2. Interpretarea probelor. Solutie întemeiata exclusiv pe probele administrate în faza de cercetare judecatoreasca. Gresita achitare a inculpatului
Cod procedura penala, art.10 alin.(1) lit. c)
În cazul în care, fiind reaudiati în cursul cercetarii judecatoresti, martorii au revenit asupra declaratiilor date în faza de urmarire penala, instanta de judecata urmeaza a retine numai acele declaratii care, în raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent în ce stadiu al procesului au fost facute; instanta îsi va putea fundamenta solutia pe declaratiile date în fata sa daca revenirea asupra relatarilor anterioare este temeinic si convingator justificata, justificare ce nu poate echivala însa cu o simpla afirmatie a martorilor ca declaratiile de la faza de urmarire penala le-au fost dictate de catre organele de cercetare penala si ca prin urmare nu reflecta adevarul, atâta timp cât depozitia martorilor – prieteni cu inculpatul – din fata instantei de judecata nu se coroboreaza decât cu declaratia inculpatului.
(TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA I PENALA, DECIZIA NR. 389/A DIN 18.06.2009)
Asupra apelului penal de fata:
Prin sentinta penala nr.710 din 30.12.2008 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti în dosarul penal nr.4461/303/2008, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedura penala raportat la art.10 lit.c Cod procedura penala s-a dispus achitarea inculpatului P.C., pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c Cod penal cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
S-a constatat ca partea vatamata M.C. nu s-a constituit parte civila în cauza.
În baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de catre stat au ramas în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr.118/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a fost trimis în judecata, în stare de arest preventiv, inculpatul P. C. pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în forma calificata prevazuta de art.211 alin.l - alin.2 lit.b, c Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.l lit.a Cod penal, retinându-se ca la data de 24.12.2007, în jurul orelor 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucuresti, sector 6, partea vatamata M.C. a fost deposedata prin violenta, de catre un individ necunoscut, de geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casa, cartea de identitate, o biblie, o agenda de culoare rosie si reviste, prejudiciul total fiind de aproximativ 2.300 lei.
Din cercetarile efectuate de catre organele de cercetare penala s-a retinut ca autorul faptei este inculpatul P. C., iar din prejudiciul suferit a fost recuperat doar telefonul mobil care a fost restituit partii vatamate.
La retinerea acestei situatii de fapt prima instanta a avut în vedere urmatoarele mijloace de proba: declaratiile partii vatamate M.C.; declaratiile inculpatului P.C.; procesul verbal de constatare la fata locului, însotit de plansa fotografica; declaratiile martorei C.A.-M.; declaratiile martorului B.F.; declaratiile martorilor P.R.C., L.G.C., P.A., B.M., C.M.C.; procesul verbal de recunoastere din grup din data de 15.03.2008, însotit de plansa fotografica, conform caruia partea vatamata îl recunoaste pe inculpat; procesul verbal de recunoastere din grup din data de 25.03.2008, însotit de plansa fotografica, conform caruia partea vatamata nu recunoaste nicio persoana - în grupul constituit în vederea recunoasterii se afla martorul P.A.; procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere din baza de date a sistemului IMAGETRACK, conform caruia martora C.A.M. a recunoscut pe inculpatul P. C. dintr-un numar de 457 de fotografii ca fiind persoana care a sunat-o în perioada 25.12.2007 - 06.01.2008 de pe numarul de apel al telefonului partii vatamate, respectiv 0722499086; dovada de predare a telefonului mobil marca NOKIA 1101 organelor de politie de catre martorul B.F.; dovada de restituire a telefonului mobil marca NOKIA 1101 catre partea vatamata, însotit de plansa fotografica; procesul-verbal de redare a listingului convorbirilor telefonice efectuate în perioada 24.12.2007-08.01.2008 de pe IMEI-ul cu nr.357957002461069.
Cu ocazia verificarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive în temeiul art.300 indice 1 Cod procedura penala, prima instanta a constatat nelegalitatea si netemeinicia masurii arestarii si a dispus revocarea acesteia si punerea de îndata în libertate a inculpatului P.C.. Revocarea masurii arestarii preventive a fost determinata de imposibilitatea verificarii temeiurilor care au stat la baza luarii acestei masuri, la momentul respectiv lipsind de la dosarul cauzei decizia penala nr.725/R/l8.06.2008 a Tribunalului Municipiului Bucuresti prin care s-a dispus arestarea preventiva pentru 29 de zile a inculpatului. De asemenea, s-a retinut ca nu existau temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate iar durata arestarii preventive a inculpatului expira chiar la data pronuntarii asupra legalitatii si temeiniciei masurii (încheierea din 06.06.2008). Pentru aceste motive, judecata în cauza s-a desfasurat cu inculpatul P.C. în stare de libertate.
În cursul cercetarii judecatoresti, în sedinta publica de la data de 04.09.2008, a fost audiat inculpatul P.C. care a aratat ca nu recunoaste savârsirea acestei fapte, la data de 24.12.2008, în jurul orelor 20.00, când se pretinde a se fi savârsit fapta se afla în alt cartier al Bucurestiului, respectiv în cartierul Rahova, la domiciliul martorului B.F. la care locuia în acea perioada, unde a venit ulterior si fratele sau P.A. care avea asupra sa un telefon mobil marca NOKIA 1101 si aproximativ 6-8 milioane de lei vechi. La întrebarea de unde are aceste bunuri, fratele inculpatului a raspuns ca a furat o geanta. Inculpatul a recunoscut ca a folosit si el acel telefon mobil, iar în ceea ce priveste identitatea sa a recunoscut ca are porecla „Nebunica” dar ca aceasta porecla este atribuita si celorlalti frati ai sai. Inculpatul a sustinut ca seamana foarte bine cu fratele sau P.A., iar la data de 24.12.2008 acesta era îmbracat în blugi, cojoc cu guler de blana de culoare alba si un fes albastru cu imprimeuri în forma de steluta.
Inculpatul a demonstrat consecventa în declaratiile date, aspectele mentionate anterior fiind relatate si în faza de urmarire penala.
În cadrul aceleiasi sedinte de judecata a fost audiata si partea vatamata M.C., care a relatat faptul ca la data de 24.12.2007, în jurul orelor 20.00, în timp ce se întorcea de la serviciu, pe b-dul Uverturii din cartierul Militari, a fost lovita în cap foarte puternic, din spate, de catre o persoana necunoscuta care i-a smuls poseta pe care o avea în mâna dreapta, aplicându-i o a doua lovitura în barbie, în urma careia a cazut pe spate. Partea vatamata a strigat dupa ajutor dar nu a venit nimeni sa o ajute deoarece nici nu era nimeni prin zona. Desi a doua lovitura a fost aplicata din fata, partea vatamata sustine ca nu a vazut fata autorului, putând doar sa aprecieze ca era cu un cap mai înalta decât ea si avea un ten mai închis. De asemenea, a retinut o serie de semnalmente ale autorului: era îmbracat în geaca cu gluga cu margine alba si purta un fes. Partea vatamata nu a putut sustine fara urma de îndoiala daca inculpatul prezent în sala este sau nu persoana care a agresat-o si a deposedat-o de geanta. În ce priveste recunoasterea din grup realizata în cursul urmaririi penale, partea vatamata a aratat ca 1-a indicat pe inculpat ca fiind autorul faptei doar dupa înaltime si aspectul profilului.
Martorul B.M. care a avut calitatea de participant la recunoasterea din grup din data de 15.03.2008, a declarat în fata instantei ca partea vatamata nu a fost sigura cu privire la persoana pe care urma sa o recunoasca, initial indicând o alta persoana, iar ulterior indicându-1 pe inculpat.
Martorul P.A., audiat în sedinta publica din data de 18.09.2008, a sustinut ca la data comiterii faptei (24.12.2007) nu se afla în Bucuresti, ci în Giurgiu, împreuna cu inculpatul, venind amândoi în Bucuresti în data de 25.12.2008. Cu privire la provenienta telefonului NOKIA 1101, martorul sustine ca acesta i-a fost facut cadou de catre inculpat care, la rândul sau, a gasit acest telefon în perioada sarbatorilor 2007. Ulterior, martorul a oferit telefonul la schimb martorului B.F.. Recunoaste efectuarea unor convorbiri telefonice de pe telefonul în cauza dar nu-si aminteste cu cine a vorbit. În ce priveste identitatea inculpatului, martorul a aratat ca acesta nu are porecla „Nebunica” si nici nu cunoaste sa aiba vreo porecla.
În cauza a fost audiat si martorul P.R.C. care a relatat faptul ca îl cunoaste pe inculpat de mai multa vreme, ca acesta are porecla „Nebunica”, la fel ca si ceilalti frati ai inculpatului.
Martorul B. F. a confirmat ca inculpatul si fratele sau, martorul P. A., au locuit la el aproximativ doua saptamâni în decembrie 2007 si ca a facut schimb de telefoane mobile cu martorul P.A. în perioada Craciunului sau a Revelionului 2007. De la martor a primit un telefon marca NOKIA 1101, a carui provenienta nu a cunoscut-o si nici nu a solicitat explicatii în acest sens.
Martora C.A.M., audiata la termenul din data de 18.09.2008, a aratat ca îi cunoaste pe inculpatul P.C. si pe martorul P.A. si ca, dupa iesirea din penitenciar a celui din urma, ambii au plecat la Giurgiu, fara ca martora sa-i însoteasca. Nu a putut preciza perioada exacta în care cei doi au fost plecati. Martora a mai aratat ca în perioada sarbatorilor de iarna 2007 a fost sunata de catre martorul P.A. de pe un telefon mobil, dar nu îsi aminteste de pe ce numar. Cu privire la participarea la recunoasterea dupa fotografii din cursul urmaririi penale, martora a sustinut ca i-au fost prezentate doar fotografiile inculpatului si ale martorului P.A., pe care l-a recunoscut, însa nu a citit procesul verbal încheiat cu aceasta ocazie.
În sedinta publica din data de 09.10.2008, instanta a constatat imposibilitatea audierea martorului L.G.C., urmând sa aiba în vedere declaratia data de acesta în faza de urmarire penala.
Astfel, la data de 24.12.2007, în jurul orelor 20.00, în timp ce se deplasa pe b-dul Uverturii din sectorul 6 Bucuresti (cartierul Militari), partea vatamata M.C. a fost agresata fizic - lovita în cap si în barbie - si deposedata de poseta pe care o avea asupra sa, de catre un individ necunoscut. în poseta se aflau a serie de bunuri: acte de identitate, cheile de la locuinta, suma de aproximativ 2 000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, o biblie, o agenda personala si alte obiecte personale, valoarea totala a acestor bunuri fiind de aproximativ 2 300 lei (declaratiile partii vatamate, filele 5-9 dosar urmarire penala, declaratia partii vatamate, procesul-verbal de cercetare la fata locului.
Din cercetarile efectuate de catre organele de cercetare penala din cadrul Sectiei 21 Politie Bucuresti a reiesit ca autorul faptei ar putea fi inculpatul P.C..
Din declaratiile date de catre inculpatul P.C. în cursul urmaririi penale (filele 19-22; 25-26 dosar urmarire penala) si în faza de judecata (filele 49-50 dosar fond) rezulta nerecunoasterea, cu consecventa, a faptei de catre inculpat, acesta sustinând permanent ca nu se afla în cartierul Militari la data si ora savârsirii faptei, ci în cartierul Rahova la domiciliul martorului B.F.. De asemenea, inculpatul a sustinut ca autorul faptei ar fi martorul P.A., fratele sau, care în seara zilei de 24.12.2007 s-a întors la domiciliul martorului B. (unde locuiau temporar) având asupra sa telefonul mobil marca NOKIA 1101, care ulterior a fost identificat ca apartinând partii vatamate M.C. (dovada de restituire a telefonului mobil marca NOKIA 1101 catre partea vatamata, însotit de plansa fotografica - filele 84-85 dosar urmarire penala).
Partea vatamata M.C., asa cum a rezultat din declaratiile date de aceasta pe parcursul procesului penal nu poate sustine, fara urma de îndoiala, faptul ca inculpatul P.C. este persoana care a deposedat-o, prin violenta fizica, de poseta pe care o avea asupra sa în data de 24.12.2007. Aceeasi nesiguranta cu privire la persoana autorului faptei decurge si din recunoasterile din grup efectuate pe parcursul urmaririi penale. Astfel, cu ocazia recunoasterii din grup privind pe inculpatul P.C. din data de 15.03.2008, initial partea vatamata a indicat o cu totul alta persoana decât inculpatul, abia apoi indicându-1 pe acesta, recunoasterea din grupul de patru persoane fiind facuta doar dupa constitutia fizica si profilul persoanei. În cadrul recunoasterii din grup efectuata în data de 20.03.2008 privind pe martorul P.A., partea vatamata M.C. nu a recunoscut nici o persoana din grupul de patru persoane prezentat spre recunoastere, nici macar dupa constitutia fizica sau profilul persoanei, desi inculpatul a precizat si faptul ca seamana bine cu fratele sau.
Având în vedere declaratiile inculpatului, declaratiile partii vatamate si rezultatele celor doua recunoasteri, posibilitatea ca inculpatul P.C. sa fie autorul infractiunii care face obiectul cauzei de fata este sub semnul incertitudinii. Ceea ce rezulta din probele analizate sunt doar indicii care pot conduce la persoana inculpatului P.C., nefiind probe certe în acest sens.
Desi exista certitudinea ca telefonul marca NOKIA 1101 apartinând partii vatamate M.C. s-a aflat în posesia inculpatului P.C. care a recunoscut ca 1-a folosit si el (pe lânga alte persoane) pentru a efectua convorbiri telefonice si, de asemenea, exista certitudinea ca în perioada 24.12.2007-08.01.2008 terminalul mobil cu IMEI-ul nr.357957002461069, corespunzator telefonului mobil în cauza, a fost utilizat cu mai multe cartele SIM, printre care si cea cu nr. 0722499086 apartinând partii vatamate, pentru efectuarea de convorbiri telefonice, aceste aspecte nu pot stabili cu certitudine cine este persoana care a sustras telefonul. Inculpatul P.C. ar fi putut intra în posesia telefonului mobil prin orice alta modalitate decât luarea directa din posesia partii vatamate a posetei în care se afla acesta, inclusiv prin oferirea acestuia de catre fratele sau pentru a efectua unele convorbiri telefonice.
De altfel, aceasta a sustinut a inculpatului în sensul ca telefonul apartinând partii vatamate 1-a luat de la martorul P.A. pentru a efectua unele convorbiri telefonice, se coroboreaza cu cele aratate de martorul Babeanu Florin, care a aratat ca a vazut telefonul respectiv asupra lui P.A., cu care de altfel a si efectuat un schimb de telefoane mobile.
Daca telefonul partii vatamate ar fi fost sustras de catre inculpat, logic ar fi fost ca acesta sa fie cel care sa încerce sa-1 valorifice (prin vânzare sau prin schimb) si nu fratele sau, martorul P.A..
Totodata, prima instanta a retinut ca declaratiile inculpatului P.C. sunt în contradictie cu cele ale martorului P.A. în ceea ce priveste modul în care a ajuns telefonul partii vatamate M.C. în posesia martorului P.A.. Daca inculpatul sustine ca în data de 24.12.2008 martorul avea acest telefon asupra sa când s-a întors acasa seara, spunând ca a furat o geanta, martorul sustine ca telefonul i-a fost facut cadou de catre inculpat.
Numai ca aceasta sustinere a martorului nu se coroboreaza cu nici o alta proba administrata în cauza, dimpotriva este contrazisa de declaratia martorului B.F., iar, pe de alta parte, daca martorul ar fi autorul faptei pentru care este cercetat fratele sau, este lesne de înteles ca nu poate da o declaratie prin care sa se autoinculpe.
De asemenea, între declaratiile celor doi exista contradictii si cu privire la locul unde se afla fiecare dintre ei la data savârsirii faptei, aspect esential în stabilirea situatiei de fapt în cauza. Daca inculpatul nu relateaza nimic în legatura cu vreo lipsa din Bucuresti în perioada în care a fost savârsita fapta, martorul P.A. a aratat ca nici el, nici inculpatul nu se aflau în Bucuresti la acea data, ceea ce a determinat instanta, fata de atitudinea constanta a inculpatului în declaratiile date în cursul procesului penal si fata de posibilitatea ca, în realitate, fapta ce face obiectul prezentei cauze sa fi fost savârsita de catre martorul P.A., sa considere declaratia acestuia din urma ca fiind nesincera.
Ca urmare, a retinut prima instanta, singurele probe ce se desprind din întreg materialul probator administrat în cauza se refera la împrejurarea ca inculpatul P.C. a folosit telefonul mobil apartinând pârtii vatamate M.C., la scurt timp de la data la care aceasta a fost victima unei infractiuni de tâlharie, si ca acestuia îi este atribuita porecla „Nebunica” (pe care de altfel o are si fratele sau, martorul P.A.), probe care sunt însa indirecte si care nu se coroboreaza cu alte probe si nici nu sunt suficiente astfel încât sa se poata trage concluzia ca acesta este autorul faptei savârsita în dauna partii vatamate M.C..
Având în vedere situatia de fapt retinuta, în drept, actiunea de luare a unui bun mobil, respectiv o poseta, din posesia partii vatamate fara consimtamântul acesteia, în scopul însusirii pe nedrept, pentru aceasta întrebuintându-se violente fizice, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, prevazuta de art.211 alin.l Cod penal. Deoarece fapta a fost savârsita în timpul noptii, respectiv în jurul orelor 20.00 într-o zi de iarna si într-un loc public, respectiv pe un bulevard - loc ce prin natura sa este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana, conform art.152 alin.1 lit.a Cod penal, fapta îmbraca forma calificata prevazuta de art.211 alin.l si alin.2 lit.b si c Cod penal.
Pe latura obiectiva, elementul material a fost realizat prin actiunea de luare a posetei partii vatamate în conditiile prezentate mai sus, rezultând prejudicierea acesteia prin lipsirea de posesia si folosinta bunului, între actiunea de luare si prejudiciul creat existând un raport de cauzalitate directa.
Pe latura subiectiva, existenta infractiunii de tâlharie presupune ca autorul sa actioneze cu forma de vinovatie a intentiei directe, potrivit art.19 alin.l pct.l lit.a Cod penal, sa prevada rezultatul faptei sale si sa urmareasca producerea lui prin savârsirea faptei. Aspectul psihologic, subiectiv din continutul constitutiv al infractiunii se poate raporta doar la o anumita persoana determinata, numai în functie de elementele volitiv si intelectiv cuprinse în rezolutia infractionala a autorului putându-se stabili existenta sau nu a vinovatiei, ca element fundamental, în savârsirea faptei. Prin urmare, pentru a se putea stabili daca autorul infractiunii a actionat cu vinovatie în momentul savârsirii faptei este absolut necesar sa fie cunoscuta cu certitudine, pe baza de probe dincolo de orice dubiu, persoana autorului. Or, în cauza de fata, din ansamblul probelor administrate, nu s-a ajuns la stabilirea fara putinta de tagada a persoanei autorului infractiunii de tâlharie. în aceste conditii, în mod logic, nu se poate vorbi nici despre stabilirea elementului subiectiv din continutul infractiunii.
În consecinta, având în vedere considerentele dezvoltate mai sus, desi exista certitudinea ca fapta de tâlharie asupra persoanei M.C. s-a produs în realitatea ei fizica, materiala, prima instanta, pentru imposibilitatea stabilirii cu certitudine a persoanei autorului acestei fapte si implicit a vinovatiei, a facut aplicarea principiului in dubio pro reo - îndoiala profita acuzatului, prezumtia de nevinovatie a inculpatului P.C. nefiind rasturnata.
Astfel, în temeiul art. 345 alin.l si alin.3 Cod procedura penala, raportat la art.l 1 pct.2 lit.a si art. 10 alin.l lit.c Cod procedura penala, a dispus achitarea inculpatului P.C. pentru savârsirea infractiunii de tâlharie în forma calificata, pentru motivul ca aceasta fapta nu a fost savârsita de catre inculpat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanta a retinut faptul ca partea vatamata M.C. a fost prejudiciata prin deposedarea de poseta pe care o detinea si în care se aflau o serie de bunuri, asa cum rezulta din declaratiile acesteia. Telefonul mobil marca NOKIA 1101, care se aflase în poseta la momentul savârsirii faptei, a fost predat organelor de cercetare penala de la Sectia 21 Politie de catre martorul B.F. a fost identificat ca fiind telefonul partii vatamate si restituit acesteia în data de 20.03.2008. Restul prejudiciului suferit nu a fost recuperat de catre partea vatamata.
Partea vatamata M.C., prin declaratie orala consemnata în încheierea de sedinta din data de 19.06.2008, a aratat ca nu se constituie parte civila în cauza. Prin urmare, prima instanta a luat act de faptul ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila în cauza de fata.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, vizând netemeinicia solutiei primei instante de judecata de a dispune achitarea inculpatului P.C. sub aspectul savârsirii infractiunii de tâlharie, prevazuta de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, c din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
Examinând hotarârea apelata prin prisma motivelor de apel invocate cât si din oficiu, conform art.371 al.2 Cod de procedura penala, Tribunalul constata fondat apelul declarat, sub aspectul gresitei achitari a inculpatului, pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare.
În fapt, Tribunalul retine ca: la data de 24.12.2007, în jurul orei 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucuresti, sector 6, inculpatul P.C. a deposedat-o prin violenta pe partea vatamata M.C. de geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casa, cartea de identitate, o biblie, o agenda de culoare rosie si reviste, prejudiciul total cauzat fiind evaluat la 2.300 lei.
Situatia de fapt retinuta este dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: plângerea si declaratiile partii vatamate, care se coroboreaza cu procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansele fotografice aferente, procesul-verbal de recunoastere a inculpatului din grup de persoane de catre partea vatamata, în prezenta martorilor asistenti B.M. si C.M.C., si plansele fotografice aferente, procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere din grup de persoane a persoanei agresorului de catre partea vatamata, grup de persoane din care a facut parte martorul P.A., fratele inculpatului, si plansele fotografice aferente, procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere din baza de date a sistemului IMAGETRAK de catre martora Cerneanu Ana-Maria a persoanei care a sunta-o de pe numarul de apel 0722499086 în intervalul 25.12.2007-6.01.2008, procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de redare a înregistrarilor convorbirilor telefonice, procesul-verbal potrivit caruia în dreptul numarului de apel 0722499086, din agenda telefonului martorului L.G.C., figura numele „P.-Nebunica”, indicat de martor ca fiind inculpatul P.C., dovada de predare-primire a bunului sustras si recuperat, precum si cu declaratiile martorilor C. A.M. (de la urmarire penala – f.42-44), B.F., P.R.C., L.G.C. si P.A..
Declaratiile inculpatului P.C., în sensul nerecunoasterii savârsirii faptei retinute în sarcina sa si de învinovatire a fratelui sau – martorul P.A. – de comiterea acesteia nu sunt sustinute de celelalte probe administrate în cauza, enumerate mai sus, astfel ca nu li se poate da eficienta probatorie, conform dispozitiilor art.69 din Codul de procedura penala. De altfel, potrivit Raportului de constatare tehnico-stiintifica nr.27644 din 12.05.2009 întocmit de DGPMB – Serviciul Criminalistic pentru raspunsurile inculpatului la întrebarile relevante privind tâlharia din data de 24.12.2007 s-au evidentiat modificari semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului.
Sub acest aspect, în mod gresit prima instanta a apreciat ca declaratiile inculpatului P.C. sunt cele care corespund adevarului în cauza, între declaratiile martorilor P.A. si B. F. nefiind nicio contradictie. Faptul ca martorul B.F. a observat telefonul sustras de la partea vatamata ca fiind în posesia martorului P.A. nu exclude posibilitatea ca acesta sa fi fost facut cadou martorului de catre fratele sau, inculpatul, martorul B.F., potrivit sustinerilor sale, observând telefonul mobil abia când cei doi frati, împreuna, au ajuns la domiciliul sau, neasistând la cele petrecute anterior acestui moment.
Mai mult, prima instanta de judecata si-a întemeiat solutia de achitare exclusiv pe mijloacele de proba administrate în faza cercetarii judecatoresti, fara a arata însa de ce le-a înlaturat pe cele administrate în faza de urmarire penala de la solutionarea cauzei.
Or, dupa cum a statuat si fostul Tribunal Suprem, în cazul în care, fiind reaudiati în cursul cercetarii judecatoresti, martorii au revenit asupra declaratiilor date în faza de urmarire penala, instanta de judecata urmeaza a retine numai acele declaratii care, în raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent în ce stadiu al procesului au fost facute; ea îsi va putea fundamenta, asadar, concluzia pe declaratiile date în fata sa daca revenirea asupra relatarilor anterioare este temeinic si convingator justificata, justificare ce nu poate echivala însa cu o simpla afirmatie a martorilor ca declaratiile de la faza de urmarire penala le-au fost dictate de catre organele de cercetare penala si ca prin urmare nu reflecta adevarul, atâta timp cât depozitia martorilor – prieteni cu inculpatul – din fata instantei de judecata nu se coroboreaza decât cu declaratia inculpatului.
În cauza însa se observa ca singura modificare de declaratie care sa prezinte relevanta sub aspectul achitarii sau condamnarii inculpatului este cea a unuia singur dintre martorii audiati – C.A.M. – care nu poate da însa o explicatie plauzibila cu privire la „confuzia” aparuta în declaratiile sale între cei doi frati – inculpatul si martorul P.A.. Pe lânga faptul ca la procesul-verbal de prezentare pentru recunoastere a inculpatului din baza de date IMAGETRAK se afla atasata chiar fotografia inculpatului, în format A4, ceea ce exclude faptul ca martora nu si-ar fi dat seama de persoana pe care a recunoscut-o ca fiind cea care i-a telefonat folosind telefonul sustras, organele de urmarire penala nu aveau nici un interes sa retina savârsirea infractiunii de tâlharie în sarcina inculpatului, si nu a fratelui acestuia, întocmind deliberat procesul-verbal de recunoastere în acest sens, ci, dimpotriva, au administrat toate probele necesare excluderii unei posibile confuzii între cei doi frati, pornind de la verificarea apararii inculpatului, inclusiv prin refacerea procedurii de recunoastere a persoanei agresorului de catre partea vatamata dintr-un grup din care a facut parte chiar martorul P.A.. În aceste conditii, Tribunalul apreciaza ca modificarea declaratiei martorei C.A.M. a fost cauzata de temerea acesteia fata de consecintele pe care afirmatiile sale le-ar putea avea fata de inculpat, nefiind lipsit de importanta sub acest aspect nici faptul ca înca de la urmarire penala a aratat ca nu doreste sa fie martora în prezenta cauza, „(…) deoarece nu vrea sa aiba niciun fel de probleme, nici ea, nici familia sa”. În plus, sensul revenirii martorei asupra declaratiilor sale initiale în cursul judecatii este cu atât mai putin verosimil cu cât aceasta, desi tinde sa indice ca persoana care a contactat-o este P.A., face niste mentiuni suplimentare fata de faza urmaririi penale, de natura sa asigure acestuia un alibi pentru data savârsirii infractiunii din prezenta cauza (prezenta în Giurgiu, iar nu în Bucuresti), desi organelor de politie nu le oferise astfel de informatii. Cel indicat de martora C.A.M. a fost într-adevar inculpatul din prezenta cauza, având în vedere si modul în care aceasta îl descrie (o persoana cu care nu a avut legaturi foarte strânse), în timp ce, daca cel recunoscut ar fi fost într-adevar P.A., ar fi precizat, asa cum a facut-o în instanta, ca este fostul sau concubin, cu care a mai pastrat, sporadic, legatura, dupa încetarea relatiei.
În realitate, procedura de identificare a autorului infractiunii a fost urmatoarea:
La data de 24.12.2007, organele de cercetare penala din cadrul Sectiei 21 Politie au fost sesizate de partea vatamata cu privire la faptul ca în cursul acelei seri, în jurul orei 20.05, aflându-se pe Bulevardul Uverturii, în dreptul blocului 015, un individ recunoscut a lovit-o cu pumnul în cap si i-a smuls din mâini geanta, în care avea bani, un telefon mobil marca „Nokia”, cheile casei, acte de identitate, o Biblie, reviste religioase, o agenda de culoare rosie. Prejudiciul cauzat a fost estimat la suma de 2300 de lei.
În urma acestei sesizari, organele de cercetare penala au efectuat, prin organele abilitate în acest sens, verificarea listingului convorbirilor efectuate de pe terminalul mobil cu seria IMEI 35795002461069 (apartinând partii vatamate) în perioada 24.12.2007 - 08.01.2008, verificare ce a facut obiectul lucrarii secret de serviciu nr. S/1748020 din data de 05.02.2008, lucrare declasificata prin procesul-verbal aflat la fila 88 d.u.p. S-a constatat ca în perioada respectiva terminalul mobil în discutie a fost utilizat cu mai multe cartele SIM, printre care si cele cu numerele 0722499086 si 0727584272.
În privinta convorbirilor efectuate de pe acest terminal mobil s-a constatat ca în datele de 25.12.2003 si 06.01.2008, de pe numarul de cartela pre-paid 0722499086 s-a sunat pe numarul de telefon - abonament 0726102656.
Titularul acestui abonament a fost identificat în persoana martorei C.A.M. careia, la data de 08.02.2008, organele de cercetare penala i-au luat o declaratie, în cuprinsul careia arata ca este titulara si utilizatoarea numarului de abonament „Vodafone” 0726102656, dar ca nu detine în agenda telefonului si nici nu cunoaste numarul de telefon 0722499086. Adauga, însa, faptul ca în ziua de Craciun a anului 2007, a fost sunata, printre alte persoane, „de un fost amic caruia nu îmi mai amintesc numele si numarul de telefon”. Acelasi fost amic a sunat-o si la data de 06.01.2008.
Fiindu-i solicitate relatii în legatura cu acest fost amic, martora C.A.M., în declaratia din data de 08.02.2008 si în cea din 28.02.2008 (f. 42-44 d.u.p.), arata ca acesta a locuit lânga ea o perioada de timp, respectiv pe strada Ion Manolescu (conducând, de altfel, organele de politie la adresa respectiva), ca de câtiva ani de zile s-a mutat din cartier, necunoscându-i noua adresa, ca îl cunoaste din vedere, salutându-se de câteva ori, fara a avea nicio relatie cu el si fara a sti cu ce se ocupa.
La data de 07.02.2008, organele de politie au procedat la verificarea în evidentele informatizate ale persoanei a adresei la care au fost conduse de martora Cerneanu Ana Maria, stabilind ca aceasta apare ca domiciliu legal al fratilor P.C. si P.A. (f. 82 d.u.p.).
La data de 28.02.2008, martorei C.A.M. i-au fost prezentate mai multe fotografii din sistemul Imagetrak pentru a vedea daca poate recunoaste în acestea persoana care a sunat-o la datele de 25.12.2007 si 06.01.2008, ceea ce martora a si facut, rezultatul recunoasterii fiind în sensul ca aceasta persoana se numeste P.C. (f. 79-80 d.u.p.).
În urma recunoasterii efectuate de catre martora C.A.M., s-a procedat, la data de 15.03.2008, la audierea inculpatului P.C., care a aratat ca în seara de 24.12.2007 s-a aflat în cartierul Rahova, unde locuieste împreuna cu fratele sau, P.A., în gazda la martorul B.F., zis „Blondu”. În jurul orei 22.00 s-a întâlnit în apropierea locuintei lor cu fratele sau, care era îmbracat cu un cojoc imitatie de blana, închis la culoare, cu guler din blana alba si cu un fes negru pe cap. Ajungând în locuinta, a observat ca acesta avea o suma de bani în bancnote de 100 si 50 de lei si ca a vorbit de pe un telefon mobil marca „Nokia”. Întrebându-si fratele despre provenienta banilor si a telefonului mobil, acesta i-a raspuns ca a furat o geanta în cartierul Militari.
Cu prilejul prezentei sale în sediul sectiei de politie, s-a efectuat si o recunoastere din grup a inculpatului de catre partea vatamata. În cadrul acestei proceduri, persoanele din grupul prezentat spre recunoastere au fost asezate cu fata înspre partea vatamata care, în aceasta pozitie, a recunoscut o alta persoana decât inculpatul. Nefiind convinsa de alegerea facuta (dupa cum însasi declara - f. 7-8 d.u.p.) si fata de împrejurarea ca la data faptei a putut observa fizionomia agresorului ca urmare a faptului ca 1-a vazut din profil stânga, partea vatamata a învederat aceste aspecte organelor de politie, care au solicitat persoanelor din grup sa se întoarca cu spatele si cu fata spre stânga. În aceasta pozitie, partea vatamata 1-a recunoscut pe inculpatul P.C..
Referitor la aceasta recunoastere, în mod gresit prima instanta a retinut nesiguranta partii vatamate, întrucât în cadrul sedintei de judecata, partea vatamata a declarat ca nu poate sustine ca inculpatul, prezent în sala de judecata, este una si aceeasi persoana cu cea care a agresat-o, întrucât, din ceea ce îsi aminteste, cel care a agresat-o avea o constitutie mai solida decât cea a inculpatului admitând, însa, ca e posibil sa fi fost indusa în eroare sub acest aspect din cauza hainei groase pe care o purta agresorul, si era mai plinut la fata.
Atitudinea partii vatamate nu a fost niciun moment aceea de a recunoaste, neaparat, una dintre persoanele prezentate de organele judiciare ca fiind autorul agresiunii, dovada ca la prima recunoastere efectuata a aratat ca nu este sigura de alegerea facuta, solicitând ca persoanele din grup sa fie pozitionate astfel încât sa le poata vedea din profil stânga. Cât despre declaratia data în fata instantei, pe lânga faptul ca nu le înlatura pe cele de la urmarire penala si nici nu poate duce la excluderea dintre probele în acuzare a recunoasterii din grup de persoane efectuata, în aceasta partea vatamata încearca sa explice de ce nu îl mai poate recunoaste pe inculpat si în fata instantei, la cca 9 luni de la data faptei si 6 luni de la data primei recunoasteri, iar nu ca nu a fost sigura de recunoastere si la urmarire penala.
Corectitudinea procedurii efectuarii recunoasterii inculpatului din grup de persoane de catre partea vatamata, la data de 15.03.2008, a fost confirmata si ca urmare a audierii martorului asistent B. M., care a aratat ca partea vatamata l-a recunoscut pe inculpat fara ca asupra sa sa fie efectuate presiuni de catre organele de cercetare penala.
Mai mult, partea vatamata, la data de 25.03.2008, participând la o noua recunoastere din grup, din care a facut parte si martorul P.A., indicat de inculpat ca fiind adevaratul autor al infractiunii, nu a recunoscut nicio persoana, nici din fata, nici din profil stânga, iar din fotografiile efectuate cu prilejul acestei recunoasteri se poate lesne observa ca cei doi frati nu au deloc aceeasi înaltime sau structura a corpului, astfel încât posibilitatea de a fi confundati este exclusa.
Pornind de la numerele de telefon folosite de pe terminalul mobil cu seria IMEI 35795002461069, organele de cercetare penala au ajuns, cu ajutorul martorului L.G.C. la concluzia ca acesta apartine inculpatului P.C., în agenda telefonica a martorului în dreptul respectivului numar de telefon fiind mentionat numele „P.-Nebunica”. Inculpatul a negat însa ca ar avea vreo porecla, precizând ca porecla „Nebunica” apartine fratelui sau, însa este contrazis de ceilalti martori audiati în cauza, B. F. si P.R.C., cel de-al doilea martor facând o afirmatie importanta, în sensul ca nu îi cunoaste pe fratele lui C., P.A., astfel încât nu avea cum sa greseasca porecla sub care era cunoscut inculpatul.
Este adevarat ca în fata instantei de judecata, cei doi martori declara într-un alt sens, lasând sa se înteleaga ca nu doar inculpatul avea porecla „Nebunica”, ci si alti frati ai sai, inclusiv Alexandru, dar nu trebuie pierdut din vedere faptul ca aceasta revenire are loc tocmai pentru a confirma noua versiune a inculpatului din fata instantei de judecata, în sensul ca are, într-adevar porecla „Nebunica”, dar aceeasi porecla o au si ceilalti frati ai sai.
Organele de cercetare penala au procedat la audierea martorilor B. si P. ca urmare a sustinerilor inculpatului ca a petrecut seara de 24.12.2008 în compania fratelui sau L. si a unor prieteni, indicati unii prin porecle („Sorici", „Ghertoi", „Comisarul”), iar altii prin nume (B.F.).
Dintre acestia, au putut fi identificati si audiati doar B.F. si P. R.C. (cunoscut si cu porecla de „Ghertoi”, potrivit celor aratate de martorul B.F.), care nu au afirmat niciun moment faptul ca ar fi petrecut seara cu inculpatul, pe strada, singurul care 1-a vazut pe inculpat în acea seara fiind martorul B.F., întrucât acesta locuia în gazda la el, iar întâlnirea nu a avut nicidecum loc în strada, ci în casa. De asemenea, contrar celor aratate de inculpat, martorul B.F. arata ca la acea data mama sa, B.M., nu locuia la el, astfel încât nu se putea afla la domiciliul sau atunci când fratii P. au ajuns acasa.
Dintre persoanele indicate de inculpat, prin porecle sau nume, organele de politie au reusit sa identifice doar doua, inculpatul neefectuând niciun demers pentru a sprijini organele de politie în acest sens. Din investigatiile facute, s-a ajuns la concluzia ca în zona strazii Botorca nu locuiesc persoane care sa fie cunoscute cu poreclele „Comisaru” si „Sorici”. Singurii identificati au fost B.F. si P.R.C., care nu confirma alibiul inculpatului. Cei doi martori revin, însa, în mod nejustificat, într-un sens favorabil inculpatului în faza de judecata.
Faptul ca autorul infractiunii este cel care dispune cu privire la bunul sustras nu este o regula, în nici un caz una care sa duca la excluderea vinovatiei inculpatului, pe motiv ca martorul P.A. a fost cel care i-a dat telefonul martorului B.F., dupa cum a aratat prima instanta.
O dovada în plus a gresitei aprecieri a probelor administrate de catre prima instanta este si faptul ca, desi aceasta arata ca nu inculpatul a savârsit infractiunea de tâlharie în cauza, ci fratele sau, martorul P.A., aceasta posibilitate este exclusa: pe lânga faptul ca martorul neaga savârsirea faptei, el nu este recunoscut de partea vatamata si nu e nici cel catre care mijloacele de proba conduc ca fiind utilizatorul numarului de telefon 0722499086, cunoscut si cu porecla „Nebunica" si sub apelativul „Adi".
În drept, fapta inculpatului P.C., constând în aceea ca la data de 24.12.2007, în jurul orei 20.05, pe B-dul Uverturii din Bucuresti, sector 6, a deposedat-o prin violenta pe partea vatamata M.C. de geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau mai multe bunuri: aproximativ 2.000 lei, un telefon mobil marca NOKIA 1101, cheile de la casa, cartea de identitate, o biblie, o agenda de culoare rosie si reviste, cauzând un prejudiciu total evaluat la 2.300 lei, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie, prevazuta de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c Cod penal.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului aflata la dosar (f.16 d.u.p.) rezulta ca prin sentinta penala nr. 475/10.03.2004 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin Decizia penala nr.1584/26.08.2004 a C.A.B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani si 6 luni , pedeapsa în vederea executarii careia inculpatul a fost arestat la data de 6.08.2003 si liberat conditionat la data de 7.11.2006, conform sentintei penale nr.2698/2006 a Judecatoriei Giurgiu, cu un rest ramas neexecutat de 601 zile.
Prin urmare, infractiunea dedusa judecatii în prezenta cauza a fost savârsita în stare de recidiva mare postcondamnatorie, înainte de împlinirea termenului liberarii conditionate si considerarii ca executate a pedepsei, conform dispozitiilor art.61 din Codul penal.
Fata de cele expuse, Tribunalul, în baza art.379 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti împotriva sentintei penale nr.710 din 30.10.2008 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti (Dosar nr.4461/303/2008), va desfiinta în parte sentinta penala apelata si, judecând în fond, va pronunta o solutie de condamnare a inculpatului:
Astfel, Tribunalul va aplica inculpatului pentru infractiunea retinuta în sarcina sa pedeapsa închisorii, care sa corespunda scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, Tribunalul retine pericolul social al infractiunii, reflectat în limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, precum si conduita inculpatului înainte de savârsirea infractiunii, acesta mai suferind alte trei condamnari la pedeapsa închisorii (de la un an si 8 luni la 3 ani si 6 luni), pentru infractiuni de furt calificat.
Pedepsele aplicate inculpatului pâna în prezent, desi executate partial în penitenciar, si-au dovedit pe deplin ineficienta, nereusind sa-si atinga scopul de prevenire a savârsirii de noi infractiuni, respectiv de formare a unei atitudini corecte a condamnatului fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, în conditiile art.52 din Codul penal.
În baza art.61 al.1 din Codul penal, va revoca liberarea conditionata a inculpatului din executarea sentintei penale nr.475/10.03.2004 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin Decizia penala nr.1584/26.08.2004 a Curtii de Apel Bucuresti, si va contopi pedeapsa aplicata prin prezenta cu restul de pedeapsa ramas neexecutat, în cuantum de 601 zile, în sensul ca va aplica pedeapsa cea mai grea, sporita cu 6 luni închisoare.
Cu privire la aplicarea sporului, aceasta era imperios necesara având în vedere periculozitatea de care a dat dovada inculpatul, recidivist, intrând în mod repetat în conflict cu legea penala, trecând de la savârsirea unor infractiuni de furt calificat la cea de tâlharie, dar si durata mare a restului de pedeapsa ce urmeaza a fi contopit în urma revocarii liberarii conditionate, o orientare catre sistemul absorbtiei creând inculpatului impresia impunitatii, pentru restul de pedeapsa ramas neexecutat, în cazul savârsirii de noi infractiuni.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, Tribunalul retine ca natura faptei savârsita, persistenta infractionala, ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului duc la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala prevazuta de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei.
Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigentele CEDO, reflectate în Hotarârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, si, mai nou, în Hotarârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, pastrând linia stabilita prin decizia Sabou si Pîrcalab împotriva României, ca nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind sa fie dispusa în functie de natura faptei sau de gravitatea deosebita a acesteia.
Or, fapta care a facut obiectul prezentei cauze nu are conotatie electorala sau vreo gravitate speciala, astfel ca Tribunalul apreciaza ca nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însa a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu si-ar putea îndeplini functiile elective si nici nu ar putea reprezenta un model de conduita pentru cetateni.
În baza art.381 raportat la art.88 din Codul penal, va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul retinerii si al arestarii preventive, de la 25.03.2008 la 6.06.2008.
În baza art.191 al.1 din Codul de procedura penala, va obliga inculpatul la plata a 800 RON lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul aparatorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, potrivit art.2 alin.1 lit.a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocatii care acorda asistenta juridica în materie penala, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
În baza art.192 al.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel ramân în sarcina acestuia.