Prin cererea formulata la data de 10.03.2006 reclamantii S.S.D. si S.I.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtii Primaria Mun.Gl., S.S., S.Z. si J.S. în temeiul art. 5 Cod civil constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare-cumparare Nr. 24127/15.07.1997 si a contractului nr. 79680/20.01.2000 .
În motivarea cererii formulate au aratat reclamantii sunt mostenitorii defunctei D.P.P.A., decedata la data de 18.01.1987 în calitate de fiu si respectiv nepot de fiu predecedat asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 3/1999 .Imobilul a fost dobândit de autoarea lor prin ordonanta de adjudecare 2304/1928, transcrisa sub nr. 783/1928 la grefa Tribunalului Covurlui.
În baza Decretului 92/1950 imobilul a fost preluat de stat, dar în mod abuziv întrucât autoarea lor nu se încadra în cazurile prevazute expres de acest decret.
În prezent parte din imobil este ocupata de pârâtii S.S., S.Z. si J.S. în baza contractelor de vânzare-cumparare încheiate cu primaria.
În baza Legii 10/2001 au notificat Primaria Gl. pentru restituirea imobilelor din Galati , str. Domneasca nr. 77 cu exceptia partilor din imobil ocupate de pârâti si care au format obiectul contractelor de vânzare-cumparare a caror anulare se cere prin prezenta cerere .
Solicita anularea contractelor de vânzare-cumparare pentru ca acestea au fost încheiate prin frauda la lege. Dispozitiile legale încalcate în mod flagrant de catre pârâti la momentul încheierii contractului de vânzare – cumparare sunt cele cuprinse în Legea 112/1995 ce constituie de altfel actul normativ cadru în baza caruia a fost înstrainat imobilul.
Prin sentinta civila nr. 7342/2006 a Judecatoriei Gl. S-a respins actiunea ca tardiv formulata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a apreciat ca aceasta actiune este expres reglementata de art.45 din Legea 10/2001. Acest act normativ instituie o procedura speciala si derogatorie de la dreptul comun în ceea ce priveste actiunile în nulitate absoluta contract de vânzare-cumparare. Legiuitorul a luat o asemenea masura pentru a nu prelungi la nesfârsit insecuritatea raporturilor civile si pentru sanctionarea proprietarilor nediligenti.
Solutia Judecatoriei a fost mentinuta de Tribunalul Gl. prin decizia civila 322/2007.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs reclamantii care au apreciat ca hotarârea este nelegala din urmatoarele considerente :
1. Motivele de nulitate invocate sunt cele prev. de art.I pct.4, în referire
la art.9 din HG 11/1997 si art.948 pct.4, în referire la art.968 cod civil si frauda la lege. Raportat la acestea, art.50 alin.5 (dupa republicare) din Legea nr.10/2001 nu e incident. Dreptul reclamantilor la promovarea prezentei actiuni este imprescriptibil. Legea nr.112/1995 nu cuprinde norme derogatorii cu privire la termenul de prescriptie a dreptului la actiune, astfel ca sunt aplicabile disp. dreptului comun Decretului nr.167/1958, din urmatoarele considerente :
- când legea speciala, derogatorie tace, aceasta se completeaza cu dispozitiile dreptului comun si nu ale legii înrudite;
- legea civila nu retroactiveaza si restrictiile prev. de art.50 alin.5 din Legea nr.10/2001, nu se aplica contractelor încheiate anterior intrarii sale în vigoare;
- Legea nr.10/2001 nu poate limita accesul la justitie al proprietarului pentru invocarea unui drept la actiune nascut anterior aparitiei sale;
- ideea ca ratiunea legiuitorului din anul 2001 a fost „sa evite perpetuarea la nesfârsit a litigiilor având ca obiect imobile preluate de stat în mod abuziv, încalca flagrant principiile de drept si liber acces la justitie;
- este în contradictie clara cu practica CEDO în materie, practica reflectata în cazul Paduraru versus România.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs invocate instanta de recurs a retinut ca acesta este nefondat din considerentele ce se vor arata în continuare :
In mod corect a retinut instanta ca actiunea în nulitate contract vânzare-cumparare încheiat în baza Legii 112/1996 nu este imprescriptibila, ci supusa termenelor de prescriptie prev. de art.50 alin.5 din Legea nr.10/2001.
In adoptarea legislatiei interne ce se refera la restituirea bunurilor confiscate sau despagubirea persoanelor deposedate, statul din ratiune de politica economica si sociala si pentru a preveni prelungirea starii de insecuritate a raporturilor juridice a adoptat aceasta solutie a instituirii unui termen de prescriptie pentru actiunile în nulitate contract de vânzare-cumparare.
Acest termen deroga de la disp.art.2 din Decretul nr.167/1958 privind imprescriptibilitatea actiunii în nulitate absoluta si se aplica în speta, iar ratiunile lui rezida în dorinta legiuitorului de a se elucida definitiv regimul juridic al actelor de înstrainare perfectate anterior intrarii în vigoare a legii si de a sanctiona fostii proprietari nediligenti care nu au exercitat drepturile în termenul prevazut de lege.
Acestia nu pierd însusi dreptul subiectiv, ci doar dreptul la restituirea în natura a imobilului, putând obtine masuri reparatorii prin echivalent, asa cum s-a întâmplat în speta.
In consecinta, indiferent de cauzele de nulitate care se invoca, art.50 din Legea nr.10/2001, impune exercitarea actiunii în termenul prevazut de alin.5.
Celelalte motive privind caracterul retroactiv al acestei dispozitii si limitarea accesului la justitie au facut obiectul mai multor exceptii de neconstitutionalitate respinse de Curtea Constitutionala care a retinut ca legiuitorul e competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitari rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv. De altfel recurentele nu au invocat exceptia de neconstitutionalitate, ei au facut scurte consideratii privind prevederile legale.
Nici cauza Paduraru invocata de recurenti nu are incidenta în speta, Curtea sanctionând acolo tocmai incertitudinea legislativa si administrativa, lipsa de claritate si coerenta a legislatiei în materie.
Ori, în ceea ce priveste prescriptia dreptului material a acestui tip de actiune, dispozitiile legale sunt clare si coerente iar aplicarea lor, concretizata în jurisprudenta instantelor, este unitara. (L.S.)