Prin sentinta penala nr. 467 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures la data de 07.04.2009 în dosar nr. 6369/2006 s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei din prev. art. 180 alin. 1 în prev. art. 184 alin. 1 Cod penal si a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod pr. penala inculpatul Xxpentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal. A fost obligat la despagubiri civile în suma de 5000 lei, daune morale în favoarea partii civile Xx si 5000 lei, paguba materiala, în favoarea partilor civile Xx si Xx.
În motivare, se arata ca în data de 12.05.2006, în localitatea Sângeorgiu de Mures, copilul Xx, în vârsta de 7 ani, a fost lovit pe strada de calul inculpatului, lasat nesupravegheat de acesta, ceea ce i-a cauzat leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale. A mai constatat ca, potrivit raportului de expertiza si avizelor medico-legale de la dosar, inculpatul nu avea discernamânt la data faptei. În latura civila, a retinut , totusi, ca inculpatul raspunde pentru fapta animalului, conform art. 1001 Cod civil.
Împotriva acestei hotarâri au formulat recurs inculpatul Xx, care a solicitat achitarea pentru ca nu a comis nici o fapta prevazuta de legea penala si respingereea pretentiilor civile ca nedovedite, partea civila Xx prin reprezentantii legali Xx si Xx, care au solicitat condamnarea inculpatului, majorarea despagubirilor civile si cheltuieli judiciare.
Analizând recursurile declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, în conformitate cu prev art 385 ind. 6 alin 3 Cod pr. penala, instanta retine urmatoarele:
În latura penala, solutia de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod pr. penala pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal este întemeiata. Inculpatul a lasat calul, nesupravegheat, sa pasca pe un drum circulat. Urmarea vatamarii minorului Lazar John trebuia si putea fi prevazuta. Omisiunea inculpatului de a asigura paza acelui animal întruneste conditiile de incriminare ale faptei de vatamare corporala din culpa prev. de art. 184 alin. 1 Cod penal. Singurul motiv pentru care ea nu prezinta un caracter penal este acela ca inculpatul a actionat fara discernamânt. Aceasta rezulta fara echivoc din expertiza si avizele medico-legale.
Eroarea primei instante este aceea ca, fara sa rezulte vreo justificare din actele dosarului, nu a luat fata de inculpat masura obligarii la tratament medical, recomandata prin aceste acte medico-legale. Instanta de recurs va lua ea aceasta masura, care este si în interesul publicului, si în cel al inculpatului.
În latura civila, suferintele la care a fost supusa victima, minor de 7 ani, justifica daunele morale acordate de prima instanta. În schimb, nu au fost probate daunele materiale decât în cuantumul de 830 de lei – prin chitanta eliberata de Spitalul Judetean pentru 80 de lei, si si prin declaratia martorului Xxpentru suma de 750 de lei. Pentru rest, pretentiile civile sunt neîntemeiate. În ce priveste temeiul legal folosit de prima instanta pentru obligarea inculpatului la plata despagubirilor – art. 1001 Cod civil, referitor la raspunderea pentru fapta animalului – acesta este pertinent în prezenta cauza, fiindca la fundamentul raspunderii pentru fapta animalului sta tocmai lipsa de supraveghere pentru care inculpatul a fost judecat în cauza. Oricum, chiar lipsit de discernamânt fiind, inculpatul putea fi obligat la despagubiri si în baza art. 998 , 999 Cod civil – raspunderea pentru fapta proprie. Din considerente de echitate, doctrina si practica judiciara au admis demult posibilitatea obligarii la despagubiri fata de victima a autorului prejudiciului, chiar lipsit de discernamânt, daca are un patrimoniu ce poate fi urmarit, precum inculpatul din cauza. În ce priveste sustinerea ca prima instanta a acordat altceva decât s-a cerut, instanta de recurs observa ca toate despagubirile mentionate în sentinta au fost solicitate prin plângerea prealabila, asa cum a fost precizata prin cererea de la filele 92, 93 din dosarul primei instante.
Pentru aceste considerente, instanta constata ca, din puncte de vedere diferite, toate recursurile sunt fondate.
Ca urmare, le va admite, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala. Va casa partial sentinta atacata si în rejudecare în conformitate cu prev. art. 113 Cod penal va lua fata de inculpat masura obligarii la tratament medical pâna la însanatosire. Va comunica inculpatului ca este obligat sa se prezinte de îndata la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atragându-i atentia ca în caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicala, sens în care se va emite adresa catre inculpat, la locuinta si la sediul avocatului.
În baza art. 14, 346 Cod procedura penala va inculpatul sa plateasca partii civile prin reprezentanti legali cu titlu de paguba materiala suma de 830 de lei, reducând la acest cuantum suma stabilita cu acelasi titlu de prima instanta. Daunele morale vor fi mentinute.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedura penala va obliga inculpatul sa plateasca partii civile prin reprezentanti legali suma de 29 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma justificata prin chitanta emisa de Institutul medico-legal pentru certificatul medico-legal întocmit si depus la dosar.
Va mentine restul dispozitiilor primei instante.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor române în sarcina statului.