Judecata. Deschiderea procedurii insolventei. Nelegala citare a debitorului. Consecinte
C. proc. civ., 85, art. 105 alin. (2), art. 107
Presedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege sub pedeapsa nulitatii. Judecatorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pâna la dovada contrarie.
Vatamarea adusa debitoarei este evidenta în conditiile în care, fara legala citare a acesteia, s-a dispus admiterea fata de ea a cererii de deschidere a procedurii de insolventa introdusa de un pretins creditor, vatamarea constând în imposibilitatea de a se apara si în pronuntarea unei hotarâri nefavorabile, iar anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare în masura în care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare, cum este cazul în speta cu hotarârea atacata.
(Decizia civila nr. 266 din 23 februarie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin sentinta civila nr. 11 din 1 octombrie 2009 pronuntata în dosarul nr. 3578/30/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea formulata de creditorul J.I. si a dispus, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolventa fata de debitoarea Societatea Agricola A Topolovatu Mare, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri, în calitate de administrator judiciar desemnând S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara.
Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut ca desi cererea introductiva a fost comunicata debitoarei, aceasta nu a formulat contestatie potrivit art. 33 din Legea insolventei. Constatând ca societatea debitoare se afla în încetare de plati si ca creditorul are o creanta certa, lichida si exigibila, dovedita cu copii dupa chitante, notificari, procese-verbale, dispozitii de încasare, certificate de atestare fiscala si contract de împrumut cu garantie imobiliara, de la a carui scadenta au trecut mai mult de 30 zile, tribunalul a admis cererea de chemare în judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea Societatea Agricola A Topolovatu Mare, solicitând, în principal, casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, iar în subsidiar, modificarea hotarârii atacate si, în urma rejudecarii litigiului, respingerea ca neîntemeiata a cererii de declansare a procedurii insolventei.
Prin decizia civila nr. 266 din 23 februarie 2010 pronuntata în dosarul nr. 3578/30/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul debitoarei si a casat în tot sentinta civila nr. 11 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Timis, trimitând cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
În considerente s-a aratat ca desi prin sentinta recurata judecatorul-sindic a admis cererea formulata de creditorul J.I. si a dispus, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea Societatea Agricola A Topolovatu Mare, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri, prima instanta nu a observat ca adresa la care societatea intimata a fost citata atât pentru termenul din 17 septembrie 2009, cât si pentru cel din 1 octombrie 2009, când a si fost declansata procedura de executare colectiva, a fost una gresita, respectiv loc. Topolovatu Mare, nr. 367, jud. Timis, în loc de Topolovatu Mare, nr. 345, jud. Timis. Acest lucru s-a datorat în primul rând faptului ca reclamantul creditor a indicat eronat sediul persoanei juridice în cuprinsul cererii de chemare în judecata, lucru pe care, de altfel, l-a si recunoscut prin întâmpinarea formulata în cauza, fiind lipsit de relevanta juridica ca respectiva împrejurare s-a datorat unei simple erori materiale, si nu intentiei de frauda. Pe de alta parte, o anumita culpa o are si tribunalul, întrucât judecatorul-sindic nu a observat faptul ca în cuprinsul contractului de împrumut cu garantie imobiliara autentificat la B.N.P. G.S. din Lugoj sub nr. 1998/19.06.1998, în certificatul de atestare fiscala nr. 3914/20.04.2005 eliberat de Directia Generala a Finantelor Publice Timis, în procesul-verbal de constatare a contraventiilor nr. 0040832/20.04.2005 întocmit de Administratia Finantelor Publice Buzias, în chitantele pentru încasarea de impozite, taxe si contributii nr. 1711302, nr. 1711303, nr. 1711304 si nr. 1711305, în cererea de deschidere a procedurii de lichidare judiciara formulata la 4 ianuarie 2005 de catre Directia Generala a Finantelor Publice Timis si în notificarea nr. 276/26.11.2000 trimisa de creditor este trecuta adresa Topolovatu Mare, nr. 345, jud. Timis si nu cea indicata în cererea introductiva. Aceasta, cu atât mai mult cu cât instanta a solicitat informatii complete despre societatea în cauza Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Timis, care i-a si raspuns prin adresa nr. C15010/10.12.2009 ca aceasta persoana juridica nu este înregistrata în evidentele sale, si nu judecatoriei care tine registrul de evidenta al societatilor agricole.
Procedând în asemenea mod, judecatorul fondului nu a respectat prevederile art. 85, coroborat cu cele ale art. 107 din Codul de procedura civila, încalcându-i astfel recurentei dreptul la aparare, ceea ce duce la casarea hotarârii atacate, acest motiv fiind prevazut de pct. 5 al art. 304 din acelasi cod, retinut ca incident în cauza de catre Curte, el statuând ca modificarea sau casarea unei hotarâri se poate cere în urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: (…) 5) când, prin hotarârea data, instanta a încalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2. Acest din urma text de lege prevede ca actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor. În cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pâna la dovada contrarie. Or, în conformitate cu art. 107 din Codul de procedura civila, presedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constata ca partea care lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor prevazute de lege sub pedeapsa nulitatii.
Lucrarile dosarului demonstreaza neîndoielnic ca în fata Tribunalului Timis debitoarea Societatea Agricola A Topolovatu Mare nu a fost legal citata, ignorându-se astfel prevederile art. 85 din Codul de procedura civila, potrivit carora judecatorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.
În cauza, vatamarea adusa partii recurente este evidenta în conditiile în care, fara citarea corecta a acesteia în instanta, s-a dispus admiterea fata de ea a cererii de deschidere a procedurii de insolventa introdusa de un pretins creditor, vatamarea constând în imposibilitatea de a se apara si în pronuntarea unei hotarâri nefavorabile, iar anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare în masura în care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare, cum este cazul în speta cu hotarârea atacata. Ca atare, sunt incidente dispozitiile art. 105 alin. 2 si cele ale art. 106 alin. 1 din Codul de procedura civila, îndreptarea neregularitatii savârsite cu privire la actele de procedura, în sensul prevederilor art. 106 alin. 2 din acelasi cod, putând fi realizata numai prin refacerea lor de catre judecatorul fondului.
Curtea apreciaza ca adresa nr. 15/11.02.2010 emisa de Oficiul Postal Topolovatu Mare prin care se arata ca citatiile trimise de Tribunalul Timis au fost distribuite prin afisare la sediul Societatii Agricole A Topolovatu Mare la nr. 345, desi pe actele respective este trecut nr. 367, nu este în masura sa acopere viciul de procedura invocat de recurenta, stiut fiind faptul ca art. 100 statueaza ca procesul-verbal încheiat de cel însarcinat cu înmânarea actului de procedura trebuie sa cuprinda: 1) anul, luna si ziua când a fost încheiat; 2) numele celui care l-a încheiat; 3) functiunea acestuia; 4) numele, prenumele si domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea, cu aratarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei, daca cel caruia i s-a facut comunicarea locuieste într-o cladire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel si daca actul de procedura a fost înmânat la locuinta sa, ori a fost afisat pe usa acestei locuinte; 5) aratarea instantei de la care porneste actul de procedura si identificarea lui, iar pentru citatii si a termenului de înfatisare; 6) aratarea înscrisurilor comunicate; 7) numele si calitatea celui caruia i s-a facut înmânarea sau locul unde s-a facut afisarea; 8) semnatura celui care a încheiat procesul-verbal. Daca cei care urmeaza sa semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuza sau nu pot s-o faca, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal. Aratarile de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 si 8 sunt prevazute sub pedeapsa nulitatii, procesul-verbal facând dovada pâna la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
De asemenea, instanta va respinge exceptia de tardivitate a recursului invocata de intimati, motivat de faptul ca si comunicarea sentintei de declansare a procedurii insolventei a fost realizata la data de 4 noiembrie 2009 în aceleasi conditii, respectiv prin afisare la adresa gresita (pe prima comunicare – cea din 22 octombrie 2009 – nefiind trecut nici numele agentului procedural si nici cel al persoanei careia i s-a înmânat actul), ceea ce face ca termenul de 10 zile prevazut de alin. 2 al art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificata, sa nu fi început sa curga fata de debitoare, simpla împrejurare ca în dosarul nr. 2860/252/2009 al Judecatoriei Lugoj la termenul din 9 decembrie 2009 s-a prezentat dl. R.C. neputând acoperi nelegala comunicare a sentintei recurate, pe de o parte, întrucât o asemenea împrejurare nu este reglementata de legiuitor ca un caz de echipolenta, iar pe de alta parte, nu aceasta persoana a semnat cererea de recurs, cum fara temei sustine intimatul creditor, însusi judecatorul dosarului mentionat aratând faptul ca Societatea Agricola A Topolovatu Mare nu este reprezentata de dl. R.C., cum gresit a fost citata.
Nu în ultimul rând, nu pot fi primite nici sustinerile administratorului judiciar în sensul ca deoarece art. 7 alin. 1 din legea-cadru prevede ca citarea si comunicarea actelor de procedura se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa, publicare pe care el a efectuat-o la data de 28 octombrie 2009, s-ar fi acoperit orice viciu de procedura, alin. 9 aratând ca publicarea actelor de procedura în Buletinul procedurilor de insolventa va înlocui, de la data publicarii acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedura efectuate individual fata de participantii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicarii, la 29 octombrie 2009 aparând si un anunt într-un ziar de larga circulatie. Aceasta, motivat de împrejurarea ca alin. (3) al art. 7 statueaza expres ca, prin exceptie de la prevederile alin. 1 se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii.
Fata de cele retinute, în baza art. 312 alin. (2) si (5) din Codul de procedura civila, Curtea a admis recursul formulat de debitoarea Societatea Agricola A Topolovatu Mare, a casat în tot hotarârea atacata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timis.