Judecata. Cercetare judecatoreasca. Imposibilitatea audierii unora din martorii ascultati la urmarire penala. Consecinte.
Codul de procedura penala: art. 3, 287, 269, 327.
Conventia Europeana a Drepturilor Omului: art. 6 parag. 3.
Este adevarat ca, probele administrate la urmarire penala pot constitui temeiul trimiterii în judecata si ca probelor încriminatorii trebuie administrate de judecator în mod nemijlocit, în prezenta inculpatului, în sedinta publica si în conditii de cotradictorialitate ( art. 289). Însa, împrejurarea ca audierea unora din martorii acuzarii nu a fost posibila în cursul cercetarii judecatoresti nu atrage achitarea inculpatilor, în contextul în care vinovatia acestora rezulta fara echivoc din celelalte mijloace de proba legal administrate în cauza.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia penala nr. 134/28 septembrie 2009
Prin sentinta penala nr.332 din 5 iunie 2008 a Judecatoriei Sibiu au fost condamnatii inculpatii D.N.G. si D. N. S la pedeapsa de câte 5 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a), b) C.pen. pe o durata de 2 ani, pentru savârsirea infractiunii de proxenetism prev. si ped. de art.329 alin.1, 3 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen si , respectiv, prev.si ped. de art. 329 alin.1, 2, 3 C.pen. cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.
În baza art.71 C.pen. au fost interzise inculpatilor drepturile prevazute de art.64 alin.1 lit. a, b C.pen.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, în esenta, urmatoarele:
Inculpatii D.N.S. si D.N.G. – tata si fiu – sunt cetateni italieni si si-au stabilit resedinta în România în urma cu câtiva ani, intentionând sa desfasoare activitati comerciale.
La sfârsitul anului 2006 inculpatul D.N.G a înfiinta S.C.,,M.G.’’ S.R.L. având ca obiect de activitate, printre altele, activitati de întretinere corporala.
În cursul anului 2007 inculpatul D.N.G. a deschis în mun. Sibiu un club de întretinere fizica si masaj erotic denumit „C. C.”.
În local urmau sa fie practicate trei tipuri de masaj, cu tarife diferentiate, iar maseuza era îmbracata sumar. În vederea practicarii acestor masaje, dar totodata si a prostitutiei în incinta salonului de masaj, au fost angajate mai multe tinere, printre care si minore, parte dintre ele racolate de inculpatul D.N.S., tinerele fiind îndemnate de inculpati sa întretina relatii sexuale cu clientii, urmând sa perceapa pentru acestea sume suplimentare fata de tariful pentru masaj.
Astfel, la salonul de masaj au lucrat ca maseuze si au practicat prostitutia martorele N.I.C., K.A.M. (minora), T.G. A. (minora), S. D. (minora) si B.G.M. (minora), ultima fiind racolata de inculpatul D.N. S. prin intermediul martorului C. E. G., care detinea un bar în Turnu Rosu, localitate unde domicilia martora.
În urma activitatii de proxenetism desfasurata pe parcursul a câteva luni cei doi inculpati au obtinut importante sume de bani.
Inculpatii au negat comiterea infractiunii de proxenetism, însa apararile acestora sunt infirmate de probele administrate cauzei.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii sustinând, în principal, ca nu sunt vinovati de savârsirea infractiunii pentru care au fost condamnati si ca fapta de a angaja maseuze la salonul de masaj este o activitate licita, nefiind prevazuta de legea penala. Au mai invocat si aspecte de procedura, sens în care au sustinut ca întreaga stare de fapt retinuta de instanta de fond se bazeaza pe declaratiile a trei martore din timpul urmaririi penale si care nu au fost audiate si de instanta. Mai mult decât atât declaratiile acestora nu au fost citite în instanta.
Prin decizia penala nr.60/A din 4 martie 2009 pronuntata de Tribunalul Sibiu - Sectia penala s-au respins ca nefondate apelurile declarate de cei doi inculpati apelanti.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut, în esenta, de catre instanta de apel ca prima instanta a stabilit o corecta stare de fapt, precum si vinovatia inculpatilor D.N.S. si D.N.G., fiind avute în vedere toate probele administrate cauzei si nu numai declaratiile martorilor M.C.D., B.G., K.A., P.A.D., martori ce nu au putut fi audiati, în adevar, nemijlocit de instanta, iar împrejurarea ca unii martori au retractat sau revenit la unele din cele declarate nu are relevanta în cauza, cât timp aceste atitudini nu au o motivatie reala.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen, motivat inculpatii D.N.S. si D.N.G.
În motivele scrise de recurs si sustinute oral recurentii inculpati, prin aparatorul ales au solicitat baza art. 38515 lit. d) Cod proc. p. admiterea recursurilor, casarea hotarârilor atacate si, rejudecând cauza, a se dispune achitarea celor doi inculpati, întrucât hotarârile judecatoresti sunt nelegale si netemeinice sub aspectul analizei probelor administrate si gresita evaluare a acestora, din examinarea hotarârii rezultând ca instantele au avut în vedere doar probatiunea administrata exclusiv în faza urmaririi penale, probe care nu pot constitui temei pentru condamnare, conform disp. art. 6 parag. 3 lit.d) din Conventia (europeana) a drepturilor omului, ca instantele de judecata gresit au înlaturat declaratiile martorilor date în cursul cercetarii judecatoresti si care nu pot fonda o condamnare a inculpatilor, iar cercetarea martorilor C.E., K. A. si P. D., pentru marturie mincinoasa s-a facut în scop de intimidare a acestora.
Prin Decizia Penala nr. 134 din 28 Septembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia pentru cauze cu minori si de familie, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatii D.N.S. si D.N.G.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Curtea a retinut urmatoarele:
Recursurile declarate de inculpati vizeaza în principal cazul de casare prev. de art.385/9 pct. 18 Cod procedura penala, care prevede ca hotarârile sunt supuse casarii când s-a comis o eroare grava de fapt, având drept consecinta pronuntarea unei hotarâri gresite de achitare sau de condamnare.
Rezulta ca exista eroare grava de fapt, când situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta, prin hotarârea atacata este contrara actelor si probelor administrate, iar pentru a fi retinuta trebuia sa se constate ca aceasta eroare a influentat hotarâtor solutia data în cauza, respectiv, gresita stabilire a situatiei de fapt sa fi determinat o gresita solutie în legatura cu condamnarea sau achitarea inculpatului pentru fapta retinuta în sarcina sa.
Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel apreciaza ca criticile recurentilor inculpati sub acest aspect sunt neîntemeiate, întrucât ambele instante au retinut, pe baza materialului probator administrat cauzei, ca în perioada anilor 2006-2007, cei doi inculpati, care sunt tata si fiu, au îndemnat mai multe persoane de sex feminin, printre care si minore sa practice prostitutia si le-au înlesnit acestora practicarea prostitutiei, urmata de tragerea de foloase de pe urma acestor activitati, constând în primirea de bani direct de la femeile care se prostituau sau încasarea unor sume ca urmare a consumului de bauturi alcoolice pe care clientii le practicau cu prilejul frecventarii salonului.
Stabilirea acestei situatii de fapt s-a facut pe baza unei analize laborioase a probelor, instantele de judecata dând dovada de rol activ în încercarea de a stabilii adevarul judiciar în conditiile particulare ale cazului, respectiv revenirea martorilor asupra declaratilor date în cursul urmarii penale, imposibilitatea instantei de audiere a unor martori propusi în acuzare.
Totodata, Curtea constata ca ambele instante au examinat fiecare mijloc de proba, aratând cum majoritatea acestora se coroboreaza între ele si înlaturându-le motivat pe unele, astfel ca simpla sustinere a inculpatilor în sensul ca nu au comis faptele retinute în sarcina lor, nu este de natura sa probeze lipsa de temeinicie a probelor administrate în cauza, cu respectarea dispozitiilor art. 62, 63 si 69 Cod procedura penala, pe baza caruia au stabilit fara echivoc împrejurarile comiteri faptelor, încadrarea juridica data acestora si vinovatia inculpatilor recurenti.
Contrar sustinerilor recurentilor inculpati instantele anterioare nu si-au întemeiat solutia doar pe declaratiile martorilor N.I.C., S.D. si V.E., date în cursul urmariri penale, ci în procesul complex de analiza a materialului probator au avut în vedere atât probele administrate în cursul urmarii penale, cât si cele administrate în cursul cercetari judecatoresti.
Tot astfel, în mod corect la stabilirea situatiei de fapt si vinovatiei inculpatilor s-au avut în vedere depozitiile martorilor K.A.M., P.A.D. si C.E.G., date în cursul anchetei penale, în contextul în care reaudiati de instanta de fond acestia si-au retractat declaratiile date initial în cursul cercetarii judecatoresti, în sensul ca îsi mentin declaratiile date în faza de urmarire penala.
Curtea de Apel împartaseste sustinerile recurentilor inculpati ca probele administrate la urmarire penala pot constitui temeiul trimiterii în judecata si ca probelor încriminatorii trebuie administrate de judecator în mod nemijlocit, în prezenta inculpatului, în sedinta publica si în conditii de cotradictorialitate. Însa, în cauza dedusa judecatii instantele de judecata au respectat exigentele art. 6 parag. 3 din Conventia (europeana) a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil.
În concret, în faza procesuala a cercetarii judecatoresti, în acord cu dispozitiile art. 289 Cod pr.p., probele strânse la urmarire penala au fost verificate de instanta, prin administrarea lor în sedinta publica, oral, nemijlocit, si în contradictoriu.
Este adevarat ca, martorele S.D. si V.E. nu au putut fi audiate în cursul cercetarii judecatoresti, însa în mod corect instanta de fond a facut aplicarea dispozitiilor 327 alin. 3 Cod pr.p., dând citire declaratiilor pe care acestea le-au dat în cursul anchetei penale.
Chiar daca am accepta opinia recurentilor inculpati ca instantele de judecata trebuiau sa înlature aceste probe testimoniale în contextul în care nu au fost administrate nemijlocit de catre judecator, Curtea apreciaza ca aceasta nu are nici o relevanta în prezenta cauza solutia de condamnare a inculpatilor bazându-se pe celelalte mijloace de proba legal administrate, respectiv, probe testimoniale – martorii M.C.D., B.G.M., K.A.M., P.A.., T.G.A., continutul discutiilor purtate la posturile telefonice uzitate de cei doi inculpati.
Fata de cele expuse anterior, Curtea de Apel a apreciat ca în mod corect a constatat instanta de fond si de apel ca sunt întrunite în cauza elementele constitutive ale infractiuni de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1, 2 si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41alin. 2 Cod penal în ce-l priveste pe inculpatul D.N. S. si, respectiv, ale infractiuni de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1 si 3 Cod penal cu aplicarea disp. art. 41alin. 2 Cod penal în ce-l priveste pe inculpatul D. N. G. .
Curtea de Apel, tinând seama de aceste considerente, si constatând ca nu exista nici un alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatii, potrivit dis. art. 385/15 pct. 1 lit. b) Cod procedura penala.