Articolul 19 din Legea nr.18/1991 republicata prevede posibilitatea atribuirii de loturi din terenurile trecute în domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului celor care, neavând calitatea de cooperatori au lucrat în orice mod ca angajati în ultimii 3 ani în cooperativa sau în asociatii cooperatiste, dispozitiile textului nefiind aplicabile salariatilor din fostele întreprinderi de stat care si-au desfasurat activitatea în agricultura.
Ratiunea dispozitiilor art.19 rezida si din regimul juridic distinct al terenurilor pe care unitatile cooperatiste si respectiv cele de stat si-au desfasurat activitatea, cele din urma fiind proprietate de stat si facând obiectul reglementarii în capitolul III din Legea nr.18/1991, si asupra lor neputându-se constitui dreptul de proprietate.
Titlul de proprietate emis pârâtului în considerarea calitatii sale de salariat al unei foste întreprinderi de stat, este nul conform art.III din Legea nr.169/1997, fiind eliberat cu nerespectarea conditiilor necesare validitatii actelor juridice, respectiv unei persoane care nu era îndreptatita la constituirea dreptului.
Reclamantul Primarul municipiului Tg.Jiu a chemat în judecata Comisia Locala Tg.Jiu de Aplicare a Legii 18/1991, Comisia Judeteana Gorj si pe D.C., solicitând anularea titlului de proprietate nr.1334315/31.10.96, prin care dreptul a fost constituit unei persoane care nu face parte din categoria prevazuta în art.19 din Legea fondului funciar.
Prin sentinta civila nr.3433/23.05.2003 pronuntata de Judecatoria Tg.Jiu, actiunea a fost respinsa, cu motivarea ca emiterea titlului contestat este anterioara adoptarii Legii nr.169/1997, s-a facut cu respectarea procedurii prevazute de Legea 18/1991 si corespunde întocmai actelor premergatoare.
Apelul declarat de reclamant a fost admis de Tribunalul Gorj prin decizia civila nr.123/08.10.2003, prin care s-a schimbat sentinta, s-a admis actiunea si s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate eliberat pârâtului D.C.
Reclamantul a declarat recurs, sustinând ca, în calitate de salariat al unei întreprinderi de stat care avea ca obiect de activitate si preluarea legumelor si fructelor produse de asociatiile cooperatiste si de C.A.P.-uri, beneficia de dispozitiile art.19 din Legea nr.18/1991, deci emiterea titlului de proprietate s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la data respectiva.
Recursul nu este fondat.
Articolul 19 din Legea nr.18/1991 republicata prevede posibilitatea atribuirii de loturi din terenurile trecute în domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului celor care, neavând calitatea de cooperatori au lucrat în orice mod ca angajati în ultimii 3 ani în cooperativa sau în asociatii cooperatiste. Dispozitiile textului nu sunt aplicabile salariatilor din fostele întreprinderi de stat care si-au desfasurat activitatea în agricultura.
Conform adresei nr.3275/2003 a Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Gorj, unitatea la care pârâtul a fost salariat – Întreprinderea de Legume si Fructe Gorj – avea statut de producator, ceea ce nu-i confera însa calitatea de unitate cooperatista.
Ratiunea dispozitiilor art.19 rezida si din regimul juridic distinct al terenurilor pe care unitatile cooperatiste si respectiv cele de stat si-au desfasurat activitatea, cele din urma fiind proprietate de stat si facând obiectul reglementarii în capitolul III din Legea nr.18/1991, asupra lor neputându-se constitui dreptul de proprietate.
Apartenenta unui teren la domeniul public se stabileste în primul rând în concordanta cu dispozitiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si doar în subsidiar potrivit inventarelor întocmite de autoritatile administratiei publice, acte invocate de recurent.
Potrivit probelor cauzei, terenul atribuit pârâtului prin titlul contestat este amplasat în intravilan, ori asa cum rezulta din prevederile capitolului III din Legea 18/1991, precum si din interpretarea sistematica a dispozitiilor art.19 din lege, aceasta norma nu este aplicabila în speta si nu confera îndreptatirea la constituirea dreptului decât pentru terenuri extravilane, de folosinta agricola.
Aceste considerente conduc la concluzia nelegalitatii titlului emis pârâtului.
Chiar daca titlul s-a întocmit în concordanta cu actele preparatorii, respectarea formala a procedurii de constituire a dreptului, în absenta îndreptatirii la constituire, nu poate duce la dobândirea legala a proprietatii.
Titlul de proprietate eliberat pârâtului în aceste conditii se înscrie în categoria actelor juridice civile întocmite cu nerespectarea conditiilor esentiale de fond pentru valabilitatea lor, fiind lovit de nulitate absoluta.
Faptul ca titlul a fost eliberat anterior adoptarii Legii nr.169/1997, nu poate asana nulitatea de care este lovit, deoarece sanctiunea intervine în virtutea reglementarii generale din materia nulitatii actului juridic civil, iar Legea nr.169/1997 nu a facut altceva decât sa dea o reglementare speciala nulitatilor în materia actelor emise în baza Legii fondului funciar.
În consecinta, recursul este nefondat si va fi respins conform art.312 alin.1 cod pr.civ.