Legea 217/2008. Competentele Curtii de Conturi. Investirea instantelor judecatoresti dupa modificarea Legii nr. 94/1992. Aspecte legate de aplicabilitatea OUG 117/2003.
Dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008(27.10.2008), Curtea de Conturi nu mai are atributii de sesizare a instantelor judecatoresti prin încheierea pronuntata de completele de judecata, conform art. 4 din OUG 117/2003.
Prevederile art. 31 din Legea nr. 94/1992 au fost modificate prin L 217/2008. În cuprinsul Legii nr. 94/1992 republicata în M.O din 29 aprilie 2009, în temeiul art. IV din Legea nr. 217/2008, textul art. 33 este modificat si nu se mai regaseste vreo prevedere care sa-i confere instantei competenta de a solutiona o sesizare a Curtii de Conturi în sensul angajarii raspunderii.
La data intrarii în vigoare a Legii nr. 217/2008 nu se mai pot aplica prevederile art. 117/2003 privind investirea instantelor judecatoresti competente potrivit art. 2 alin. 1 prin actul de sesizare prin încheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi.
Curtea Constitutionala s-a pronuntat în sensul ca OUG 117/2003 a avut o aplicare limitata iar obiectivul sau de reglementare a fost realizat prin preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele de judecata. A se vedea Dec. Curtii Constitutionale nr. 446/2005; 429/2007.
Prin sentinta nr. 94 din 16 februarie 2009, Tribunalul Mures , Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis sesizarea formulata de Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu intimatii S. T. si Z. M., a stabilit în sarcina acestora obligatia de plata a sumei de 7568 lei reprezentând plata CAS aferente drepturilor platite salariatilor în baza contractului colectiv de munca cuvenita bugetului Fondului Unic pentru asigurari sociale de sanatate si a respins sesizarea de obligare privind suma de 55.344 lei reprezentând impozit pe venit aferent drepturilor platite salariatilor în baza contractului colectiv de munca.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca a fost sesizata prin Încheierea nr. 33 din 5 decembrie 2008 a Directiei de Control Financiar Ulterior a Curtii de Conturi a României, iar raspunderea s-a cerut a fi stabilita în sarcina primarului comunei Albesti S. T. si referentul Z. M. – responsabil cu activitatea financiar contabila, în urma controlului efectuat la aceasta institutie, în urma caruia s-a întocmit la 31 octombrie 2008 un raport de control intermediar.
Instanta a apreciat ca nu sunt incluse în veniturile salariale si nu sunt impozabile, în întelesul impozitului pe venit, tichetele de masa si drepturile de hrana acordate de angajator angajatilor, prin prisma prevederilor art. 55 din Legea nr. 571/2003, dar, în ceea ce priveste stabilirea, retinerea si plata contributiei datorate catre Fondul National Unic pentru asigurari sociale de sanatate, s-a considerat ca au fost încalcate prevederile art. 275 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 215 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 precum si art. 68, 69 si 72 din Legea nr. 571/2003.
Hotarârea primei instante a fost atacata cu recurs de catre reclamanta Curtea de Conturi a României dar si de catre pârâtii S. T. si Z. M.
Recurenta Curtea de Conturi a României a solicitat stabilirea raspunderii civile delictuale în sarcina pârâtilor si recuperarea prejudiciului constatat, în esenta aratând ca s-a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 41 alin. 1 lit. „b” si art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, modificata, pct. 68 lit. „o”, 69, 71 si 72 din HG nr. 44/2004, deoarece sunt considerate venituri din salariu toate veniturile în bani si/sau în natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate în baza unui contract individual de munca sau a unui statut special indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acorda.
Pârâtii recurenti S. T. si Z. M. au cerut respingerea sesizarii reclamantei si sub aspectul obligarii la plata a sumei ce reprezinta plata CAS aferenta drepturilor platite salariatilor în baza contractului colectiv de munca, deoarece drepturile respective nu sunt incluse în venituri salariale, nu sunt impozabile si nu se datoreaza CAS.
Atât reclamanta cât si pârâtii, în calitatea lor de recurenti-intimati au formulat întâmpinari, sustinând detaliat punctele de vedere exprimate în motivarea caii de atac.
Analizând hotarârea atacata, instanta constata ca este fondat doar recursul pârâtilor, care solicita respingerea în întregime a sesizarii privind angajarea raspunderii lor, dar pe alte considerente decât cele legate de analiza fondului cauzei deduse judecatii. Sesizarea trebuia respinsa ca inadmisibila, din urmatoarele considerente:
Prin Încheierea nr. 33 din 5 decembrie 2008, Camera de Conturi Mures, DCFU, examinând raportul de control întocmit ca urmare a verificarii contului de executie si a bilantului contabil încheiat pe anul 2007 de Consiliul local al comunei Albesti si a celorlalte documente cuprinse în dosarul de control, a constatat ca exista unele prejudicii, nereguli si abateri cu caracter financiar, astfel ca a dispus sesizarea tribunalului Mures în vederea stabilirii raspunderii juridice în sarcina persoanelor facute raspunzatoare pentru prejudiciile constatate, în baza art. 31 alin. 2 din Legea nr. 94/1992 republicata.
Prevederile art. 31 din Legea nr. 94/1992 au fost modificate prin Legea nr. 217/2008 publicata în Monitorul Oficial din 24 octombrie 2008, în sensul ca, activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederile art. 12 alin. 2 si ca, în situatiile în care se constata abateri de la legalitate si regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica entitatii publice auditate aceasta stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea masurilor pentru recuperarea acestuia devine obligatia conducerii entitatii auditate. Mai mult decât atât, s-a introdus art. 1281 care stipuleaza ca nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii si a neurmaririi de conducerea entitatii a masurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infractiune, iar potrivit art. 129, abaterile prevazute la art. 127 si 128 se constata de auditorii publici externi ai Curtii de Conturi, tinându-se cont si de faptul ca au fost abrogate prevederile Cap. IV cuprinzând art. 40 – 88. Este adevarat ca potrivit OUG nr. 117/2003 activitatea jurisdictionala si personalul instantelor Curtii de Conturi se preiau de catre instantele judecatoresti, dar, în cuprinsul Legii nr. 94/1992 republicata în Monitorul Oficial din 29 aprilie 2009, în temeiul art. IV din Legea nr. 217/2008 de modificare si completare a Legii nr. 94/1992, textul art. 33 este modificat, asa cum anterior s-a mentionat si nu se mai regaseste vreo prevedere care sa-i confere instantei competenta de a solutiona o sesizare a Curtii de Conturi în sensul angajarii raspunderii, situatie care a devenit oricum incompatibila cu prevederile art. 33 din legea republicata.
Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtilor de Conturi precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati cuprinde la Sectiunea a 4-a dispozitii de valorificare a constatarilor înscrise în actele de control, modul de analiza si solutionare a contestatiilor la decizia emisa în baza pct. 87 din Regulament. Relevant este ca instanta de contencios administrativ poate fi sesizata împotriva hotarârilor înscrise în încheierile emise de Comisia de solutionare a contestatiilor, de catre entitatea verificata, în conditiile pct. 106-108 din Regulament.
Este adevarat ca Regulamentul a fost publicat în Monitorul Oficial din 10 februarie 2009, anterior datei la care s-a întocmit Încheierea nr. 33 din 5 decembrie 2008, dar, si la acea data succesiunea cronologica a actelor normative de modificare a Legii nr. 94/1992, duce la concluzia inadmisibilitatii unei actiuni în contencios administrativ având ca obiect sesizarea Camerei de Conturi în vederea stabilirii raspunderii juridice în sarcina persoanelor raspunzatoare pentru prejudiciile constatate în Raportul de control întocmit la 31 octombrie 2008, ulterior intrarii în vigoare a dispozitiilor Legii nr. 217/2008 si anume 24 octombrie 2008. Prin urmare, Legea nr. 217/2008 a modificat textul art. 31 si 34, a abrogat textul art. 33, a abrogat textele art. 37-39 si 40-48 precum si art. 130-135 din Legea nr. 94/1992. La data intrarii în vigoare a Legii nr. 217/2008 nu se mai pot aplica prevederile OUG nr. 117/2003 privind investirea instantelor judecatoresti competente potrivit art. 2 alin. 1 prin actul de sesizare prin încheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, deoarece acest text este incompatibil cu prevederile Legii nr. 217/2008. Este adevarat ca prin intrarea în vigoare a prevederilor OUG nr. 117/2003 litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi se solutioneaza de instantele judecatoresti ordinare, în art. 1 prevazându-se ca pâna la constituirea instantelor judecatoresti specializate, dar fiind supusa unui control de constitutionalitate, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate, combatând prin decizia nr. 446 din 15 septembrie 2005, asa cum rezulta din considerente ca, OUG nr. 117/2003 a avut o aplicare limitata si ca, la data pronuntarii prezentei decizii, aceasta (OUG nr. 117/2003) si-a încetat aplicabilitatea, ca urmare a realizarii obiectului sau de reglementare privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele de judecata. Mai mult decât atât, se mentioneaza în considerentele acestei decizii ca ordonanta criticata a iesit din vigoare ulterior sesizarii Curtii Constitutionale prin Încheierea din 28 aprilie 2005. Relevant este si ca, prin Decizia nr. 429 din 10 mai 2007, Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a OUG nr. 117/2003, facând trimitere la Decizia nr. 446 din 15 septembrie 2005 în care s-a constatat ca OUG nr. 117/2003 a avut o aplicare limitata, la data pronuntarii acelei decizii ordonanta si-a încetat aplicabilitatea, ca urmare a realizarii obiectului sau de reglementare.
Fata de considerentele aratate, a fost respins recursul Curtii de Conturi a României si admis recursul pârâtilor, hotarârea a fost modificata în sensul ca s-a respins si cererea privind suma de 7.568 lei.