Legea 241/2005

Dosar Nr. 88 (01.04.2009)

Dosar nr. 1885/216/2008 Legea nr. 241/2005

R O M Â N I A

JUDECATORIA CURTEA DE ARGES JUDETUL ARGES

SENTINTA PENALA NR. 88

Sedinta publica din 01 aprilie 2009

Completul compus din:

Presedinte: M. B.

Grefier: M. U.

Parchetul de pe lânga Judecatoria Curtea de Arges

reprezentat prin procuror: N. M.

Pe rol, solutionarea procesului penal înregistrat la data de 29 septembrie 2008 privind pe inculpata A. F. G., trimisa în judecata pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic art. 33 lit. a Cod penal, prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmarire penala nr. 1816/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Curtea de Arges, parte civila fiind S. R., prin A.N.A.F. si parte responsabila civilmente fiind S.C. „A. C. G. G.” S.R.L., prin lichidator C. G.

Fondul cauzei a fost dezbatut în sedinta publica din data de 25 martie 2009, ocazie cu care sustinerile partilor au fost consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarâre.

J U D E C A T O R I A

Deliberând, constata:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Curtea de Arges întocmit la data de 24 septembrie 2008 în dosarul de urmarire penala nr. 1816/P/2006, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatei A. F. G. pentru savârsirea, în concurs real, a infractiunilor prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în dauna partii civile S. R., prin A.N.A.F.

Prin acelasi rechizitoriu s-a mai dispus si scoaterea de sub urmarire penala a aceleiasi inculpate pentru infractiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/991, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si a numitului A. S. pentru infractiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 43 din Legea numarul 82/1991 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, în actul de sesizare s-a retinut ca în perioada octombrie 2004 - ianuarie 2007, A. F. G. a avut calitatea de asociat unic si de administrator al S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. din Curtea de Arges, neavând în aceasta perioada salariati, fiind direct raspunzatoare de înregistrarile ce se efectuau în actele contabile ale societatii, având obligatia îndeplinirii obligatiilor fiscale prevazute de lege.

În perioada mai – decembrie 2005 societatea de mai sus s-a aprovizionat cu o cantitate totala de 1.936.231,54 litri de motorina, cantitate ce a fost înregistrata în documentele de aprovizionare si evidentele contabile ca intrata în patrimoniul acesteia cu documente legale de provenienta.

La data de 30 noiembrie 2005 S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. detinea pe stoc cantitatea de 92.060 litri de motorina, iar în luna decembrie 2005 nu s-a aprovizionat cu nicio cantitate de motorina, dar a comercializat o cantitate de 148.000 litri de motorina, comercializând în plus o cantitate pentru care nu avea documente legale de provenienta si care nu a fost înscrisa în niciun document de intrare în patrimoniul societatii.

Prin efectuarea înregistrarilor în evidentele contabile ale S.C„A. C. G. G.” S.R.L. pe cheltuieli, fara baza legala a sumei de 139.489,17 lei, reprezentând c/valoarea motorinei comercializate fara acte legale de provenienta si care nu era înscrisa în niciun document de intrare în patrimoniul societatii respective si diminuarea impozitului pe profit cu suma de 22.318,27 lei, inculpata, în calitate de asociat unic si administrator al societatii în cauza, s-a sustras de la plata catre stat a unui impozit pe profit în suma de 22.318,27 lei.

Cu ocazia unui control efectuat la societatea mentionata, în luna noiembrie 2006, Garda Financiara – Comisariatul Regional Arges a constatat în contabilitatea acesteia ca la data de 31 decembrie 2005 S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. ar fi trebuit sa detina în stoc marfuri în valoare totala de 204.076,6 lei (materiale de constructii, instalatii termice si sanitare si motorina), însa acestea nu se mai regaseau în fapt, în stoc, constatându-se o lipsa de marfuri din gestiune în valoare totala de 204.076,6 lei, valoare pentru care societatea avea obligatia colectarii de TVA în valoare totala de 38.774,55 lei, prin aplicarea cotei de impozitare (19%) asupra bazei impozabile (lipsuri în gestiune). Bunurile constatate lipsa din gestiune sunt considerate livrari de bunuri efectuate cu plata.

Prin efectuarea acestor operatiuni, de neevidentiere în actele contabile a lipsei în gestiune, S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. si-a diminuat obligatiile fiscale, sustragându-se de la plata obligatiilor fiscale reprezentând TVA.

În luna iunie 2005 S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. a înregistrat în evidenta contabila mai multe facturi emise în numele S.C. L. G. I. S.R.L. Bucuresti, conform carora a achizitionat o cantitate de motorina în valoare de 287.091,18 lei, din care 45.838 lei TVA. Aceste facturi nu au fost ridicate de catre reprezentantii legali ai S.C. L. G. I. S.R.L. de la unitatile autorizate cu distribuirea documentelor cu regim special, aceasta societate neefectuând livrari de marfa în perioada 02-14 iunie 2005 catre S.C. „A. C. G. G.” S.R.L., astfel ca aceste facturi nu îndeplinesc calitatea de document justificativ din punct de vedere financiar contabil. Cu toate acestea, A. F. G. a înregistrat aceste facturi în evidenta contabila a societatii sale, iar fata de calitatea acestor documente S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. nu avea voie sa deduca TVA, sustragându-se astfel de la plata obligatiilor fiscale pentru suma de 45.838 lei. Prin faptele sale, inculpata A. F. G. a diminuat profitul impozabil cu suma de 241.253 lei, diminuând astfel si impozitul pe profit, sustragându-se în acest mod de la plata catre stat a unui impozit pe profit în suma de 38.600 lei.

Aceasta situatie de fapt a rezultat din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba: sesizarea numarul 30398/AG/30 noiembrie 2006 formulata de Garda Financiara – Comisariatul Regional Arges (f. 6-8 dosar urmarire penala), nota de constatare numarul 4090/30 noiembrie 2006 a Garzii Financiare – Comisariatul Regional Arges (f. 9, 78 dosar urmarire penala), adresa numarul 3191/29 ianuarie 2007 a Administratiei Finantelor Publice Curtea de Arges (f. 79 dosar urmarire penala), sesizarea numarul 142/11 septembrie 2007 a Directia Generala a Finantelor Publice – Administratia Finantelor Publice Pitesti, Activitatea de Inspectie Fiscala (f. 82-84 dosar urmarire penala), raportul de inspectie fiscala din 28 august 2007 încheiat de Directia Generala a Finantelor Publice – Administratia Finantelor Publice Pitesti (f. 85-87 dosar urmarire penala), raportul de expertiza contabila si suplimentul la acesta (f. 91-99 dosar urmarire penala), certificatul de înregistrare si actul constitutiv al S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. (f. 168-173 dosar urmarire penala), raportul de constatare tehnico-stiintifica grafica numarul 53532/16 mai 2007 întocmit de Inspectoratul Politiei Judetene Arges – Serviciul Criminalistic (f. 183-210 dosar urmarire penala), procesul – verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare (f. 213 dosar urmarire penala.), declaratiile inculpatei si ale martorului A. S. (f. 101-120 dosar urmarire penala).

S. R., prin A.N.A.F., s-a constituit parte civila cu suma de 274.708 lei (f. 20-21), depunând la dosar ca probe nota de constatare (f. 22-34), raportul de inspectie fiscala (f. 35-40), decizia de imputare si fisa sintetica (f. 41-43, 44-48) si a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatei (f. 56), cât si înfiintarea popririi asupra sumelor datorate de catre inculpata (f. 68, 70), ca masuri asiguratorii.

În cursul cercetarii judecatoresti s-a ascultat inculpata, care nu a recunoscut savârsirea celor doua fapte (f.80), iar lichidatorul judiciar numit pentru partea responsabila civilmente, C. G., a formulat întâmpinare si a depus la dosar înscrisuri(f. 75-79). Inculpata a mai depus si ea la dosar unele înscrisuri apreciate ca utile în solutionarea cauzei, formulând si concluzii scrise (f. 81-98).

Examinând întregul material probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

În anul 2004 inculpata A. F. G. s-a hotarât sa faca afaceri împreuna cu numitul A. S.

Inculpata era asociat unic si administrator la SC „A. C. G. G.” SRL Curtea de Arges, cu sediul la domiciliul inculpatei si cu un punct de lucru declarat în municipiul Pitesti, str. Victoriei nr. 29, unde functiona si S.C. E SRL ce avea ca asociat unic si administrator pe A. S.

Cei doi erau asociati si la S.C. S. A. SRL din Curtea de Arges, cu sediul la domiciliul inculpatei si cu punct de lucru în Pitesti si la aceeasi adresa mentionata mai sus. Administratorul acestei societati era A. S.

S.C. E SRL Pitesti intrase în interdictie bancara, blocându-se din punct de vedere financiar, astfel ca acest lucru l-a determinat pe A. S. sa intre în parteneriat de afaceri cu inculpata.

Cei doi parteneri au hotarât sa achite împreuna o datorie de 5000 lei pe care A. S. o avea la S.C L. R. SRL – Sucursala Râmnicu-Vâlcea, rezultata din neplata unor cantitati de carburant. Ei au decis ca datoria sa se achite din veniturile dobândite de S.C. „A. C. G. G.” SRL , societate pe care în fapt o coordonau amândoi.

S-a încheiat astfel contractul de vânzare-cumparare prin utilizarea cardului corporativ L. nr. 3638/10 februarie 2005 (f. 24-27 dos.u.p.). Societatea inculpatei a primit doua carduri cu care puteau fi alimentate cu carburanti autovehiculele proprii de la orice statie de lubrifianti a L. R. SRL.

Pe baza cardurilor, beneficiarul primea carburanti, înregistrându-se fiecare operatiune în baza de date a Lukoil – la 15 zile dupa aprovizionare, furnizorul emitea factura pentru cantitatea de carburanti aprovizionati, iar beneficiarul trebuia sa plateasca în urmatoarele 15 zile.

Inculpata a declarat ca a primit de la furnizor doua astfel de carduri , din care ea a oprit unul, iar pe celalalt i l-a dat lui A. S. spre folosinta.

În perioada februarie –aprilie 2005 cei doi au achizitionat cantitati modice de carburanti, achitând la timp pretul acestora catre beneficiar.

În perioada mai-decembrie 2005 SC „A. C. G. G.” SRL s-a aprovizionat cu o cantitate totala de 1.936.231,54 litri de motorina, aceasta fiind înregistrata în documentele contabile ca intrata în patrimoniul societatii.

La data de 30 noiembrie 2005 exista pe stoc o cantitate de 92.060 litri de motorina. În luna decembrie 2005 societatea nu s-a mai aprovizionat cu motorina , dar a comercializat cantitatea de 148.000 litri, în plus fata de stocul existent cu 55.940 litri. Pentru aceasta diferenta nu existau documente contabile legale de provenienta.

Aceasta este, practic, singura neregula savârsita de inculpata, si anume ca nu a înregistrat în contabilitatea societatii cantitatea de 55.940 litri de motorina, pentru care nu are documente de provenienta.

Doar acest aspect nu contureaza continutul constitutiv al infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, deoarece, asa cum se va demonstra mai jos, nu exista scopul (intentia calificata) fraudarii bugetului de stat, necreându-se o paguba acestui buget de catre inculpata, deci neurmarindu-se sustragerea de la plata impozitelor si taxelor datorate statului.

Paguba retinuta de procuror prin rechizitoriu ca a fost creata bugetului de stat o reprezinta suma de 22.318,7 lei impozit pe profit. Asa cum s-a constatat prin raportul de expertiza contabila întocmit de expertul D. I., lucrare completata în cursul urmaririi penale (f. 98-99 dos.u.p.), societatea inculpatei a comercializat în luna decembrie 2005 cantitatea de 148.000 litri de motorina cu o valoare de 395.803,02 lei (fara TVA), la pretul de 2,68 lei/litru ( fara TVA). Pretul de achizitie al carburantului practicat de furnizor a fost tot de 2,68 lei /litru( fara TVA), totalul sau pentru cei 55.940 litri fiind de 149.919,20 lei. Efectuându-se diferenta dintre costul de achizitie si valoarea de vânzare a cantitatii de 55.940 litri pentru care nu existau documente justificative în contabilitatea firmei, rezulta ca societatea a realizat un profit zero din vânzare, deci si un impozit pe profit datorat tot de zero. Astfel, nu s-a produs o paguba bugetului de stat, deci nu s-a urmarit prejudicierea acestuia de catre inculpata.

O alta activitate infractionala a inculpatei retinuta în rechizitoriu ca ar intra în continutul constitutiv al infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 si ar contura caracterul continuat al acesteia este aceea ca în luna iunie 2005 s-ar fi înregistrat în evidentele contabile de catre inculpata facturile seria BVEB 7727407/02 iunie 2005 în valoare de 95.697,06 lei, seria BVEB 7727415/06 iunie 2005 în valoare de 95.697,06 lei si seria BVEB 7727422/14 iunie 2005 în valoare de 95.697,06 lei emise în numele SC L. G. I. SRL Bucuresti, desi acele facturi nu îndeplineau calitatea de documente justificativ din punct de vedere financiar-contabil. S-au înregistrat astfel cheltuieli nelegale de 241.253 lei, diminuându-se profitul impozabil cu aceasta suma si impozitul pe profit cu 38.600 lei. De asemenea, inculpata a mai înregistrat în contabilitate, în baza celor trei facturi, si TVA deductibila de 45.838 lei, desi nu avea acest drept, deoarece acele facturi nu îndeplineau conditiile legale de valabilitate.

Nici aceste fapte nu pot fi imputate inculpatei ca întrunind elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005. Astfel, în acelasi raport de expertiza contabila (f.94-95 dos.u.p.), expertul D. I. a concluzionat ca TVA-ul pe care trebuia sa-l datoreze societatea în baza celor trei facturi era de 45.838 lei, aceasta suma netrebuind sa fie deductibila. De asemenea, s-a diminuat si impozitul pe profit cu suma de 38.600 lei. Însa în rechizitoriul întocmit de DIICOT – Serviciul Teritorial Pitesti la 14 martie 2008 în dosarul nr. 18S/P/2006 (f. 155 verso dos.u.p.), unde s-au cercetat si aspecte referitoare la cele trei facturi, s-a retinut ca formularele respective sunt false, fara a se depista cine a executat scrisul din acestea. În urma cercetarilor din acel dosar, s-a stabilit ca S.C. L.G.I. SRL Bucuresti nu a prestat niciodata activitate si ca acele facturi au fost achizitionate în moduri neoficiale.

În acelasi rechizitoriu DIICOT s-a mai retinut ca numitul A. S. a fost cel care a dus cele trei facturi pentru a fi operate în contabilitate SC „A. C. G. G.” SRL si nu inculpata (f. 158 dos.u.p.).

Faptul ca inculpata nu avea cunostinta de aceste facturi si deci nu stia de modul în care acestea au fost operate în contabilitate si daca îndeplineau conditiile de valabilitate o demonstreaza si declaratiile acesteia din cursul urmaririi penale (f. 64 dos.u.p.), coroborate cu nota explicativa a numitei B. F. C., care avea printre atributii si completarea si evidenta facturilor ce trebuiau sa fie operate în contabilitate (f.50 verso dos.u.p.).

De vreme ce înregistrarea celor trei facturi în contabilitatea firmei s-a facut la cererea doar a lui A. S., care le-a si adus, ele fiind înregistrate fara stirea inculpatei, nu se pute retine ca aceasta a avut intentia de a produce evaziune fiscala, prin urmarirea crearii unui prejudiciu în bugetul de stat, respectiv prin diminuarea profitului si neplata impozitului pe profit în suma de 38.600 lei si prin neplata TVA de 45.838 lei.

În legatura cu fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, retinuta în sarcina aceleiasi inculpate prin rechizitoriu, nici aceasta nu întruneste elementele constitutive ale respectivei infractiuni, lipsind scopul de a se prejudicia bugetul statului, de altfel prejudiciul de 38.774,55 lei mentionat în actul de trimitere în judecata neexistând în realitate.

Inexistenta prejudiciului si implicit lipsa intentiei inculpatei de a cauza o paguba bugetului de stat rezulta din aceleasi raport de expertiza contabila completat, întocmit de expertul D. I., unde s-a constatat ca societatea administrata de inculpata nu datora TVA aferenta lipsei în gestiune, în conditiile în care nu s-a efectuat o inventariere faptica în gestiunea societatii cu privire la carburanti, asa cum prevad dispozitiile Ordinului ministrului finantelor nr. 1753/2004. Prin urmare, daca nu se datoreaza TVA, nu are cum sa se retina o datorie cu privire la aceasta taxa în sarcina inculpatei.

În rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Curtea de Arges nu s-au indicat în niciun mod mijloacele de proba din care rezulta în concret savârsirea infractiunilor de catre inculpata si nu s-a aratat de unde rezulta mai ales scopul (intentia) acesteia de a produce evaziune fiscala. Rechizitoriul face doar o simpla descriere a situatiei de fapt, fara a indica textele de lege încalcate de inculpata, care ar fi conturat continutul constitutiv al celor doua infractiuni retinute în sarcina sa. Mai mult decât atât, procurorul nu combate în niciun fel, cu argumente juridice, concluziile la care s-a ajuns prin raportul de expertiza contabila întocmit de expertul D. I., multumindu-se sa ia de bune numai nota de constatare si raportul de inspectie fiscala întocmite de reprezentantii Statului Român. Aceste acte ale reprezentantilor statului nu constituie o proba absoluta, care are o valoare probanta dinainte stabilita, ci ele trebuie sa fie analizate si prin prisma tuturor celorlalte probe administrate în cauza, organul judiciar urmând sa îsi formeze convingerea si sa motiveze solutia sa numai coroborând toate probele pe care le-a strâns la dosar.

În lipsa acelui raport de inspectie fiscala si a notei de constatare , nu exista alte probe concludente care sa stabileasca vinovatia inculpatei si sa contureze continutul constitutiv al infractiunilor de evaziune fiscala retinute în sarcina sa, cele retinute de reprezentantii statului român fiind rasturnate în cea mai mare masura de catre raportul de expertiza contabila întocmit în cursul urmaririi penale.

În alta ordine de idei, procurorul nu a analizat si nu a reusit sa combata nici aspectele cu privire la aceleasi fapte retinute prin rechizitoriul DIICOT – Serviciul Teritorial Arges întocmit la data de 14 martie 2008 (f. 140-163 dos.u.p.), unde s-a stabilit ca în speta inculpata nu a avut intentia de a comite evaziune fiscala, ci doar de a însela, în coautorat cu alti faptuitori, SC L. R. SRL. Prin rechizitoriul DIICOT s-a dispus chiar neînceperea urmaririi penale împotriva inculpatei pentru faptele prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) si c) din Legea nr. 241/2005 (f. 162 dos.u.p.), deci ea nu putea fi din nou cercetata pentru aceleasi fapte potrivit principiului ,, ne bis in idem”.

Chiar daca nu s-a pronuntat o hotarâre judecatoreasca de achitare cu privire la acelasi fapte de evaziune fiscala care au facut obiectul rechizitoriului DIICOT referitor la inculpata, împotriva dispozitiei de netrimitere în judecata din acel rechizitoriu reprezentantii Statului Român puteau formula plângere în baza art. 278 ind. 1 C.p.p. la instanta competenta. Daca nu au formulat o astfel de plângere, solutia procurorului a ramas definitiva, iar în prezenta cauza nu avem de-a face cu elemente noi sau împrejurari noi care sa infirme solutia procurorului din cadrul DIICOT.

În raport de toate cele ce preced, se apreciaza ca nu exista probe certe care sa ateste vinovatia inculpatei în savârsirea celor doua infractiuni de evaziune fiscala, mai precis nu rezulta intentia sa de a produce pagube bugetului public general consolidat al statului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.p.p. rap. la art. 10 lit. d) C.p.p., se va dispune deci achitarea inculpatei pentru cele doua infractiuni în forma continuata, pentru care a fost trimisa în judecata.

Pe latura civila, actiunea civila formulata de Statul Român în legatura cu luarea masurilor asiguratorii (poprire si sechestru) asupra bunurilor inculpatei si cu obligarea acesteia în solidar cu partea responsabila civilmente la plata despagubirilor civile solicitate este nefondata.

S-au solicitat despagubiri civile în suma totala de 274.708 lei, la care sa se adauge si dobânzile si penalitatile aferente, pâna la plata integrala a debitului restant. Din aceste despagubiri 166.223 lei reprezinta TVA (debit, dobânzi, penalitati), 104.985 lei reprezinta impozit pe profit ( debit, dobânzi si penalitati) si 3500 lei reprezinta amenzi (f.20-21).

Asa cum s-a aratat mai sus si cum rezulta fara dubii din raportul de expertiza contabila aflat la dosarul de urmarire penala, societatea administrata de inculpata are un profit zero pentru perioada care face obiectul dosarului penal si nu datoreaza TVA pentru acea presupusa lipsa în gestiune (f. 98-99 dos.u.p.).

Referitor la TVA-ul si impozitul pe profit datorat pentru înregistrarea celor trei facturi necorespunzatoare în contabilitatea SC „A. C. G. G.” SRL, aceasta manevra dolosiva a fost opera exclusiva a lui A. S., fara stirea inculpatei, care nu a avut cunostinta despre cele trei facturi si nu s-a stabilit prin probe certe ca ea le-ar fi semnat si operat în mod fals în evidentele societatii. Deci numitei A. F. G. nu i se poate impune sa plateasca o suma de bani ce ar reprezenta o datorie care a fost generata prin fapta imputabila unei alte persoane.

Amenda de 3500 lei solicitata prin actiunea civila nu are nicio legatura directa cu faptele penale deduse acestei judecati, suma respectiva neprovenind din savârsirea infractiunilor de evaziune fiscala.

De altfel, în actiunea civila nici nu s-a motivat câtusi de putin ce ar reprezenta acea amenda si cum a fost ea aplicata în concret.

Inculpata nefacându-se vinovata de paguba pretinsa de Statul Român ca urmare a savârsirii celor doua infractiuni de evaziune fiscala, nu se poate dispune nici obligarea partii responsabile civilmente la repararea acelei pagube, societatea comerciala raspunzând, potrivit legii procesuale penale, numai în solidar, alaturi de inculpata.

Mai mult decât atât, o problema importanta care s-ar fi pus în rezolvarea acestei actiuni civile, daca ea era întemeiata, ar fi fost si aceea de a sti daca partea responsabila civilmente trebuie sa raspunda în solidar cu un inculpat, în toate cazurile, pentru recuperarea pagubei cauzate prin savârsirea unor infractiuni. Este vorba de o raspundere indivizibila între debitori sau, în cazurile prevazute de Legea nr. 85/2006, numai inculpatul trebuie obligat la plata sumelor datorate?

Instanta apreciaza ca, prin derogarea de la dreptul comun, în speta partea responsabila civilmente nici nu poate fi obligata în solidar cu inculpata la plata despagubirilor civile, deoarece SC „A. C. G. G.” SRL se afla în producerea falimentului reglementata de Legea nr. 85/2006.

Prin sentinta comerciala nr. 890/F/26 septembrie 2007 a Tribunalului Comercial Arges (f. 78), s-a dispus deschiderea procedurii insolentei împotriva debitorului SC „A. C. G. G.” SRL, iar conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Statul Român a fost înscris la masa credala a acestui debitor, în procedura falimentului, cu suma totala de 272.459 lei ( f.79), creanta care a ramas una certa si definitiva si care cuprinde suma solicitata si în prezenta cauza prin actiunea civila.

Deci pentru partea responsabila civilmente exista deja un titlu din care rezulta obligatia de plata a creantei catre Statul Român, creanta care nu mai poate fi ceruta si în procesul penal de fata, pentru ca s-ar obtine un titlu executoriu pentru accesasi creanta bugetara, SC „A. C. G. G.” SRL fiind astfel obligata de doua ori la plata aceleiasi datorii.

Fata de aceste aspecte si fata de dispozitiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, partea responsabila civilmente nu ar putea fi obligata în solidar cu inculpata la plata despagubirilor civile ce reprezinta datorii la bugetul general consolidat al statului.

În acest context, actiunea civila a Statului Român privind obligatia la despagubiri va fi respinsa ca nefondata, în baza art. 14 si 346 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ.

De asemenea, în baza art. 163 C.p.p. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, va fi respinsa si cererea de instituire a masurilor asiguratorii (poprire si sechestru) asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatei, pâna la concurenta valorii pagubei de 274.708 lei .

Aceasta deoarece, cum s-a expus pe larg mai sus, inculpata nu se face vinovata de savârsirea celor doua infractiuni de evaziune fiscala retinute în sarcina sa prin rechizitoriul procurorului, iar art. 11 din Legea nr. 241/2005 instituie obligativitatea acestor masuri numai daca s-ar fi savârsit aceste infractiuni, respectiv daca ar fi fost întrunite toate elementele lor constitutive si s-ar fi dispus condamnarea inculpatei.

Oricum, inculpata nici nu avea bunuri impozabile mobile sau imobile (f.81) si nu s-a facut nicio dovada ca ar detine anumite sume de bani care pot fi poprite.

În baza art. 192 alin 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat cu acest proces vor ramâne în sarcina statului, având în vedere solutia de achitare a inculpatei si ca ele nu pot fi imputabile partii civile Statul Român.

Inculpata nu a solicitat cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, achita pe inculpata A. F. G., pentru infractiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea numarul 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedura penala, achita pe inculpata A. F. G., pentru infractiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea numarul 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 14 si 346 Cod procedura penala rap. la art. 998 – 999 Cod civil si 1003 Cod civil precum si art. 11 din Legea numarul 241/2005, respinge ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila S. R. prin A.N.A.F., împotriva inculpatei A. F. G. si a partii responsabile civilmente S.C. „A. C. G. G.” S.R.L., prin lichidator judiciar C. G., atât în ceea ce priveste instituirea masurilor asiguratorii, cât si obligarea la plata despagubirilor civile solicitate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului, din care suma de 50 lei reprezentând 25% din onorariul aparatorului din oficiu B. C. se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru cele lipsa.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 01 aprilie 2009

PRESEDINTE, GREFIER,

M.B