Legea nr.64/1995, republicata, privind procedura reorganizarii judiciare si falimentului. Indicarea faptelor prev. de art.137 care atrag raspunderea patrimoniala, în petitul actiunii art.132 codul de procedura civila. Motivarea încheierii de încuviintare a probelor .
Încuviintarea probelor de catre instanta de fond este supusa controlului judiciar, în faza recursului, judecatorul sindic având în vedere la momentul încuviintarii probelor chiar petitul si motivele cererii formulate de reclamanta, obiectivele expertizei fiind încuviintate de instanta de fond prin raportare la cele solicitate de reclamanta în cererea sa.
Sustinerea creditoarei în sensul ca a avut în vedere toate faptele prev. de art.137 din Legea nr.64/1995, republicata, deoarece urma sa-si precizeze actiunea dupa efectuarea expertizei contabile, în sensul de a indica faptele care atrag raspunderea patrimoniala a intimatilor-pârâti este gresita si nelegala, întrucât dispozitiile art.132 C.pr.civ. permit modificarea obiectului cererii de chemare în judecata doar cu privire la anumite aspecte, expres si limitativ prevazute de lege, nefiind permisa modificarea cererii de chemare în judecata, în cazul de fata, prin investirea ulterioara efectuarii raportului de expertiza, a instantei, si cu alte fapte prev. de art.137 din Legea 64/1995.
(Curtea de Apel Bucuresti , sectia a VI-a comerciala, decizia comerciala nr.365 R/9.03.2007).
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi la data de 28.11.2005, reclamanta A S.A. a solicitat angajarea raspunderii personale a administratorilor B si C pentru pasivul ramas neacoperit din creanta de 2.115.885 lei fata de debitorul D S.R.L.
Prin sentinta civila nr.2856/04.12.2006, Tribunalul Calarasi - Sectia Civila a respins actiunea reclamantei, retinând ca în speta, din probatoriul administrat, nu se retine vreo fapta culpabila a pârâtilor în dauna creditorului de fata, acestia nefolosind bunurile si împrumuturile societatii în conditiile sanctionatorii sustinute de reclamanta. Totodata, instanta de fond a retinut ca, astfel cum explica si expertul desemnat în cauza, incapacitatea de plata se datoreaza calamitatilor naturale, neîncasarii la termen a creantelor, cresterii obligatiilor fata de furnizori, salariati si bugetul de stat.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala la data de 18.01.2007.
În motivarea recursului declarat, recurenta a aratat ca nu si-a limitat cererea de atragere a raspunderii patrimoniale la cele 3 ipoteze indicate expres, ca a avut în vedere toate ipotezele fostului art.137 al Legii nr.64/1995 republicata, apreciind ca expertiza contabila este esentiala în acest gen de litigii, iar în lipsa unei expertize contabile, reclamantul nu îsi poate sustine cererea cu eficienta.
Recurenta a aratat ca motivul invocat de recurenta privind nelegala tinere a contabilitatii, motiv pe care instanta de fond l-a apreciat ca fiind tardiv, s-a întemeiat tot pe concluziile raportului de expertiza, acest mod de a proceda nefiind contrar dispozitiilor legale.
În ceea ce priveste expertiza contabila încuviintata si administrata, instanta a înteles sa încuviinteze numai unele din obiectivele solicitate de recurenta-reclamanta, fara sa motiveze satisfacator aceasta solutie, conform încheierii din 06.02.2006, motivarea hotarârilor judecatoresti, între care si încheierea, fiind un element indispensabil al acestora.
În aceste conditii, a aratat recurenta, "motivarea" sumara a instantei prin simpla calificare a obiectivelor ca fiind "inutile si irelevante", nu constituie o motivare suficienta în sensul legii si al jurisprudentei.
Recurenta a aratat ca raportul de expertiza este incomplet si nesatisfacator, întrucât nu raspunde obiectivelor fixate, fiind efectuat într-o perioada de timp foarte lunga si fara citarea recurentei care a solicitat aceasta proba.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, vazând si dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine ca recursul declarat este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Din analiza înscrisurilor aflate în dosarul de fond, Curtea a retinut ca procedura în fata instantei s-a desfasurat cu respectarea drepturilor procesuale ale partilor, sustinerile recurentei în sensul ca nu i s-a acordat termen pentru a lua cunostinta de continutul raportului de expertiza fiind infirmate de încheierile de sedinta din 03.07.2006 (fila 115) si 16.10.2006 (fila 165), prin care i s-au acordat recurentei-reclamante termene pentru a lua cunostinta de continutul raportului de expertiza dispus în cauza si, respectiv, de anexa la acesta, depus la un termen ulterior.
Nici sustinerea recurentei în sensul ca nu a fost legal citata la efectuarea raportului de expertiza contabila nu a fost sustinuta de probele de la dosar, fiind infirmata de dovezile de citare depuse la dosarul de fond de expertul contabil desemnat în cauza (filele 182-192 din dosarul de fond).
În ceea ce priveste invocarea de catre recurenta a motivului relativ la efectuarea expertizei contabile, într-o perioada de timp foarte îndelungata, Curtea apreciaza ca acesta nu este motiv de nelegalitate si netemeinicie a hotarârii atacate, o atare întârziere putând sa atraga doar incidenta dispozitiilor art.1081 alin.1 pct.1 lit.c Cod procedura civila, respectiv sanctionarea expertului cu amenda judiciara.
Relativ la neacordarea unui termen pentru a lua cunostinta de raspunsul expertului la obiectiunile recurentei, Curtea retine ca si acest motiv este nefondat, atâta timp cât prin încheierea din 27.11.2006, judecatorul sindic a respins obiectiunile recurentei-reclamante la raportul de expertiza, apreciind ca expertul a raspuns în totalitate la obiectivele stabilite de instanta, în realitate fiind vorba despre depunerea de catre expert, la dosarul cauzei, a dovezilor de comunicare, înscrisuri pentru a caror studiere nu se impunea acordarea unui termen de catre instanta, în sensul art.96 Cod procedura civila.
Cât priveste criticile aduse de recurenta încheierii din 06.02.2006, prin care au fost admise în parte obiectivele formulate de recurenta-reclamanta pentru expertiza contabila încuviintata acesteia, fiind respinse o buna parte dintre aceste obiective fara a se motiva respingerea, Curtea a retinut ca sustinerea recurentei este nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Încuviintarea probelor de catre instanta de fond este într-adevar supusa controlului judiciar, în speta, în faza recursului, însa instanta de recurs constata ca aceasta etapa procesuala a fost parcursa de instanta de fond cu respectarea normelor legale în materie, în sensul ca, judecatorul sindic a avut în vedere la momentul încuviintarii probelor chiar petitul si motivele cererii formulata de reclamanta, obiectivele expertizei fiind încuviintate de instanta de fond prin raportare la cele solicitate de reclamanta prin cererea sa.
Sustinerea recurentei în sensul ca, în realitate, a avut în vedere toate faptele prevazute de art.137 din Legea nr.64/1995 republicata, deoarece urma sa-si precizeze actiunea dupa efectuarea expertizei contabile, în sensul de a indica faptele care atrag raspunderea patrimoniala a intimatilor-pârâti este gresita si nelegala, deoarece dispozitiile art.132 Cod procedura civila, permit modificarea cererii cu care este învestita instanta de judecata doar cu privire la anumite aspecte, expres si limitativ prevazute de lege, nefiind permisa modificarea obiectului cererii de chemare în judecata, în cazul de fata, prin învestirea ulterioara efectuarii raportului de expertiza, si cu alte fapte prevazute de art.137 din Legea nr.64/1995.
Ca atare, Curtea a apreciar ca motivarea încheierii de sedinta din 06.02.2006, prin care i-au fost respinse recurentei-reclamante o parte din obiectivele formulate, prin sintagma "fiind inutile si irelevante în raport de obiectul si motivele actiunii" este legala, instanta de fond neavând a aduce alte argumente juridice pe solutia respingerii, atâta timp cât, este de esenta etapei încuviintarii probelor ca aceasta se raporteaza la petitul si motivarea cererii de chemare în judecata.
Sub acest aspect Curtea a apreciat ca temeinica si legala si motivarea data de instanta de fond cu privire la motivul invocat de recurenta-reclamanta în concluziile scrise, relativ la nelegala tinere a contabilitatii.