ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III-A CIVILA
DOSAR NR.6892/302/2009
DECIZIA CIVILA NR. 1506 R
Sedinta publica din 01.10.2009
Tribunalul compus din:
Presedinte: IONICA NINU
Judecator: CRISTINA VÎLCELEANU
Judecator: STANCU MIRELA
Grefier: Mihai Vijulie
Pe rol solutionarea recursului civil formulat de catre recurentul-reclamant DGA împotriva sentintei civile nr. 5653/07.07.2009 pronuntata de catre Judecatoria Sector 5 Bucuresti în dosarul nr. 6892/302/2009, în contradictoriu cu intimatele-pârâte COMISIA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A M.B. si SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR S. 5 B. , având ca obiect fond funciar – obligatie de a face.
La apelul nominal facut în sedinta publica, a raspuns intimata Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar sector 5 Bucuresti prin consilier juridic, lipsind celelalte parti.
Procedura de citare legal îndeplinita.
Tribunalul lasa cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei în sedinta publica, a raspuns recurentul personal si asistat, lipsind celelalte parti.
Tribunalul acorda cuvântul asupra probelor.
Recurentul, prin avocat, solicita proba cu înscrisuri, pentru a dovedi data la care a cerut repunerea în termen, si cererile adresate comisiilor cu confirmarile de primire. Depune la dosar un set de înscrisuri.
Tribunalul, deliberând, încuviinteaza pentru recurent proba cu înscrisuri si constata administrata aceasta proba.
Recurentul, prin avocat, arata ca nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Tribunalul, constatând cauza în stare de judecata, acorda cuvântul asupra recursului.
Recurentul, prin avocat, solicita admiterea recursului, modificarea sentintei primei instante, si pe fond, admiterea cererii sale de repunere în termen. Instanta de fond a retinut ca termenul de decadere prevazut de Legea 18/1991 este prevazut de o lege speciala, si nu este aplicabil art. 103 C.pr.civ. Considera ca hotarârea instantei de fond a fost data cu gresita aplicare a legii. S-au încalcat si prevederile art. 271 C.pr.civ. Cum legea fondului funciar nu prevede o procedura speciala cu privire la repunerea în termen, considera ca se aplica art. 103 C.pr.civ. Considera ca boala de care sufera partea este o împiedicare mai presus de vointa acesteia, care exclude culpa acesteia. Considera ca recursul sau este întemeiat. Depune concluzii scrise.
Tribunalul retine cauza în pronuntare.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului civil de fata, deliberând constata urmatoarele:
Prin actiunea înregistrata la data de 15.06.2009, sub nr. 6892/302/2009 pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti, reclamantul DGA, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtii SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNICAR S. 5 B. P. si COMISIA DE APLICARE A LEGII FINDULUI FUNICAR A M.B. sa se pronunte o hotarâre judecatoreasca prin care se dispuna repunerea reclamantului în termenul prevazut de legea nr. 18/1991, astfel cum a fost prelungit prin legea nr. 247/2005, de formulare a cererii în vederea reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 254 mp situat în Bucuresti, str. T. , nr. 18, sector 5 (fost R. C. nr. 12).
În motivarea cererii reclamantul arata ca potrivit certificatului de mostenitor nr. 42/27.05.2009 eliberat de BNP S.L., certificat prin care s-a dezbatut succesiunea defunctei P.C., data de 27.05.2009. La acea data la care reclamantul sustine ca luat cunostinta de drepturile si bunurile ce au apartinut defunctei. Se arata ca, potrivit actelor medicale de la dosar, defuncta a suferit de boala Alzheimer, aceasta fiind în imposibilitate, în timpul vietii, sa formuleze cerere în termenul prevazut de Legea nr. 18/1991.
Se mai arata în motivare ca imobilul în litigiu situat în Bucuresti, str. T., nr. 18, sector 5 (fost R.C. nr. 12), compus din teren în suprafata de 254 mp si constructie a apartinut autoarelor reclamantului D.M. si D.E.
Prin contractul de donatie autentificat sub nr. 95/07.01.1988 acestea au donat locuinta fiicei reclamantului, D.M.C. terenul aferent constructiei fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din legea nr. 58/1974.
Ulterior, prin contractul de donatie autentificat sub nr. 3411/26.01.1993 D.M.C. a donat locuinta catre mama reclamantului P.C.. Aceasta a decedat la data de 27.04.2009. Se mai arata ca defuncta P.C. a fost diagnosticata înca de la data de 07.02.2002 cu boala Alzheimer, boala care i-a afectat memoria.
Reclamantul arata ca dispozitiile art. 19 din decretul 167/1958 recunosc institutia depunerii în termen în situatii temeinic justificate, iar conform art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neîndeplinirea unui act de procedura în termenul legal atrage decaderea, afara de cazul în care partea dovedeste ca a fost împiedicata de o împrejurare mai presus de vointa ei sa realizeze acest act.
În drept reclamantul a invocat art. 103, 109 C.pr.civ., art. 36 alin. 3 si 6 din legea nr. 18/1991, art. 19 din decretul 167/1958.
În dovedire reclamantul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.
În cadrul acestei probe reclamantul a depus la dosar urmatoarele: copie act de vânzare-cumparare, nr. autentic 9133/15.03.1940 la Tribunalul Ilfov – Sectia Notariat, copie certificat de mostenitor 1453/1985, privind pe defunctul B.N., copie contract de partaj voluntar, copie contract de donatie autentificat sub nr. 95/07.01.1998, copie contract de donatie nr. autentic 3411/26.01.1993, copie certificat de mostenitor nr. 42/27.05.2009 eliberat de BNP S.L., copii acte de stare civila (fila 7-36).
La data de 29.06.2009, pârâta Subcomisia de aplicare a Legii fondului funciar S. 5 B. P., a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii deoarece termenul prevazut de dispozitiile Legii nr. 247/2005, care reglementeaza posibilitatea persoanelor îndreptatite sa formuleze cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a fost stabilit la data de 30.11.2005, acesta fiind un termen de decadere, iar în cauza nu poate opera repunerea în termen potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ.
La sedinta publica din data de 01.07.2009, instanta a pus în discutie partilor exceptia inadmisibilitatii invocata de pârâta Subcomisia de aplicare a Legii fondului funciar S. 5 B. P., calificând aceasta exceptie ca o aparare de fond.
Instanta a încuviintat reclamantei si pârâtei Subcomisia de aplicare a Legii fondului funciar S. 5 B. P. proba cu acte, ca fiind o proba utila, pertinenta si concludenta cauzei conform art. 167 alin. 1 C.pr.civ.
La termenul de judecata din data de 01.07.2009, reclamantul, la acordarea cuvântului pe fond a aratat ca s-a strecurat o eroare materiala în actiune ca este vorba de un teren în suprafata de 264, iar nu de 254 mp.
Prin sentinta civila nr. 5653/08.07.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, în dosarul nr. 6892/302/2009, s-a respins actiunea formulata de reclamantul DGA, în contradictoriu cu pârâtele SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR S. 5 B. P. si COMISIA DE APLICARE A LEGII FINDULUI FUNICAR A M.B.ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele aspecte:
La data de 27.04.2009 a decedat autoarea reclamantului defuncta P.C., iar la data de 27.05.2009 a fost eliberat certificatul de mostenitor nr. 42/27.05.2009 de catre BNP S.L. de pe urma defunctei P.C..
Potrivit sustinerilor reclamantului data de 27.05.2009, este data la care ar fu luat cunostinta de drepturile si bunurile ce au apartinut defunctei.
În raport de actele medicale de la dosar instanta a retinut ca defuncta a suferit de boala Alzheimer, boala ce a fost diagnosticata la data de 07.02.2002, astfel ca aceasta ar fi fost în imposibilitate, în timpul vietii, sa formuleze cerere în termenul prevazut de Legea nr. 18/1991.
Potrivit actelor de proprietate depuse la dosar, imobilul în litigiu situat în Bucuresti, str. T., nr. 18, sector 5(fost R.C., nr. 12), compus din teren în suprafata de 254 mp si constructie a apartinut autoarelor reclamantului D.M. si D. E.
Prin contractul de donatie autentificat sub nr. 95/07.01.1998 acestea au donat locuinta fiicei reclamantului, terenul aferent constructiei fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din legea nr. 58/1974, ulterior, prin contractul de donatie, autentic, nr. 3411/26.01.1993, D.M.C. a donat locuinta catre mama reclamantului P.C., care a decedat la data de 27.04.2009.
În drept conform titlului VI – Modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 – din legea nr. 247/205. în art. III se prevede ca: Persoanele fizice si persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferente de suprafata ce pot fi restituite conform prezentei legi, pâna la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
În cauza nu s-a facut dovada ca acest termen a fost respectat sau ca în raport de defuncta, a carei boala fusese depistata în 2002 ar fi fost instituita curatela conform art. 152 C.pr.civ. ori ca s-ar fi solicitat punerea sub interdictie fata de prevederile art. 142 si urm. C.fam.
De asemenea, instanta a considerat ca textul de lege invocat de reclamant – art. 103 C.pr.civ. nu este aplicabil în speta, chiar în conditiile existentei unei împiedicari generale de împrejurari mai presus de vointa solicitantului, de vreme ce în discutie se pune problema valorificarii unui termen de decadere – termenul prevazut de legea speciala a fondului funciar.
Instanta a apreciat ca termenul prevazut pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate are natura juridica a unui termen de decadere, iar aceasta interpretare rezulta din dispozitiile art. 9 din legea nr. 18/1991, dar si din finalitatea legii speciale, care nu are nimic comun cu valorificarea unui drept material la actiune.
Prin urmare, fata de considerentele retinute anterior, instanta a respins actiunea formulata de reclamant ca neîntemeiata.
În baza art. 274 C.pr.civ. s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentintei mai sus mentionate, în termen legal a declarat recurs reclamantul DGA.
Recursul a fost înregistrat pe rolul T.B. - S. 3 C. , la data de 04.08.2009.
În motivarea recursului sau, recurentul reclamant arata ca prin cererea sa, a solicitat instantei repunerea în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 264 mp, situat în Bucuresti, str. T., nr. 18, sector 5, potrivit Legii nr. 18/1991, astfel cum a fost completata si modificata prin Legea nr. 247/2005, teren care a apartinut autoarei sale.
Recurentul reclamant a criticat hotarârea primei instante sustinând ca aceasta este lipsita de temei legal si bazata pe interpretarea gresita a legii pentru urmatoarele motive:
1. Recurentul reclamant a sustinut ca în mod gresit prima instanta a considerat ca termenele prevazute de Legea nr. 18/1991 sunt termene de decadere si nu exista un mijloc procedural pentru repunerea într-un termen de decadere.
Recurentul reclamant arata ca este adevarat ca prin art. 9 din Legea nr. 18/1991 astfel cum a fost completata si modificata prin Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 si Legea nr. 247/2005, s-a prevazut un termen pentru formularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, care este un termen de decadere. Însa dispozitiile art. 103 C.pr.civ., reglementeaza tocmai institutia repunerii în termenul de decadere, asa cum rezulta în mod expres din acest text de lege: „Neexercitarea oricarei cai de atac si neîndeplinirea oricarui alt act de procedura în termenul legal atrage decaderea afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeste ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de vointa ei. În acest din urma caz, actul de procedura se va îndeplini într-un termen de 15 zile de la încetarea împiedicarii.”
Din dispozitiile art. 103 C.pr.civ., rezulta, fara echivoc, faptul ca în situatia în care se face dovada ca partea a fost împiedicata fortuit sa realizeze un act de procedura într-un anumit termen, prevazut de lege ca termen de decadere, partea poate cere instantei sa fie repusa în termenul (de decadere) prevazut de lege pentru îndeplinirea actului.
2. În al doilea rând, recurentul reclamant arata ca, în ceea ce priveste sustinerea instantei de fond în sensul ca doar în situatia în care autoarea sa ar fi pusa sub interdictie sau ar fi pusa sub curatela, se poate cere repunerea în termenul prevazut de Legea nr. 18/1991, modificata prin legea nr. 247/2005, aceasta este lipsita de temei legal, deoarece:
- nu exista nici o dispozitie legala care sa defineasca „împrejurarea mai presus de vointa partii” (la care face trimitere art. 103 C.pr.civ.) prin instituirea curatelei sau interdictiei;
- împrejurarea mai presus de vointa partii ramâne la aprecierea instantei.
Mai mult, arata recurentul reclamant, în situatia în care autoarea sa ar fi avut curator, ca urmare a instituirii interdictiei, aceasta ar fi avut obligatia sa formuleze în numele interzisului toate cererile necesare pentru aplicarea drepturilor sale, în termenul legal, iar prezenta cerere, fireste nu ar mai fi avut obiect.
În completarea probatoriului, solicita proba cu acte.
În drept: art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 si art. 312 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulata la data de 18.08.2009 intimata pârâta Subcomisia de Aplicare a Legilor fondului funciar s. 5 a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu motivarea ca prima instanta în mod corect a retinut ca termenul prevazut de art. 9 din Legea nr. 18/1991 este un termen de decadere care nu intra sub incidenta art. 19 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea, a mai aratat intimata pârâta, nici art. 103 C.proc.civ. nu este aplicabil în speta, chiar în conditiile existentei unei împiedicari generate de împrejurari mai presus de vointa solicitantului, de vreme ce se pune problema valorificarii unui termen de decadere.
La rândul sau intimata pârâta Comisia M.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a formulat întâmpinare la 19.08.2009, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat sustinând inaplicabilitatea în cauza a art. 19 din Decretul nr. 167/1958 si art. 103 C.proc.civ., deoarece termenul reglementat de art. 9 din Legea nr. 18/1991 este un termen de decadere.
În cadrul probei cu înscrisuri încuviintata de instanta la termenul din 1.10.2009, recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei recipisa de depunere la posta a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate catre Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar s. 5, precum si cererea de reconstituire si consideratii cu privire la boala Alzheimer, certificat de mostenitor, plan topografic, certificat de nastere al defunctei P.C..
Analizând actele si lucrarile cauzei civile de fata, instanta apreciaza ca recursul cu care a fost sesizata este neîntemeiate pentru urmatoarele considerente:
Problema de drept dedusa judecatii de recurentul reclamant în cauza de fata este posibilitatea repunerii în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate conform dispozitiilor Legii nr. 18/1991, termen prevazut de art. 9 din acest act normativ.
Astfel, recurentul reclamant a formulat cererea pe rolul J.S. 5 B. cu acest obiect cu referire la cererea de reconstituire pe care a depus-o la Subcomisia de aplicare a legilor fondului funciar S. 5 si la Comisia M.B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor la data de 15.06.2009.
Din aceasta cerere dar si din cuprinsul cererii de repunere în termen cu care a fost sesizata Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti rezulta ca cererea de reconstituire a fost întemeiata pe dispozitiile art. 36 alin. 3 si alin. 6 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, repunerea în termen s-a formulat cu privire la termenul de formulare a cererii reconstituire în temeiul art. 36 alin. 3 si alin. 6 din Legea nr. 18/1991.
Temeiul de drept a cererii de repunere în termen invocat în fata primei instante a fost deopotriva art. 19 din Decretul nr. 167/1958 si art. 103 C.proc.civ.
Prin recursul de fata recurentul reclamant critica sentinta primei instante doar cu privire la respingerea cererii pe temeiul art. 103 C.proc.civ.
Pe cale de consecinta, în baza principiului disponibilitatii, instanta de control judiciar va analiza criticile formulate în aceste limite al controlului judiciar deduse judecatii în recurs de recurent.
Problema de drept dedusa judecatii presupune stabilirea prealabila a naturii juridice a termenului de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Cu privire la acest aspect prima instanta a retinut ca termenul prevazut de Legea nr. 18/1991 pentru cererile de reconstituire a dreptului de proprietate este un termen de decadere de drept material. Aceasta natura juridica a termenului nu a fost contestata de recurent. Pornind de la aceasta premisa corecta în aprecierea instantei de recurs, urmeaza a se analiza în ce masura este aplicabil art. 103 C.proc.civ. termenului mentionat. Aceasta presupune a se raspunde la întrebarea daca dispozitiile art. 103 C.proc.civ. care reglementeaza repunerea în termenele procedurale de decadere sunt aplicabile si termenelor de decadere de drept material.
Institutia termenelor de decadere de drept material nu cunoaste o reglementare expresa, însa existenta acestora este necontestata si identificarea acestora se face dupa efectul produs si anume pierderea a însusi dreptului nevalorificat înauntrul termenului. Lipsa reglementarii generale a termenelor de drept material face ca acestea sa nu cunoasca o reglementare a cauzelor de suspendarea sau întrerupere, si a repunerii în termen.
Cu toate acestea, instanta apreciaza ca lipsa acestei reglementari nu se opune la recunoasterea aplicarii art. 103 C.proc.civ. si în materia termenelor de decadere de drept material. Aceasta deoarece acestea sunt singurele dispozitii care reglementeaza de lege lata institutia repunerii în termenul de decadere. Chiar daca art. 103 C.proc.civ. se refera la termenele procedurale de decadere, instanta apreciaza ca acest text trebuie aplicat prin analogie si termenelor de decadere de drept material. Ratiunea aplicarii prin analogie o constituie identitatea de efecte în cazul celor doua categorii de termene. Ambele categorii de termene la momentul împlinirii atrag pierderea dreptului neexercitat în termen, fara a avea importanta natura dreptului care se stinge, drept subiectiv civil sau drept procedural.
Astfel, natura juridica identica, de termene de decadere ceea ce atrage efecte identice trebuie sa conduca prin analogie la aplicarea si în cazul termenelor de decadere de drept material a dispozitiilor art. 103 C.proc.civ.
Retinând ca este aplicabil în speta art. 103 C.proc.civ., instanta urmeaza a analiza în ce masura sunt întrunite cerintele acestui text de lege în speta.
Art. 103 C.proc.civ. permite repunerea în termenul de decadere numai în cazul în care partea decazuta din drept a fost împiedicata sa actioneze dintr-un motiv mai presus de vointa sa.
În cauza, aceasta conditie va fi analizata în persoana recurentului reclamant el fiind cel care solicita repunerea în termen.
Instanta retine ca împrejurarile mai presus de vointa sa pe care recurentul reclamant le invoca pentru justificarea cererii de repunere în termen sunt reprezentate de faptul ca succesiunea defunctei P.C., care era persoana îndreptatita a formula cererea de reconstituire în termenul prevazut de legea nr. 18/1991, a fost dezbatuta la 27.05.2009 astfel ca abia la acea data recurentul a aflat de calitatea defunctei de persoana îndreptatita unit cu faptul ca înca din 2002 defuncta a fost diagnosticata cu sindromul Alzheimer.
Instanta apreciaza ca desi din actele medicale depuse la dosarul cauzei reiese ca defuncta era diagnosticata cu sindromul Alzheimer nu rezulta ca aceasta nu avea discernamânt în perioadele în care era în curs termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, termen prelungit prin dispozitiile legii nr. 247/2005. Înscrisul depus la dosarul cauzei în recurs de recurentul reclamant cu privire la descrierea generala a acestei boli nu poate fi retinut ca o dovada a lipsei discernamântului defunctei în perioada mentionata deoarece acest înscris, caruia nu i se poate stabili emitentul, descrie în mod general simptomele acestei boli, nu este un act medical care sa se refere la starea psihica a defunctei.
Dar chiar daca s-ar trece peste acest aspect si s-ar retine înscrisurile mentionate ca probe ale lipsei discernamântului defunctei în toata perioada 2002-27.04.2009, când a decedat cererea de repunere în termen tot nu poate fi primita deoarece ea nu este formulata în termenul de 15 zile reglementat de art. 103 C.proc.civ. Astfel, pentru recurentul reclamant posibilitatea de a actiona în sensul formularii cererii de repunere în termen a existat de la data deschiderii succesiunii autoarei sale, deoarece la acel moment drepturile din patrimoniul acesteia s-au transmis catre el. Din acel moment, 27.04.2009, recurentul reclamant putea actiona, încetând impedimentele anterioare, respectiv lipsa de discernamânt a autoarei sale si cunoasterea calitatii sale de mostenitor.
În aceste conditii, de la 27.04.2009 recurentul reclamant putea actiona în termenul de 15 zile conform art. 103 C.proc.civ., care prevede ca cererea de repunere în termen trebuie formulata în 15 zile de la data la care a încetat împrejurarea mai presus de vointa partii care a împiedicat-o sa actioneze.
Instanta nu va retine sustinerea recurentului reclamant ca abia de la data eliberarii certificatului de mostenitor, 27.05.2009, recurentul reclamant a putut actiona, deoarece acest act nu are efect constitutiv cu privire la calitatea de mostenitor, ci aceasta se dobândeste de drept de la data deschiderii succesiunii, acceptarea în termenul de 6 luni având numai efectul de consolidare a acestei calitati.
Cum în cauza, cererea de repunere în termen a fost formulata la 11.06.2009, este evident ca a fost formulata cu depasirea termenului legal prevazut de lege.
În fine, în cauza de fata, instanta mai constata si ca cererea de repunere în termen este neîntemeiata si din alt punct de vedere.
Astfel, asa cum s-a retinut mai sus, temeiul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate invocat de recurentul reclamant este reprezentat de art. 36 alin. 3 si alin. 6 din legea nr. 18/1991 republicata astfel cum a fost ulterior modificata.
Însa în acest caz, legea nr. 18/1991 nu reglementeaza un caz de reconstituire a dreptului de proprietate ci de constituire a dreptului de proprietate, iar pentru formularea unei asemenea cereri dispozitiile mentionate nu prevad un termen de decadere.
Pentru considerentele de mai sus, instanta apreciaza ca recursul cu care a fost sesizata este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de catre recurentul-reclamant D.G.A., împotriva sentintei civile nr. 5653/07.07.2009 pronuntata de catre Judecatoria Sector 5 Bucuresti în dosarul nr. 6892/302/2009, în contradictoriu cu intimatele-pârâte COMISIA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR A M.B., si SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR S 5 B. , ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 01.10.2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
IONICA NINU CRISTINA VÎLCELEANU STANCU MIRELA
Grefier,
Mihai Vijulie
Red. M.S.
Dact. M.S./A.M.
5 ex. 27.10.2009
Jud. fond – C. V.