LEGEA NR.10/2001. CONTESTAREA DECIZIEI DE CATRE
UN TERT. INADMISIBILITATE.
Art.24 din Legea nr.10/2001 (redevenit art.26)
Apelantii-reclamanti au calitatea de terti fata de
dispozitia nr.1424/20 iunie 2007 emisa de catre Primaria Orasului
Baile Olanesti, împrejurare raportat la care în nici un caz ei nu pot
ataca aceasta dispozitie în conditiile art.24 din Legea nr.10/2001,
redevenit art.26 dupa republicarea acestei legi si aceasta pentru
simplul motiv ca Legea nr.10/2001 confera o atare posibilitate doar
persoanelor îndreptatite în favoarea carora a fost emisa respectiva
dispozitie sau decizie, iar nu si unor terte persoane.
Terta persoana are la îndemâna o actiune în constatarea
nulitatii absolute de drept comun, iar nicidecum o plângere
întemeiata pe prevederile Legii nr.10/2001, chiar daca aceasta
sustine si emite pretentii proprii cu privire la imobilul ce a facut
obiectul dispozitiei atacate.
( Decizia civila nr.187/A din 03 octombrie 2008, pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauze privind Conflicte de Munca si
Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Prin cererea înregistrata la data de 24.09.2007, reclamantii
C.L., B.E.(fosta P.), M.I., P.C., I.D. au chemat în judecata pe pârâtii
Primarul Orasului Baile Olanesti si Primaria Orasului Baile Olanesti,
pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna anularea
dispozitiei nr.1424 din 20.06.2007 emisa de Primaria Orasului Baile
Olanesti, ca fiind nelegala si netemeinica.
În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin sentinta
civila nr.117 din 22.04.1999, pronuntata de Tribunalul Vâlcea, în dosarul
nr.2221/1998 a fost respinsa actiunea în revendicare a Vilei „E.”
formulata de numita E.M.E., hotarârea fiind mentinuta prin decizia civila
nr.2221/21.06.2000, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie .
Prin decizia mentionata s-a constatat inadmisibilitatea
actiunii, nefiind promovata de toti mostenitorii.
Reclamantii sustin ca în litigiul respectiv s-a facut o expertiza
tehnica în constructii, prin care s-a constatat ca au adus modificari
substantiale imobilului realizând o constructie noua, alta decât cea
nationalizata, astfel încât s-a statuat ca fostii proprietari sunt îndreptatiti
la despagubiri. În solutionarea cererii formulate de fostii proprietari în
temeiul Legii nr.10/2001, pârâta Primaria Orasului Baile Olanesti a
ignorat tocmai aceasta împrejurare care impunea acordarea de
despagubiri fata de acestia.
Pe cale de exceptie, reclamantii au contestat calitatea de
persoana îndreptatita a solicitantilor E.M.E. si P.B.C., deoarece acestia nu
au depus dovezi din care sa rezulte aceasta calitatea.
Tot astfel, chiar daca s-a dovedit calitatea de succesor în
drepturi a solicitantei, este cert dovedit ca imobilul „Vila E.”a fost
dobândita la data de 25.11.1925 de catre P.B.E. si T.V. astfel încât, în
privinta cotei parti a acestuia din urma, nu poate justifica un drept.
Prin întâmpinarea depusa la dosar în sedinta publica din
23.10.2007, Primaria Orasului Baile Olanesti a solicitat respingerea
contestatiei ca neîntemeiata, invocând mai multe exceptii, respectiv lipsa
calitatii procesuale pasive a Primariei Orasului Baile Olanesti, lipsa
calitatii procesuale active a contestatorilor .
Pe fondul cauzei, intimata a aratat ca modificarile structurale
aduse imobilului constructii nu au constituit motiv de admitere a
recursului de catre instanta suprema, cum lasa a se întelege contestatorii
si nu sunt incidente dispozitiile art.10, alin.1 si 2 din Legea nr.10/2001,
întrucât imobilul – constructii nu a fost demolat si nici nu s-au edificat
constructii noi autorizate.
Prin sentinta civila nr.477 din 27 mai 2008, Tribunalul Vâlcea,
Sectia civila, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei
Orasului Baile Olanesti, a respins contestatia lipsei calitatii procesuale
active a contestatorilor si a respins contestatia formulata de contestatori.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Imobilul constructii si teren aferent în suprafata de 550 mp.
situat în Baile Olanesti, str.Carol Davila, a constituit proprietatea
doamnei E.P.B. si a lui P.G.B., la momentul deposedarii abuzive, în
conformitate cu actul de vânzare-cumparare nr.6746/1925, a procesului
verbal de rechizitionare din 1948, a certificatelor nr.57/1948 si
nr.64/1948.
Ulterior, imobilul a fost preluat de stat, în mod abuziv, cu
titlu valabil, fiind obiectul rechizitionarii si a aplicarii Decretului
nr.92/1950.
În conformitate cu actele depuse la dosarul cauzei - certificate
de mostenitor si acte de atare civila, mostenitorii E.M.E. si P.B. C. au
calitate au calitatea de persoane îndreptatite la restituirea bunurilor, în
raport de dispozitiile art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicata.
Din analiza dosarului intern, constituit ca urmare a notificarii
formulate de mostenitori, rezulta ca imobilul poate fi restituit acestora în
natura, fiind liber de sarcini, în prezent constituind fond locativ de stat
(ocupat în totalitate de chiriasi) si aflat în administrarea Consiliului Local
la Orasului Baile Olanesti.
Principiul restituirii în natura este enuntat în art.1 alin.1 si
art.9 alin.1 din Legea nr.10/2001. Se acorda masuri reparatorii prin
echivalent numai în acele situatii în care restituirea în natura nu este
posibila.
Reclamantii au sustinut ca nu este posibila restituirea în
natura a imobilului constructii si teren aferent de 550 mp., în cauza fiind
incidente dispozitiile art.10 alin.2 din lege, respectiv edificarea unei
constructii noi, pentru care masurile reparatorii se stabilesc prin
echivalent. Aceasta ipoteza nu a putut fi retinuta.
Pe de o parte, imobilul constructii nu a fost demolat (asa cum
cere art.10 alin.1 si 2 din lege) si nici nu s-a edificat constructii noi
autorizate. Pe de alta parte, reamenajarile si îmbunatatirile aduse de catre
chiriasi constructiei, nu însemna ca ele au transformat-o într-un imobil
nou în raport cu cel preluat.
Din declaratiile martorilor audiati în cauza, a rezultat ca
reclamantii au adus imobilului reparatii si consolidari, or acestea nu se
circumscriu ipotezei art.19 alin.1 din Legea nr.10/2001, care vizeaza
acele constructii carora, prin transformarile survenite, în raport cu forma
initiala, le-au fost adaugate corpuri de zidarie sau volume din acele
materiale ce reprezinta peste 100% raportat la aria desfasurata existenta
la data preluarii.
În alta ordine de idei, prin decizia civila nr.2221 din
21.06.2000, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, s-a respins
actiunea în revendicarea imobilului în litigiu, ca inadmisibila, aceasta
nefiind promovata de toti coproprietarii terenului aferent constructiei.
Drept urmare, instanta suprema nu a statuat asupra
temeiniciei actiunii în revendicare promovata de persoanele îndreptatite
la restituirea imobilului în litigiu, asa cum sustin reclamantii în motivarea
contestatiei.
Asadar, dispozitia nr.1424/2007 emisa de Primaria Orasului
Baile Olanesti a fost emisa cu respectarea legii si nu exista motive de
anulare a acesteia.
Cu privire la exceptiile invocate prin întâmpinare de intimata,
s-a constatat ca acestea sunt nefondate.
Dispozitia contestata este emisa de Primaria Orasului Baile
Olanesti, în solutionarea notificarii formulate de mostenitorii E.M.E. si
P.B.C. care au cerut restituirea în natura a imobilului ce a apartinut
autorului lor. Unitatea emitenta a carei decizie este contestata, are astfel
calitate procesuala pasiva în cauza, fiind unitate detinatoare în sensul
Legii nr.10/2001.
Si exceptia lipsei calitatii procesuale active a contestatorilor, s-
a considerat asemenea nefondata. Atâta timp cât contestatorii invoca un
drept propriu asupra imobilului supus restituirii (considerând ca prin
notificarile aduse imobilului, acesta a devenit o constructie „noua” în
sensul legii), tocmai acest aspect urmând a fi lamurit în cauza, acestia au
interesul legitim de a promova contestatia si drept urmare si calitatea
procesuala activa în cauza.
Astfel, instanta a respins exceptiile invocate de intimata prin
întâmpinare, iar pe fond, a respins contestatia, ca neîntemeiata.
Cât priveste calitatea de persoana îndreptatita a solicitantilor,
acest aspect nu a putut fi considerat o „exceptie” în sensul legii, aceasta
calitate fiind de altfel analizata si justificata anterior.
Împotriva sentintei pronuntata de tribunal, în termen legal au
declarat apel reclamantii C.L., B.E., M.I., P.C. si I.D. criticând-o pentru
nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive în esenta:
- Decizia este emisa de o entitate care nu avea calitatea sa
solutioneze notificarea facuta de E.M.E. si P.B.C., în sensul ca unitatea
detinatoare este S.C. EDILITARA S.A. Olanesti si nu Primaria Orasului
Baile Olanesti;
- Nu s-a tinut cont de faptul ca notificarea nu a fost facuta de
toti proprietarii imobilelor revendicate si anume doar de mostenitorii
cumparatoarei E.P.B. nu si de mostenitorii lui T.V., cumparator în cote
egale;
- Nelegala este sentinta pe fondul cauzei în sensul ca în mod
gresit s-a dispus restituirea constructiei în natura, în conditiile în care
imobilul a fost transformat în totalitate si a devenit astfel un imobil nou,
fiind proprietatea apelantilor.
La termenul din 12 septembrie 2008, s-a depus o cerere de
interventie în interesul intimatului Primarul Orasului Baile Olanesti de
catre E.M.E. si B.C. prin care se solicita respingerea apelului declarat de
catre reclamanti ca nefondat, sa se constate ca decizia nr.1424/20 iunie
2007 este conforma cu dispozitiile Legii nr.10/2001, si sa fie obligati
apelantii la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de interventie se arata de catre
intervenienti ca ei sunt beneficiarii dispozitiei contestate în instanta de
catre apelanti si ca acestia nu fac dovada interesului legitim în
promovarea prezentei actiuni si nu fac parte din categoria persoanelor
îndreptatite de lege sa solicite restituirea imobilului în discutie,
promovarea prezentei cereri fiind facuta cu înfrângerea dispozitiilor
imperative ale art.3 din Legea nr.10/2001.
Analizând apelul formulat de reclamanti, Curtea a constatat
ca este întemeiat, cu consecinta admiterii acestuia, anularii sentintei
atacate si trimiterii cauzei spre competenta solutionare la Judecatoria
Râmnicu Vâlcea.
La termenul din 3 octombrie 2008, Curtea, din oficiu, în baza
dispozitiilor art.162 Cod procedura civila, a invocat exceptia de
necompetenta materiala a solutionarii cauzei de catre Tribunalul Vâlcea,
fiind vorba de o actiune introdusa de un tert prin care contesta o decizie
emisa în baza Legii nr.10/2001, în favoarea intervenientilor si a ramas în
pronuntare pe aceasta exceptie pentru urmatoarele considerente:
Apelantii-reclamanti au calitatea de terti fata de dispozitia
nr.1424/20 iunie 2007 emisa de catre Primaria Orasului Baile Olanesti,
împrejurare raportat la care în nici un caz ei nu pot ataca aceasta
dispozitie în conditiile art.24 din Legea nr.10/2001, redevenit art.26 dupa
republicarea acestei legi si aceasta pentru simplul motiv ca Legea
nr.10/2001 confera o atare posibilitate doar persoanelor îndreptatite în
favoarea carora a fost emisa respectiva dispozitie sau decizie, iar nu si
unor terte persoane.
Astfel, în redactarea initiala a Legii nr.10/2001, art.24 alin.7 si
8 prevedea: (7) „daca oferta este refuzata potrivit alin.3, persoana
îndreptatita poate ataca în justitie decizia prevazuta la alin.1 în termen de
30 zile de la data comunicarii acesteia”; (8) „competenta de solutionare
revine sectiei civile a tribunalului în a carei circumscriptie teritoriala se
afla sediul unitatii detinatoare. Hotarârea tribunalului este supusa cailor
legale de atac”.
Dupa republicarea Legii nr.10/2001, ca urmare a
modificarilor ce au fost aduse prin Legea nr.247/2005, O.U.G.
nr.209/2005, Legea nr.263/2006 si Legea nr.74/2007, art.24 a devenit
art.26, prevazând în alin.3 ca: „decizia sau dupa caz dispozitia motivata
de respingerea notificarii sau a cererii de restituire în natura poate fi
atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la sectia civila a
tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau
dupa caz ale entitatii investita cu solutionarea notificarii în termen de 30
zile de la comunicare”.
Pe cale de consecinta, doar persoana îndreptatita la masuri
reparatorii în baza Legii nr.10/2001 si în favoarea careia a fost emisa
respectiva Decizie sau Dispozitie poate ataca în instanta în conditiile
art.26 alin.3 acea dispozitie, ipoteza în care într-adevar competenta
materiala de solutionare ar reveni în prima instanta tribunalului.
În schimb, în situatia de fata în care o dispozitie emisa în
favoarea unei persoane îndreptatita la masuri reparatorii în baza Legii
nr.10/2001 este atacata de catre o terta persoana, alta decât cea în
favoarea careia a fost emisa decizia, cenzurarea egalitatii si valabilitatii
acesteia se va putea face în conditiile dreptului comun si în nici un caz în
conditiile procedurii speciale, reglementata de Legea nr.10/2001.
Terta persoana are astfel la îndemâna o actiune în constatarea
nulitatii absolute de drept comun, iar nicidecum o plângere întemeiata pe
prevederile Legii nr.10/2001, chiar daca aceasta sustine si emite pretentii
proprii cu privire la imobilul ce a facut obiectul dispozitiei atacate.
O atare actiune în constatarea nulitatii absolute de drept
comun este în competenta de prima instanta a judecatoriei, conform art.1
pct.1 si art.2 pct.1 lit.b Cod procedura civila si nicidecum în competenta
de prima instanta a tribunalului ca instanta specializata în solutionarea
litigiilor decurgând din aplicarea art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001,
republicata.
Este stiut ca normele de competenta sunt de stricta
interpretare, astfel încât în masura în care prin aceste dispozitii legale
speciale nu se prevede în mod expres competenta materiala a altei
instante, a anumitor cereri, competenta revine judecatoriei ca instanta de
drept comun.
Daca legiuitorul ar fi dorit, ar fi inserat în textul Legii
nr.10/2001, o dispozitie expresa prin care sa stabileasca în favoarea
tribunalului competenta de solutionare a actiunilor în anulare sau în
constatarea nulitatii absolute, introdusa de terti împotriva deciziilor emise
în baza acestei legi.
Astfel, în lipsa unei dispozitii speciale în acest sens,
derogatorie de la dispozitiile de drept comun în materie de competenta,
competenta de solutionare în prima instanta a actiunii în anulare sau în
constatarea nulitatii absolute introdusa de terti împotriva deciziilor emise
în baza Legii nr.10/2001, în favoarea intervenientilor, revine judecatoriei
ca instanta de drept comun.
Întrucât instanta s-a pronuntat pe aceasta exceptie absoluta
privind competenta, cererea de interventie urmeaza a fi avuta în vedere
de catre prima instanta la stabilirea cadrului procesual.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea în baza dispozitiilor art.297 alin.2
Cod procedura civila a admis apelul declarat de reclamanti si a anulat
sentinta cu trimiterea cauzei spre competenta solutionare la Judecatoria
Rm.Vâlcea.