LEGEA NR.10/2001. PLAN DE INVESTITII CE CUPRINDE
GREVAREATERENULUI, APROBAT DUPA CE
NOTIFICAREA A FOST ÎNREGISTRATA ÎN TERMENUL
PREVAZUT DE LEGE. NULITATEA ACESTUIA.
Art.20 alin.41 (art.21 alin.5) din Legea nr.10/2001
Potrivit dispozitiilor art.20 alin.41, devenit, la data
emiterii dispozitiei de refuz al restituirii, art.21alin.(5) sub
sanctiunea nulitatii absolute, pâna la solutionarea procedurilor
administrative si, dupa caz, judiciare, generate de Legea
nr.10/2001, este interzisa înstrainarea, concesionarea, locatia de
gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea, locatiunea,
precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou
chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a
bunurilor imobile-terenuri si/sau constructii notificate potrivit
prevederilor acestei legi.
Odata ce notificarea fusese formulata si înregistrata în
termenul prevazut de lege, aprobarea unui nou plan de investitii
care sa cuprinda o grevare a terenului în litigiu este nula absolut,
legiuitorul însusi neîntelegând sa mai rezerve vreun drept ce ar fi
curs din dobândirea abuziva, asa cum a fost ea declarata în
preambulul acestei legi, asupra proprietatilor persoanelor private.
( Decizia civila nr.232/A din 13 noiembrie 2008, pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauze privind Conflicte de Munca si
Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Prin sentinta civila nr.319 din 21 decembrie 2006, Tribunalul
Arges admitând în parte contestatia formulata de S.C., prin procurator
G.R.E., a anulat dispozitia nr.1103 din 9 martie 2006 a intimatului
Primarul Municipiului Pitesti si a dispus acordarea, catre acesta, de
masuri reparatorii prin echivalent pentru fosta sa proprietate situata în
Pitesti, str.Smârdan, compusa din teren de 500 m.p. si constructii
evaluate la suma de 11134,47 lei, retinând în fapt ca într-adevar
este dovedita calitatea de proprietar a contestatorului, prin dobândirea
succesiunii defunctului S.A. care a detinut la adresa în litigiu 500 m.p.
teren si o casa din ostrete acoperita cu tabla, constructie demolata, dar
terenul facând obiectul exproprierii prin Decretul nr.429/1962 si în
prezent executându-se pe el o cale de acces catre noua hala a pietei din
zona nu mai exista posibilitatea restituirii în natura, ci se impune
acordarea de despagubiri.
Pentru a se stabili cuantumul acestor despagubiri, a fost avuta
în vedere evaluarea constructiei demolate facuta de inginer V.S., pentru
teren nestabilindu-se de catre expertii de specialitate vreo valoare.
Împotriva sentintei, în termen, a formulat apel contestatorul
S.C., prin procurator G.R.E., criticând-o pentru netemeinicie si
nelegalitate în ceea ce priveste modalitatea de stabilire a calitatii de bun
susceptibil de restituire în natura a terenului de 500 m.p., neformulându-
se obiectiuni cu privire la modul de evaluare a constructiei.
Astfel, se arata ca din nici una din probele cauzei nu rezulta
faptul ca terenul în litigiu ar fi fost inclus, vreun moment, în domeniul
public de interes local, nici anterior aparitiei intrarii în vigoare a Legii
nr.10/2001, nici ulterior.
Totodata, atunci când s-a vorbit despre investitii de interes
public aflate în derulare, instanta a ignorat dispozitiile imperative ale
art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, potrivit carora este nula schimbarea
destinatiei imobilului dupa aparitia legii. Or, pârâtul Municipiul Pitesti s-a
aparat si instanta a retinut aceasta aparare, în sensul ca pe acest teren
urmeaza a fi efectuata lucrare de extindere a Pietei Smârdan, respectiv a
uneia dintre caile de acces catre piata.
Mai mult, arata apelantul, potrivit art.6 pct.1 lit.c din
H.G.nr.498/2003, dispozitiile Legii nr.10/2001 sunt incidente pentru
terenurile din intravilan neocupate de constructii sau care nu au facut
obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza
legilor speciale anterioare, indiferent de afectatiunea juridica a acestora,
calificarile Legii nr.213/1998 cu completarile ulterioare sau alte acte
normative subsidiare acesteia fiind fara relevanta juridica.
Prin activitatea sa, intimatul încearca sa schimbe abuziv
destinatia imobilelor dupa aparitia Legii nr.10/2001, desi nu are decât
calitate de detinator, operând o a doua lipsire abuziva de dreptul de
proprietate a reclamantului.
În acest fel, instanta a ignorat concluziile rapoartelor de
expertiza dispuse în cauza, care au relevat faptul ca, din planurile
lucrarilor de sistematizare a Pietei Smârdan nu rezulta vreun proiect de
alei sau cai de acces pe terenul sau, ci numai zona de extindere a pietei,
iar expertiza B. arata în mod clar ca amplasamentul fostei proprietati nu
este absolut necesar realizarii acestor planuri de extindere, el neîmpietând
asupra amenajarii intrarii în piata.
În sustinerea motivelor de apel, s-a suplimentat probatoriul
cu acte, cercetare locala, expertiza tehnica si martori, din a caror
examinare Curtea a constatat, în complet de divergenta, ca apelul este
fondat, cu consecinta admiterii acestuia si schimbarii în parte a sentintei
atacate, în sensul ca s-a dispus restituirea în natura a terenului de 498,75
m.p. identificat conform variantei A a raportului de expertiza tehnica,
întocmit în apel, cu latimea, la str.Smârdan, de 15 m. si lungimile de 34
m., la V. si 32,50 m. la E. (f.231), fiind mentinuta, în rest, sentinta, în
partea privitoare la constructii.
În considerentele acestei hotarâri, instanta de apel a retinut
urmatoarele:
În ceea ce priveste trecerea în proprietatea statului a fostei
proprietati S.A. - mostenit de catre sotia sa S.E., potrivit certificatului de
mostenitor nr.1312 emis la data de 14 septembrie 1993 de Notariatul de
Stat Judetean Arges în dosarul nr.1704/1993 (fila 168), al carei
mostenitor la rândul sau, este contestatorul-apelant S.C., potrivit
certificatului de mostenitor nr.173 din 15 septembrie 1999 (filele 168 si
10)–prima instanta de fond a retinut ca ea ar fi operat în puterea
Decretului nr.429/1962.
Din considerentele solutiei, nu rezulta cum s-a ajuns la
aceasta concluzie dar, asa cum rezulta din raspunsul dat contestatorului
de catre Directia Judeteana Arges a Arhivelor Nationale sub nr.191/21
februarie 2001, în anexele acestui decret nu exista nici o persoana cu
numele S.A. din Pitesti a carei avere sa fi cazut sub expropriere (fila 6
dosar fond).
Desi s-a pus de mai multe ori în vedere intimatului sa depuna
la dosar actul cu care bunul a fost trecut în proprietatea statului, acesta a
aratat ca nu detine un asemenea act de putere.
Din declaratiile martorilor audiati rezulta, de altfel, ca
intervenirea în fapt a demolarii fostei proprietati S. a avut loc în perioada
finalului deceniului 80, martorii neamintindu-si cu certitudine anul.
Întrucât în perioada anului 1988 au avut loc alte exproprieri
în zona situarii terenului în litigiu, apelantul a depus si raspunsul Arhivei
Consiliului Judetean Arges din care rezulta ca nu a fost identificat, în acea
perioada, vreun act de expropriere în puterea caruia sa fi cazut imobilul
expropriat la nr.42, având ca proprietar pe S.A.
Pe cale de consecinta, statuarea în fapt a primei instante
potrivit careia aceasta proprietate ar fi fost expropriata este una
nefondata pe probele cauzei, concluzia care se impune fiind una
contrara, respectiv cea a lipsei vreunui titlu al statului asupra acestui
teren.
Ca atare, bunurile se încadreaza în categoria imobilelor
preluate abuziv, asa cum este ea determinata prin dispozitiile art.2 lit.i din
Legea nr.10/2001.
Atât la nivelul anului emiterii dispozitiei atacate, 2005, cât si la
data pronuntarii sentintei dar si a prezentei judecati, Legea nr.10/2001
prevedea la art.10 alin.4) ca se restituie în natura inclusiv terenurile fara
constructii afectate de lucrari de investitii de interes public aprobate, daca
nu a început constructia acestora, ori lucrarile aprobate au fost
abandonate.
Prima instanta de fond arata în considerentele solutiei sale ca
terenul face obiectul unei investitii aflata în derulare, potrivit proiectului
de extindere a Pietei Smârdan.
În instanta de apel s-a pus în vedere intimatului Municipiul
Pitesti sa prezinte dovezi din care sa rezulte momentul aprobarii acestei
investitii.
Din probele administrate pe aceasta teza, rezulta ca, la data
intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, investitia nu era nici macar în faza
de discutii.
Astfel, prin Hotarârea nr.83 din 9 aprilie 2002, Consiliul
Local al Municipiului Pitesti luând în discutie expunerea de motive si
diferite avize emise în cursul aceluiasi an 2002, aproba studiul de
prefezabilitate al obiectivului de investitii modernizare si reabilitare Piata
Smârdan din municipiul Pitesti (fila 133).
Planul acestui proiect poarta la rândul sau ca data luna mai a
anului 2003 (fila 135).
Totodata, hotarârea prin care este aprobat proiectul tehnic al
obiectivului poarta nr.233/23 iulie 2003 (fila 131). Intermediar, prin
Hotarârea nr.292 din 27 noiembrie 2002 se aproba studiul de fezabilitate
al aceluiasi obiectiv.
Cum se poate observa, la data aparitiei Legii nr.10/2001, nu
era aprobata vreo investitie de interes public, dupa cum nici realizata,
care sa cuprinda acest teren.
Potrivit dispozitiilor art.20 alin.41, devenit, la data emiterii
dispozitiei de refuz al restituirii, art.21alin.(5) sub sanctiunea nulitatii
absolute, pâna la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz,
judiciare, generate de Legea nr.10/2001, este interzisa înstrainarea,
concesionarea, locatia de gestiune, asocierea în participatiune, ipotecarea,
locatiunea, precum si orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui
nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor
imobile-terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor acestei
legi.
Odata ce notificarea fusese formulata si înregistrata în
termenul prevazut de lege, aprobarea unui nou plan de investitii care sa
cuprinda o grevare a terenului în litigiu este nula absolut, legiuitorul
însusi neîntelegând sa mai rezerve vreun drept ce ar fi curs din
dobândirea abuziva, asa cum a fost ea declarata în preambulul acestei
legi, asupra proprietatilor persoanelor private.
Prin aprobarea planurilor despre care s-a aratat mai sus deci,
consiliul local nu putea dispune decât asupra bunurilor aflate în
patrimoniul sau pentru care nu au fost formulate notificari în vederea
restituirii în natura catre fostul proprietar.
Asa cum rezulta din H.G.nr.1280/22 noiembrie 1996,
terenurile pe care sunt amplasate pietele si oboarele Municipiului Pitesti
fac parte din patrimoniul municipiului, inclusiv Piata Smârdan, asa cum
rezulta din anexa 1 a acestei hotarâri (filele 127, 128).
Deci, daca eventual acest teren facea parte la data emiterii
hotarârii, din incinta pietei, el a trecut în baza acestei hotarâri în
patrimoniul Municipiului Pitesti.
Pe parcursul judecatii însa, contestatorul a sustinut permanent
ca acest teren nu a fost inclus vreodata în perimetrul pietei, ci ca,
devenind teren viran în urma demolarii abuzive a gospodariei autorilor
sai, a fost folosit incidental de catre târgovetii ce desfaceau produse în
piata libera din zona.
O asemenea folosinta de fapt s-a dovedit cu depozitiile
martorilor audiati dupa repunerea cauzei pe rol în vederea discutarii
apelului în complet de divergenta.
Astfel, cei doi martori arata ca spatiul era folosit de catre
vânzatorii de produse agricole pentru a intra cu mijloace de transport a
marfurilor lor pe care le si desfaceau în acelasi loc.
Pentru a verifica însa apartenenta terenului la perimetrul
initial al pietei, asa cum s-a aflat el înscris în evidenta cadastrala a
orasului, s-a dispus completarea expertizelor întocmite în fata primei
instante de fond.
Astfel, pentru a se stabili suprafata pietei au fost avute în
vedere înscrierile din inventarul bunurilor ce apartin domeniului public al
Municipiului Pitesti, asa cum a fost el atestat prin H.G.nr.447/2002.
Potrivit acestui inventar terenul aferent Pietei Smârdan era
acela de 5.203 m.p., asa cum s-a aflat el dobândit ori dat în folosinta în
anul 1994 (filele 160-161).
Cu prilejul cercetarii locale, s-a stabilit expertului sarcina de a
determina. prin mijloace performante de masurare. amplasamentul real al
fostei proprietati, care este partea din acesta eventual afectata de
extinderea pietei, raportat la perimetrul vechii piete, cât si daca din acesta
este afectat intrarii în piata în functie de vechea harta cadastrala si vechea
strada.
În realizarea acestor obiective, expertiza depusa la 5 iunie
2008 releva faptul ca fosta proprietate nu face parte din Piata Smârdan
asa cum era ea cuprinsa în harta cadastrala datând din anul 1970 (filele
226 si 229).
În prezent, caracter de piata, în sensul de spatiu destinat
desfacerii produselor agricole, îl are numai cladirea pietei, cladire edificata
în baza proiectelor de modernizare aprobate si care, potrivit constatarilor
expertului, nu afecteaza cu nimic fosta proprietate a reclamantului.
În acelasi timp însa, în jurul acestei cladiri, exista o parcela
considerata teren aferent pietei care, partial, se suprapune cu fosta
proprietate (plansa nr.4–fila 231).
Totodata, potrivit constatarilor expertului, intrarea în piata se
face prin capatul opus celui în care se afla terenul în litigiu, constructiile
aflate initial în zona ce separau piata de strada pe toata lungimea acesteia
fiind în prezent demolate si zona destinata parcarii vehiculelor.
Cum se poate observa, o extindere a pietei peste suprafata
proprietatii reclamantului nu a avut loc, piata fiind circumscrisa exclusiv
incintei cladirii care se afla la o oarecare distanta de acest teren.
Pe parcursul prezentei judecati în apel a avut loc, asa cum
rezulta din depozitiile martorilor, dar si din chiar înscrisurile privind
aprovizionarea de materiale depuse chiar de catre intimata si plansele
fotografice prezentate de aceasta, acceptate de apelant care, în contra
proba a depus planse fotografice executate de catre el anterior, asfaltarea
si marcarea cu semne specifice zonelor de parcare (filele 247-254, 261-
262 si 279-280).
Este evident, si aceste lucrari sunt facute pe parcursul
judecatii, deci dupa data de referinta a Legii nr.10/2001.
Întrucât una dintre apararile municipiului a fost aceea ca
terenul a fost permanent folosit ca acces catre piata, s-a pus acestuia în
vedere sa depuna în sustinere copie certificata a planului retelelor
cadastrale, asa cum existau ele la data notificarii, precum si documente
referitoare la data amenajarii terenului ca strada.
Singurul plan de retele ce s-a putut depune a fost unul datând
din anul 2002 (fila 282) care, însa, se refera la retelele edilitare (apa,
canalizare, gaz etc.), în sedinta publica din data de astazi, 13 noiembrie
2008 precizându-se din partea intimatului ca nu exista harti din care sa
rezulte existenta unei strazi pe terenul în litigiu la nivelul anului 2001.
Dimpotriva, asa cum arata martorul U.V., pe lânga
împrejmuirea fostei gospodarii S., exista un acces catre piata.
Existenta unui drum catre piata pe lânga perimetrul
proprietatii reclamantului este confirmata si de expertiza ce a transpus
fosta proprietate în teren în vederea stabilirii valorii constructiilor (filele
64-69).
Acelasi martor arata ca, dupa ce a intervenit demolarea,
vânzatorii ambulanti îsi instalau pe teren produsele agricole, lasând între
ei o alee pietonala, fara însa a fi existat vreodata vreun drum peste
proprietatea revendicata.
Amenajarea unui drum a devenit publica în perioada anului
2007 când, arata martorul, vecinii - auzind de o asemenea amenajare - au
început sa-si instaleze retele edilitare.
Este evident, destinatie de cale de acces publica nu a avut
niciodata în mod legal acest teren, ci numai actul abuziv al puterii de stat
anterioara anului 1989 a facut posibil accesul public pe proprietatea
apelantului.
Din toate aceste probe rezulta, fara îndoiala, ca terenul a fost
preluat abuziv de catre stat de la fostul sau proprietar, ca nu a avut
vreodata loc o declarare de utilitate publica pe teren, ca investitia publica
s-a început si realizat dupa ce legiuitorul a interzis orice astfel de
schimbare a destinatiei terenului detinut fara titlu.
Datorita faptului ca deposedarea de fapt a autorului
apelantului a fost una „fara titlu", ca si în Cauza Brumarescu, acesta a
ramas, de jure proprietarul imobilului, asa cum prevad si dispozitiile art.2
alin.2 din Legea nr.10/2001 si, ca atare, nerestituirea bunului ar echivala
cu violarea, de catre România, a Conventiei europene, dupa momentul
ratificarii ei interne.
Asadar, terenului îi sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art.10
din legea nr.10/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, el
neaflându-se în situatia contrara alin 4 al acestuia, nefiind afectat de
lucrari de investitii de interes public aprobate, a caror constructie sa nu fi
început, caci investitia nu îl afecteaza, nefiind, cum concluzioneaza
expertiza, destinat unicei intrari în cladirea pietei.
Fata de toate acestea, instanta a constatat ca în mod gresit
tribunalul a stabilit, în fapt, ca terenul ar fi afectat de lucrari de investitii
de interes local legal aprobate, dimpotriva lipsa de legalitate a acestor
lucrari rezultând în mod clar din cele sus aratate.
Pe cale de concluzie, apelul s-a constatat ca fiind fondat si,
deci, admis, în temeiul art.296 Cod procedura civila, iar sentinta
schimbata, în parte, în sensul de a se dispune restituirea în natura a
terenului de 498,75 m.p. identificat conform variantei A a
raportului de expertiza tehnica, întocmit în apel, cu latimea, la
str.Smârdan, de 15 m. si lungimile de 34 m., la V. si 32,50 m. la E.
(f.231).
Pentru a se alege aceasta varianta de identificare a fostei
proprietati a carei restituire se cere, instanta a avut în vedere, pe de o
parte, transpunerile în teren ale hartilor vechi cadastrale potrivit carora
latimea proprietatii este mai mare decât cea sustinuta de catre
reprezentantul reclamantului, iar adâncimea mai mica, pe de alta
depozitia martorului U.V. care arata ca fata de proprietatea sa care are si
a avut întotdeauna o latime de 12,5 m., cea în litigiu era mai lata, or în
varianta B sustinuta de acelasi reprezentant, terenul avea o latime de
numai 10 m.
Întrucât nu s-au formulat critici cu privire la modul de
solutionare a cererii vizând despagubirile pretinse pentru constructia
demolata, sentinta a fost mentinuta în partea privitoare la acestea.