Liberare provizorie sub control judiciar. Omisiunea de a dispune asupra admisibilităţii în principiu a cererii şi de a proceda la ascultarea inculpatului. Nelegalitate.

Dosar Nr. 592 (08.10.2009)

Liberare provizorie sub control judiciar. Omisiunea de a dispune asupra admisibilitatii în principiu a cererii si de a proceda la ascultarea inculpatului. Nelegalitate.

Solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar fara a analiza admisibilitatea în principiu a acesteia, astfel cum prevede art. 160 ind. 2 al. 1 si 2 Cod procedura penala, precum si omisiunea de a proceda la ascultarea inculpatului, conform dispozitiilor art. 160 ind. 8a Cod procedura penala, echivaleaza cu încalcarea flagranta a dreptului la aparare, garantat de art. 6 Cod procedura penala, hotarârea pronuntata în atare conditii fiind nelegala.

Sectia penala - Decizia penala nr. 592/08 octombrie 2009

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Hunedoara sub nr. 4768/97/2009, inculpatul Z.V.M. a solicitat liberarea sa sub control judiciar motivat de faptul ca nu prezinta pericol social , este cap de familie , are în îngrijire un copil de 11 luni , la data comiterii faptei a lucrat zilier, iar în arest a dat dovezi de îndreptare.

Prin încheierea nr. 40 din 05 octombrie 2009 Tribunalul, în baza art. 160/8 alin. 3 Cod procedura penala, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat.

Împotriva acestei solutii a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii atacate si în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul art. 1602 Cod procedura penala.

Recursul inculpatului este fondat.

Instanta de fond nu a analizat admisibilitatea în principiu a cererii formulate de inculpat prin prisma dispozitiilor prev. de art.160 indice 2 alin.1 si 2 din Codul de procedura penala. În cuprinsul întregii încheieri nu exista nici macar o referire la calificare juridica a faptei pentru care este cercetat inculpatul si nici la pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta, astfel ca din aceasta perspectiva hotarârea tribunalului este nemotivata.

De asemenea, instanta de fond nu a respectat nici dispozitiile legale imperative referitoare la ascultarea inculpatului. Astfel, instanta nu a luat o declaratie inculpatului astfel cum prevad dispozitiile art. 160 indice 8a din Codul de procedura penala.

Neprocedând la ascultarea inculpatului instanta a încalcat flagrant dreptul la aparare al acestuia, drept garantat de art.6 din Codul de procedura penala, astfel ca hotarârea pronuntata este nelegala.

În consecinta, în cauza sunt incidente temeiurile de casare prevazut de art.385 indice 9 punctul 9 si 10 din Codul de procedura penala.

Fata de cele ce preced, în temeiul art. 385 indice 15 alin 2litera c teza I din Codul de procedura penala, Curtea a casat încheierea recurata si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante de fond, cu ocazia rejudecarii instanta urmând a solutiona cauza cu respectarea dispozitiilor procedurale prevazute de art.160 indice 8 si 160 indice 8 a din Codul de procedura penala, pronuntându-se asupra admisibilitatii în principiu a acesteia si procedând la ascultarea inculpatului.