Liberarea provizorie sub control judiciar. Temeiul de arestare prevazut în art. 148 lit.f Cod procedura penala este incompatibil cu liberarea provizorie ceruta la scurt timp de la luarea masurii arestarii preventive
Prin încheierea de sedinta din 8 decembrie 2006, pronuntata în dosarul penal nr. 4024/62/2006, Tribunalul Brasov a respins, ca neîntemeiata, cererea formulata de inculpatul P.M.G., de liberare provizorie sub control judiciar, motivând ca lasarea în libertate a acestuia prezinta în continuare un pericol concret pentru ordinea publica.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia si admiterea cererii, motivând ca nu exista niciunul din cazurile de neacordare a liberarii provizorii prevazute în art.160/2 alin.2 Cod procedura penala.
Recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 1 noiembrie 2006 pentru infractiunea de vânzare de droguri de risc, prevazuta de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, retinându-se ca, în zilele de 23 si 24 octombrie 2006 i-a vândut unui investigator sub acoperire cantitatile de 2,08 si, respectiv, 300 grame hasis, pentru suma de 3000 euro. Temeiul arestarii l-a constituit cazul prevazut în art.148 lit.f Cod procedura penala, respectiv pentru infractiunea savârsita legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Desi inculpatul nu se gaseste în vreunul din cazurile prevazute în art.160/2 alin.2 Cod procedura penala, când liberarea provizorie nu se acorda, curtea constata ca, dat fiind timpul relativ scurt de la data luarii masurii arestarii preventive, temeiul de arestare prevazut în art.148 lit.f Cod procedura penala este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, garantiile de ordin personal prezentate de inculpat, precum si obligatiile prevazute în art.160/2 alin. 3 si 3/1 Cod procedura penala, ce s-ar putea stabili în sarcina inculpatului, nefiind de natura a înlatura pericolul concret pentru ordinea publica.
(Decizia penala nr. 668/R din 13 decembrie 2006)