R O M Â N I A
JUDECATORIA TÂRGU MURES
CIVIL_PENAL_CC
Dosar nr. 2847/300/2008
SENTINTA CIVILA NR.4256
Sedinta publica de la 29 Mai 2009
Instanta constituita din:
Presedinte – Cristina Mihai
Grefier – XXXXXXX
Pe rol fiind judecarea actiunii civile formulata de reclamantul XXXXXXX, în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXX, având ca obiect pretentii.
Fara citarea partilor.
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de sedinta din data de 12.05.2009, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 19 mai 2009, apoi pe 22 mai 2009, când având din nou nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de azi, 29 mai 2009.
INSTANTA
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti sub nr.2847/300/2008 la data de 07.03.2008, reclamantul XXXXXXX, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXX, ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna :
- obligarea pârâtului de a publica pe cheltuiala sa, în publicatii de mare tiraj, dezmintiri cu privire la acuzele gratuite aduse reclamantului, precum si dezmintiri adresate institutiilor publice sesizate de el, în legatura cu aceleasi acuzatii calomnioase;
- obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 Euro, reprezentând daune morale, catre reclamant, suma pe care se obliga sa o constituie drept premiu ce se va acorda unui student merituos al UNATC, ce va fi desemnat de catre conducerea Universitatii.
În motivare reclamantul arata ca este directorul Teatului Tineretului Metropolis, teatru înfiintat în baza HCGMB nr.255/2006 prin reorganizarea si restructurarea Teatrului de Proiecte Culturale Theatrum Mundi, calitate prin care a fost numit prin Dispozitia Primarului General nr.723/2006 ca interimar, în urma câstigarii concursului pentru ocuparea functiei.
Mai arata ca pârâtul a fost angajatul Teatrului Mundi pe postul de referent cu probleme de productie, calitate ce i-a încetat urmare restructurarilor impuse prin organigrama aprobata de CGMB, fiind însa reintegrat urmare sentintei civile n.1238/2007 pronuntata de catre Tribunalul Mures, prin care s-a dispus anularea deciziei de încetare a raporturilor de munca nr.57/2006 si repunerea acestuia în situatia anterioara.
Reclamantul învedereaza faptul ca pârâtul si-a facut un obicei din a denigra activitatea teatrului si de a sesiza în mod permanent diferite foruri referitoare la conducerea si administrarea teatrului, iar dupa ce reclamantul a preluat activitatea de director, acesta a început o companie violenta facând tot felul de acuzatii calomnioase adresate primariei, prefecturii, CGMB, Curtii de Conturi, diverselor ziare, bloguri de pe internet, terfelind astfel imaginea sa si a teatrului pe care îl conduce. Mai mult, pârâtul prin sesizarile adresate unor diferite institutii a solicitat efectuarea unor controale si a trimis o serie de scrisori unor ziare importante, cu aceleasi acuzatii grave.
Toate aceste actiuni ale pârâtului au avut ca urmare supunerea reclamantului la mai multe anchete si controale din partea institutiilor publice sesizate si a jurnalistilor, anchete care i-au provocat adevarate traume psihice si i-au lezat grav onoarea si credibilitatea.
În drept au fost invocate dispozitiile art.998 C.civ., art.22, 26 si 30 din Constitutia României, CEDO, Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti si a solicitat totodata respingerea actiunii . În motivare acesta a aratat ca nu l-a jignit sau denigrat vreodata pe reclamant si nici nu are o asemenea intentie în viitor. Sesizarile sale privesc gestionarea banului public în institutia în care lucreaza de 8 ani, mai mult datorita sesizarilor sale au fost recuperati bani publici. Prin urmare demersul sau nu a fost nejustificat.
În drept a invocat prevederile art. 51, art. 30, art. 31 Constitutie, art. 998 si 999 C.civ., art. 767,1014,1162,1198,1435,1483,1902 c.civ.
În cauza a fost pronuntata sentinta civila nr.3333 din 11.04.2008 prin care s-a admis exceptia de necompetenta teritoriala invocata de pârât si s-a dispus declinarea spre competenta solutionare a dosarului în favoarea Judecatoriei Tg.-Mures.
Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.05.2008, sub nr.2847/300/2008.
Reclamantul a formulat si depus la dosar note scrise prin intermediul carora solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata, fara a mai reitera motivele învederate instantei, atât în scris cât si în oral.
Pârâtul a depus la dosar note de concluzii solicitând respingerea actiunii reclamantului ca lipsita de obiect, neîntemeiata si nefondata, aratând ca nu are nimic personal cu reclamantul, din moment ce a sesizat problemele instantei cu mult timp înainte de numirea reclamantului pe postul de director.
În probatiune s-au depus urmatoarele înscrisuri: certificat de concediu medical seria CCMAA nr.9218797 (f.15), bilet de iesire din spital (f.27,28), adresa nr. 2935/2008 a Teatrului Metropolis (f. 32) întâmpinari depuse de reclamant si de Teatrul Metropolis în dosarul nr. 48432/2008 al Tribunalului Bucuresti (f.35-36, 37-38), copie încheiere de sedinta din 22.10.2007 (f. 42), copie sentinta civila 1422/2007 (f. 43-45), protocol (f.46-47), certificat nr.1590/299/2009 din 30.01.2009 (f.48), adresa nr.734/13.12.2007, adresa nr.751 din 19.12.2007 (f.49,55-56), cerere adresata de pârât Curtii de Conturi (f.57,58), note de concluzii (f.63-70), file din ziarul Adevarul (f.71-72,94), sesizarea adresata CGMB (f. 72,73), extras din ziarul Adevarul (f. 74), adresa pârâtului catre ziarul Adevarul (f. 75-78), copie de pe articolul „Semnal de alarma” (f. 79-81), corespondenta dintre pârât si Clubul Român de Presa (f. 83-85), dosar nr.2847/300/2008 al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti ( copii ale sesizarilor pârâtului catre Prefectura Bucuresti – f. 10,11, 12-14; catre Primaria Generala a Capitalei – f. 15, 16, catre CGMB f. 17-18, catre Primaria Bucuresti – f. 19, copie borderou – f. 20, nota de constatare 299/2007 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti – f. 2230, adresa 734/2007 a Primariei Municipiului Bucuresti – f. 31, adresa 1458/2007 a Teatrului Metropolis – f. 32, adresa 869/2007 a Teatrului Metropolis – f. 35, adresa 2723/2007 a Teatrului Metropolis – f. 36,37, sesizarile adresate de catre pârât Directiei de Audit Intern si Curtii de Conturi – f. 40-45 ).
De asemenea instanta a încuviintat si administrat proba cu interogatoriul partilor, raspunsurile la interogatoriu fiind depuse la dosarul cauzei (f. 29-31 si f. 59-64)
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele aspecte :
Reclamantul ocupa functia de director al Teatrului Metropolis, institutie înfiintata prin HCGMB 255/2006 care în art. 1 prevede ca Teatrul Metropolis este serviciu public de cultura organizat ca institutie de spectacole de interes local cu personalitate juridica, prin reorganizarea si restructurarea Teatrului de Proiecte Culturale „Theatrum Mundi”. Conform art. 11 din actul normativ mentionat, reclamantul George Vladimir Ivascu- a îndeplinit atributiile functiei de director la Teatrul Tineretului „Metropolis”, pana la ocuparea acestui post prin concurs, conform legislatiei in vigoare.
Pârâtul, angajat al Teatrului de Proiecte Culturale „Theatrum Mundi” a fost disponibilizat odata cu restructurarea acestei institutii si ulterior reintegrat în munca în baza sentintei civile 1238/2007 a Tribunalului Mures. Ulterior pârâtul a demisionat din functia detinuta la Teatrul Metropolis, astfel cum rezulta din raspunsurile acestuia la interogatoriu. Din interogatoriul administrat pârâtului reiese ca acesta a formulat o serie de sesizari si memorii cu privire la modalitatea de organizare si desfasurare a activitatii Teatrului Mundi respectiv Metropolis, începând cu anul 2003. Asemenea sesizari si plângeri au fost formulate inclusiv dupa ce pârâtul a demisionat din functie.
Din înscrisurile depus la dosar în probatiune de catre reclamant (dosar nr.2847/300/2008 al Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti) rezulta ca pârâtul a formulat o serie de sesizari si plângeri, adresate mai multor institutii cu atributii de control, actiuni prin care a solicitat analizarea modului de organizare a concursului de ocupare a postului de director la Teatrul Metropolis, suspendarea HCGMB 255/2006, realizarea unui control al activitatii institutiei Thteatrum Mundi si Teatrului Metropolis. De asemenea pârâtul a semnat articolul „Semnale de Alarma la Theatrum Mundi ” publicat la data de 28.02.2005 si articolul semnal de alarma – Cum se risipeste banul public la Teatrul Tineretului Metropolis (înscrisuri depuse de pârât la dosarul cauzei, f. 71 si 79-81).
Urmare a sesizarilor pârâtului Directia de audit Intern a Primariei Generale a Capitalei a întocmit nota de constatare 299/2007 în care s-a retinut faptul ca sunt nefondate afirmatiile acestuia legate de modalitatea de transformare a Teatrului Mundi în teatrul Metropolis iar disponibilizarea a 15 salariati este justificata. Totodata s-a mentionat ca este necesara organizarea unei noi licitatii publice în vederea atribuirii contractelor de reparatii si s-a constatat efectuarea unor plati care au depasit atât valoarea contractului cât si valoarea facturilor fiscale emise. De asemenea s-a retinut ca în contractul încheiat cu SC Luna SRL nu a fost respectata clauza contractuala referitoare la garantia de buna executie si s-au efectuat plati în avans. Prin adresa 2368/2008 Directia de audit Intern a Primariei Generale a Capitalei a solicitat conducerii Teatrului Metropolis sa ia masurile necesare în vederea implementarii recomandarilor cuprinse în nota de constatare sens în care s-a procedat la remedierea deficientelor constatate în sensul retinerii garantiei de buna executie de la SC Luna Clara SRL; virarea de catre SC Osian Construct SRL a sumei de 69.935,69 lei si demararea actiunilor de recuperare a sumelor achitate în plus în cursul anului 2006 (f. 32-39 dosarul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti ).
În ceea ce priveste sesizarea pârâtului, adresata Curtii de Conturi, aceasta a fost finalizata printr-un raport al acestei institutii iar în baza acestui raport, Curtea de Conturi a sesizat instanta de judecata cu o actiune îndreptata împotriva reclamantului George Ivascu si Teatrul Metropolos, actiune ce formeaza obiectul dosarului 48432/3/2008, pe rolul Tribunalului Bucuresti (f. 35-39 dosar).
Din cele ce preced instanta retine ca sesizarile formulate de pârât privesc în esenta aspecte legate de modul de desfasurare a activitatii unei institutii de interes public, reclamantul fiind mentionat incidental, strict în calitatea sa de director al institutiei. De asemenea instanta retine ca pârâtul a formulat asemenea memorii atât în perioada în care conducerea institutiei a fost asigurata de reclamant cât si în perioada anterioara, nefiind asadar vizata o anumita persoana în calitate de director al teatrului – în acest sens articolul„Semnal de alarma la Theatrum Mundi” – redactat de pârât se refera la activitatea managerului Ion Cocora. Astfel cum s-a mentionat deja, în urma unor asemenea sesizari si memorii, institutii si organisme cu atributii de control au verificat activitatea desfasurata si au constatat o serie de nereguli, sesizarile pârâtului fiind în parte întemeiate. Mai mult, în urma acestor verificari si constatari s-au luat masuri de catre conducerea institutiei fiind recuperate sume de bani de la diferite societati cu care au fost încheiate contracte de catre institutia de teatru. Desi se retin ca întemeiate sustinerile reclamantului privind faptul ca raportul Curtii de Conturi fiind atacat în justitie nu dovedeste prin el însusi un management defectuos al Teatrului Metropolis, trebuie mentionat faptul ca din moment ce un organism de specialitate, cu atributii de control a stabilit în urma sesizarilor pârâtului ca au fost efectuate plati nelegale (aspect contestat în dosarul 48432/2008) nu se poate considera ca sesizarile pârâtului pe acest aspect sunt vadit neîntemeiate, având caracter pur sicanator.
Instanta retine totodata ca numarul mare de sesizari si plângeri, partial neîntemeiate si care au avut ca efect controale si verificari din partea organelor de control precum si declansarea unor proceduri judiciare – poate avea un efect negativ asupra reclamantului, ca persoana dar si ca director al institutiei de teatru la care pârâtul face referire în memoriile sale. Din acest punct de vedere pot fi retinute ca verosimile sustinerile reclamantului privind faptul ca s-a simtit efectiv hartuit ca urmare a sesizarilor pârâtului, fiind deseori pus în situatia de a-si justifica actiunile.
Raportat la aspectele sus mentionate, instanta urmeaza sa analizeze în ce masura actiunile pârâtului îmbraca forma ilicitului civil, conditie esentiala a raspunderii civile delictuale întemeiata pe dispozitiile art. 998-999 C. civ.
În conditiile în care reclamantul are calitatea de conducator al unei institutii înfiintate în vederea prestarii unui serviciu public, actiunile pârâtului având ca finalitate verificarea modului de organizare a acestei activitati se circumscriu dreptului pârâtului de a avea acces la informatiile de interes public si de a-si exprima opinia cu privire la aceste aspecte, drepturi garantate de art. 30 si art. 31 din Constitutia României. Desigur, în masura în care aceste drepturi sunt exercitate cu rea-credinta, prin deturnarea de la scopul recunoscut de legiuitor, fara justificarea unui interes legitim ci în scop de sicana, asemenea actiuni ar putea fi calificate drept abuz de drept si în consecinta sanctionate tocmai în vederea protejarii dreptului reclamantului la viata privata, drept de asemenea garantat de Constitutia României (art.26). Asadar pentru a se retine de catre instanta ca pârâtul a savârsit o fapta ilicita de natura sa antreneze raspunderea delictuala a acestuia este necesar ca din analiza materialului probator sa rezulte ca pârâtul si-a exercitat drepturile constitutionale cu rea-credinta si prin depasirea limitelor interne ale acestora. Aceste aspecte nu pot fi retinute în conditiile în care, astfel cum s-a precizat deja, actiunile pârâtului nu au fost în mod vadit neîntemeiate, sesizarile acestuia regasindu-se în rapoartele institutiilor cu atributii de control. De asemenea nu se poate retine faptul ca pârâtul ar fi avut ca obiectiv decredibilizarea reclamantului, terfelirea imaginii acestuia – asadar caracter pur sicanator – în conditiile în care pârâtul nu a facut nici un fel de referiri la reclamant ca persoana privata ci strict la modul în care acesta a reformat si condus o institutie de interes public. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca pârâtul nu si-a formulat actiunile în considerarea persoanei reclamantului, sesizarile acestuia fiind în legatura cu conducerea institutiei – indiferent de persona care ocupa aceasta pozitie. Cu privire la acest aspect instanta retine ca nesustinute aspecte invocate de catre reclamant – în sensul ca pârâtul ar fi publicat diverse articole cu caracter defaimator la adresa sa în conditiile în care, desi i s-a pus în vedere de catre instanta sa depuna la dosar extrase din publicatiile la care face referire acesta nu a înteles sa-si sustina pretentiile în conformitate cu dispozitiile art. 1169 C.civ. si 129 alin 1 C.pr.civ. Singurele articole publicate, depuse la dosar sunt cele remise de catre pârât, articole în care se face referire la conducerea institutiei de catre Ion Cocora (f. 72) respectiv la transformarea Teatrului Mundi în Teatrul Metropolis, schimbare pe care pârâtul a înteles sa o dezaprobe în termeni care nu pot fi apreciati drept calomniosi, exprimând pur si simplu opinia pârâtului si în nici un caz un atac la adresa reclamantului (f. 79-81).
Raportat la cele ce preced instanta apreciaza ca manifestarile pârâtului desi de natura sa constituie un factor de stres pentru reclamant nu au fost determinate de dorinta acestuia de a sicana neputând fi calificate drept abuz de drept, nefiind asadar întrunite conditiile raspunderii civile delictuale.
Pe aceeasi linie de idei trebuie mentionat faptul ca libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. De asemenea, potrivit art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dispozitii direct aplicabile în România (art. 11 al. 2 si art. 20 din Constitutia României), orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, care cuprinde atât libertatea de opinie, cât si libertatea de informare. Paragraful 2 al art. 10 CEDO statueaza anumite restrângeri ale acestei libertati numai daca sunt necesare într-o societate democratica, pentru protectia reputatiei sau drepturilor altora.
Neîndoielnic, o sanctionare a conduitei pârâtului ar constitui o ingerinta în dreptul acestuia la libera exprimare, ingerinta care ar trebui justificata de necesitatea protejarii dreptului reclamantului la imagine în sensul ca masura trebuie sa fie „necesara într-o societate democratica”.
În acest context, jurisdictia europeana de contencios al drepturilor omului a fost deseori confruntata cu solutionarea conflictului ce poate sa apara între exercitarea libertatii de exprimare si necesitatea protejarii reputatiei si drepturilor altor persoane. Cel mai adesea aceasta problema s-a pus atunci când s-au facut anumite afirmatii cu caracter “defaimator”, la adresa unor persoane publice. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca îndatoririle si drepturile unor persoane care exercita activitati de natura publica capata un sens special, care impune implicit ca acestia sa dea dovada de toleranta mai ales în cazul actiunilor publice care se preteaza la critica iar limitele criticii admisibile pot fi mai largi la adresa unor asemenea persoane decât pentru un simplu particular. Astfel, instanta retine pe de o parte ca afirmatiile pârâtului vizeaza strict aspecte profesionale legate de reclamant iar pe de alta parte apar ca fiind facute cu intentia de a aduce la cunostinta autoritatilor si a publicului aspecte legate de activitatea unei institutii de interes public iar opiniile si suspiciunile exprimate de pârât, fata de activitatea conducerii din cadrul Teatrul Metropolis, nu au fost facute cu intentia de a aduce atingere reputatiei reclamantului, ci în scopul evident de a informa cu privire la o institutie de interes public. Chiar daca afirmatiile sale pot fi calificate drept vexatorii în special cele legate de faptul ca reclamantul în calitate de director general a desfasurat o activitate care a adus prejudicii în gestionarea banului public sau de faptul ca activitatea desfasurata la Teatrul Mundi în anul 2006 sta sub semnul arbitrariului, abuzului, fraudei, instanta apreciaza raportat la criteriile conturate în jurisprudenta CEDO ca în cadrul unei dezbateri pe probleme de interes public o anumita doza de exagerare trebuie sa fie tolerata. Cu atât mai mult acest aspect se justifica cu cât aceste sesizari ale pârâtului au fost adresate tocmai institutiilor care în mod direct finanteaza activitatea acestui serviciu public, având asadar si o obligatie de control si verificare a activitatilor (conform art. 6 din HCGMB 255/2006 finantarea cheltuielilor Teatrului Tineretului „Metropolis” se asigura din venituri proprii, subventii acordate de la bugetul Consiliului General al Municipiului Bucuresti si alte venituri constituite potrivit legii).
Având în vederea cele ce preced, instanta constata ca nefiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, pârâtul actionând în cadrul si în limitele dreptului sau la exprimare astfel cum acesta este garantat de dispozitiile constitutionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul XXXXXXX cu domiciliul procesual ales în Bucuresti, sector 3, str. TH. Sperantia, nr. 137, bl. 84, sc.1, et. 5, ap. 21, în contradictoriu cu pârâtul XXXXXXX domiciliat în Tîrgu-Mures, str. Retezatului, nr. 2, ap. 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 29 mai 2009.
PRESEDINTE GREFIER
CRISTINA MIHAI XXXXXXX
Red. /Thrd. C.M.
4 ex/ 22.07.2009