Lipsa cercetarii judecatoresti

Decizie 385/P/ din 11.09.2008


Cod procedura penala, art. 287-289

Deliberând asupra chestiunilor de fapt si de drept, numai în baza probelor strânse în faza de urmarire penala, fara audierea inculpatului, a celorlalte parti în procesul penal, a martorilor, pentru a verifica legalitatea obtinerii lor, s-a constatat ca judecata în fond a avut loc în lipsa unei cercetari judecatoresti, prin încalcarea dispozitiilor art. 287-289 Cod procedura penala.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca prin sentinta penala nr. 2035/P/05.12.2007 pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosarul penal nr. 2970/256/2007, în baza art. 11 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod penal, a fost achitat inculpatul B.D., nascut la 16.05.1987 în Arad, cetatean român, studii 3 clase, fara ocupatie, necasatorit, domiciliat în comuna Scortaru Nou, sat Pitulati, judetul Braila, fara antecedente penale, pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. g si i cod penal.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut existenta faptei si ca aceasta rezulta fara dubii din procesul verbal de constatare la fata locului si dovada de restituire a bunurilor catre partea vatamata.

Astfel, potrivit aprecierii instantei, fata de relatia de rudenie dintre martorul P.G. si suspectul minor cercetat P.M., exista o foarte mare probabilitate ca martorul sa declare neadevarat pentru a-si proteja fiul. Prin urmare declaratia acestuia, si care nu s-a coroborat cu alte probe, a fost înlaturata.

Între declaratiile celor doi faptuitori cercetati initial s-a constatat o contradictie majora, respectiv cei doi se învinuiesc reciproc. Rationând logic exista trei alternative, la fel  de probabile toate, fie sa fi savârsit fapta unul dintre faptuitorii cercetati, fie au savârsit fapta împreuna, fie nu este nici unul vinovat de savârsirea a faptei. Pentru niciuna dintre variante nu exista vreo dovada.

Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de minorul P.M. pe baza declaratiei tatalui acestuia, si pe baza aceleasi declaratii,si singura dovada, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului B.D.

Cum din probele administrate a apreciat ca nu rezulta cu certitudine faptul ca inculpatul este autorul faptei, a dispus achitarea acestuia.

Împotriva acestei hotarâri, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare s-a aratat ca, în mod gresit, a fost achitat inculpatul B.D., pentru savârsirea infractiunii de furt calificat, pentru care a fost trimis în judecata.

S-a sustinut ca fiind credibila depozitia martorului P.G., mai presus de orice dubiu, considerând ca daca ar fi vrut sa-si protejeze fiul, P.M., nu ar fi anuntat imediat organele de cercetare penala, despre piesa de aluminiu gasita de fiul sau si nu ar fi predat-o acestora.

S-a mai aratat ca instanta ar fi trebuit sa înlature apararea inculpatului, întrucât nu s-ar corobora cu alte probe iar schimbarea în atitudinea procesuala si contradictiile în declaratii, ar conduce la aceeasi concluzie.

Sub aspectul celui de-al doilea motiv de apel, s-a aratat ca nu exista în minuta si în dispozitivul hotarârii nicio mentiune în ceea ce priveste rezolvarea laturii civile a cauzei.

Prin decizia penala nr.228 din 30 aprilie 2008 pronuntata în dosarul penal nr.2970/256/2007, Tribunalul Constanta a dispus:

În baza art.379 pct.2 lit.a c.pr.pen, s-a admis ca fondat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia împotriva sentintei penale nr.2035/P/5.12.2007 a Judecatoriei Medgidia.

S-a desfiintat sentinta apelata si rejudecând, în baza art.346 al.3 c.pr.penala, s-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila S.C. ”F.I.” S.R.L.Medgidia.

S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

Împotriva deciziei penale nr.228 din 30 aprilie 2008 pronuntata de Tribunalul Constanta si a sentintei penale nr. 2035/P din 5 decembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Medgidia a declarat recurs, scris si motivat, Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, criticând-o pentru gresita achitare a inculpatului B.D. pentru savârsirea infractiunii de furt calificat prev. de art.208 alin1 – 209 alin.1 lit.g,i cod penal.

În sustinerea orala a recursului, parchetul critica solutia recurata pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând lipsa cercetarii judecatoresti, întrucât, probele administrate în faza de urmarire penala, nu au fost verificate de instanta în mod nemijlocit.

Se cere, admiterea recursului, casarea deciziei si a sentintei penale pronuntate în cauza si, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.

Verificând legalitatea si temeinicia hotarârilor penale recurate, în raport de criticile aduse si din oficiu, curtea constata ca recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta este fondat pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:

Probele strânse în cursul urmaririi penale si invocate în rechizitoriu, trebuie verificate de instanta de judecata, în conditiile prev. de art.289 – art.290 cod pr.penala, în sedinta publica, în mod nemijlocit, oral si contradictoriu.

Numai dupa verificarea acestor probe, inclusiv cu privire la legalitatea obtinerii lor, cu respectarea principiilor oralitatii, nemijlocirii, contradictorialitatii, publicitatii si dupa administrarea din oficiu s-au la cererea partilor a oricaror altor probe necesare aflarii adevarului, instanta poate retine motivat, care din probe exprima adevarul si, pe aceasta baza, sa pronunte solutia ca unicul rezultat impus de probe.

În cauza, prima instanta nu a ascultat pe inculpatul B.D. si nici nu a ascultat si verificat nemijlocit martorii invocati în rechizitoriu, ca suport al trimiterii în judecata a inculpatului, încalcând disp.art.287 si art.289 cod pr.penala – ceea ce echivaleaza cu lipsa cercetarii judecatoresti.

O atare situatie, impune casarea hotarârilor pronuntate de instanta de fond si cea de apel si trimiterea cauzei la prima instanta, pentru efectuarea cercetarii judecatoresti în conditiile legii.

Fata de cele ce preced, curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.c cod pr.penala, va admite, ca fondat, recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, va casa sentinta penala nr. 2035/P din 5 decembrie 2007 pronuntata de Judecatoria Medgidia si decizia penala nr. 228 din 30 aprilie 2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, urmând a trimite cauza spre rejudecare la Judecatoria Medgidia.