Prin sentinta penala nr. 610/06.05.2008 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures, în dosar nr. 7814/320/2007, a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea formulata de petenta E.ON GAZ DISTRIBUTIE , conform prevederilor art. 278 ind.1 alin.8 lit. a Cod procedura penala, împotriva Ordonantei Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul Teritorial Tg-Mures, data la 27.06.2007 în dosar nr. 27/P/2006, mentinuta prin Ordonanta Procurorului Sef al Serviciului Teritorial Tg-Mures din cadrul DNA data la 22.08.2007 in Dos nr. 750/II-2/2007, a fost mentinuta solutia de neîncepere a urmaririi penale fata de intimatii XX, XX, XX si XX si s-a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 1000 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Ordonanta nr. 27/P/2006 din 27.06.2007 emisa de DNA- Serviciul Teritorial Tg-Mures s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de intimatii XX, XX, XX si XX pentru savârsirea infractiunii de abuz în serviciu în forma calificata prev. de art.248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cp, precum si infractiunea prev. de art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000 modificata si s-a declinat competenta în favoarea Parchetului de pe lânga judecatoria Tg.Mures pentru continuarea cercetarilor sub aspectul infractiunii de neglijenta în serviciu prev. de art.249 Cod penal.
În fapt s-a retinut ca, referitor la raportul de inspectie fiscala nr.8630/6.09.2004 petenta nu a facut dovada ca executarea sumelor a fost abuziva si nelegala, iar executarea silita s-a facut în temeiul unei hotarâri judecatoresti, deoarece suma a fost încasata dupa emiterea deciziei civile nr.309/21.04.2005 a Tribunalului Bacau, decizie care a respins cererea de suspendare a executarii silite.
Referitor la Raportul de inspectie fiscala din 15.02.2005 prin care s-au stabilit obligatii fiscale în suma de 98.372.234.730 ron, s-a constatat ca suma a fost încasata în perioada 8.07.2005-15.07.2005, astfel ca prin sentinta civila nr.2845/13.07.2005 Judecatoria Piatra Neamt a respins ca neîntemeiata cererea de ordonanta presedintiala pentru suspendarea executarii silite pornite în baza titlului executoriu nr.6454/E /2005.
În ceea ce priveste raportul de inspectie fiscala nr.2383/D/26.01.2006 s-a constatat ca sumele au fost încasate în urma respingerii actiunii SC E On gaz de suspendare provizorie a executarii silite prin încheierea din 4.05.2006 a Judecatoriei Piatra Neamt.
Fata de cele prezentate instanta de fond s-a pronuntat în sensul aratat.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs petenta SC E.ON GAZ România.
Recursul a fost motivate doar oral, invocându-se nulitatea hotarârii atacate, pe considerentul ca prima instanta nu a procedat la citarea intimatilor, necompetenta materiala a Serviciului Teritorial Tg-Mures, iar pe fond, netemeinicia solutiei date de procuror. Se solicita admiterea recursului, casarea hotarârii atacate, desfiintarea rezolutiei si ordonantei si dispunerea redeschiderii urmaririi penale.
S-au depus înscrisuri (filele 56, 60-66).
Partile au fost reprezentate/asistate de aparatori alesi.
La termenul din 25.08.2008 (fila 18) s-a dispus înaintarea dosarului la Judecatoria Tg-Mures pentru a se comunica sentinta si celor patru intimati.
Examinând recursul promovat, prin prisma dispozitiilor art. 385 ind. 6 alin. 3, art.385 ind. 8, art. 385 ind. 9 si art. 385 ind. 14 C. pr. pen., instanta de control judiciar constata ca este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
În ceea ce priveste legalitatea sentintei penale recurate, nu s-a evidentiat nici o încalcare a dispozitiilor legale care asigura garantiile procesuale ale petentei în cursul procesului penal, nesubzistând în cauza nici un motiv de nulitate absoluta, fata de solutia pronuntata de prima instanta.
Sub aspectul materialului probator administrat, hotarârea primei instante este la adapost de orice critici, fiind temeinica si legala.
Instanta a examinat plângerea petentei pe baza actelor aflate la dosar, conform prevederilor art.278 ind.1 alin.7 Cod procedura penala si a înscrisurilor depuse la dosar în cursul judecatii. Din aceste acte nu s-a putut stabili ca petentii ar fi vinovati de comiterea faptelor pentru care s-a formulat plângerea penala, respectiv infractiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu în forma calificata, prev de art 246 si art 248 ind 1 C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, precum si infractiunea prev de art 13 ind 2 din Legea nr. 78/2000 modificata.
Analizând fiecare dintre motivele de recurs, tribunalul le gaseste nefondate, pentru urmatoarele considerente:
S-a invocat în primul rând incidenta motivului de casare prev de art 385 ind 9 pct 21 C pr pen, constând în aceea ca în fata instantei de fond, judecarea plângerii s-a facut fara citarea legala a intimatilor.
Este adevarat ca intimatii nu au fost citati la nici un termen si nici nu au fost prezenti în fata primei instante.
Însa, o asemenea încalcare a dispozitiilor legale privind citarea unei parti nu este sanctionata cu nulitatea absoluta, nefiind prevazuta printre dispozitiile relative expres si limitativ cuprinse în disp art 197 alin 2 C pr pen.
Natura nulitatii pe care o creeaza judecarea cauzei în lipsa partii cu procedura de citare nelegal îndeplinita, este una relativa, care nu opereaza de îndata si în mod automat prin simpla încalcare a legii; pentru a-si produce efectele ea trebuie, în primul rând, sa fie invocata de cel care, lipsind la judecata, a fost vatamat în interesele sale procesuale.
Ori, petenta nu poate invoca, în sustinerea propriului recurs, nelegala citare a intimatilor la instanta de fond, cu atât mai mult cu cât acestia au precizat ca nu înteleg sa invoce o asemenea neregularitate.
Pe cale de consecinta, acest prim motiv de recurs este nefondat.
În ce priveste exceptia necompetentei materiale a Serviciului Teritorial Tg-Mures, cu motivarea ca prejudiciul ar depasi un milion de euro, trebuie observat ca OUG 43/04.04.2002 privind Parchetul National Anticoruptie, publicata în M Of nr. 244/11.04.2002, în Cap 3 reglementa competenta materiala a structurii centrale si a structurilor teritoriale din cadrul PNA.
Însa, prin OUG 134/29.09.2005, publicata în M Of nr. 899/07.10.2005, s-a modificat OUG 43/2002 nu numai în ce priveste denumirea, respective din PNA în DNA ci, printre altele, si în ce priveste competenta.
La art 5 din OUG 43/2002 modificata si intrata în vigoare la 07.10.2005, este reglementata competenta Directiei Nationale Anticoruptie, precizându-se expres ca în cadrul DNA se pot înfiinta Servicii Teritoriale, fara a se mai face diferenta între competenta materiala a structurii centrale si a serviciilor teritoriale. Dealtfel, notiunea de “structura centrala” nici nu se mai regaseste în noua forma a ordonantei.
Competenta stabilita la art 13 alin 1 ind 2 din OUG 43/2002 modificata, raportata la prejudiciul de un milion euro în echivalent lei, nu se refera la structurile teritoriale sau centrala din cadrul DNA, ci la competenta DNA de a efectua urmarirea penala pentru savârsirea infractiunilor prev de art 215 alin 1, 2, 3 si 5, art 246, art 247, art 248 si art 248 ind 1 C pen, în cazul în care s-a cauzat o paguba materiala mai mare de un milion euro.
Per a contrario, în cazul unei pagube de sub un milion euro echivalent în lei ca urmare a savârsirii vreunei infractiuni dintre cele enumerate la art 13 alin 1 ind 2, competenta efectuarii urmaririi penale apartine parchetelor de pe lânga instantele judecatoresti si nu DNA.
Din interpretarea disp art 13 alin 1 ind 2 rap la art 5 alin 2 din OUG 43/2002 modificata si intrata în vigoare la 07.10.2005, tribunalul constata ca Serviciul Teritorial Tg-Mures are competenta materiala de a fi efectuat cercetarile în prezenta cauza, tinând seama si la perioada activitatii faptuitorilor pentru care s-a formulat plângerea, respective anii 2004-2006.
Împrejurarea ca prin Rezolutia din 01.10.2008 data în Dos nr. 209/P/2007, Sectia de combatere a infractiunilor conexe infractiunilor de coruptie din cadrul DNA, s-a dispus începerea urmaririi penale fata de intimatii din prezenta cauza, pentru fapte presupus similare savârsite în perioada anilor 2001-2003, nu este de natura sa confirme motivul de recurs invocat, acela al lipsei competentei materiale a Serviciului Teritorial Tg-Mures DNA, în instrumentarea dosarului în care s-a dat rezolutia atacata.
Pe fondul cauzei, în mod corect a constatat procurorul si a retinut prima instanta ca executarea debitelor în perioadele precizate nu a fost abuziva si nelegala, faptele nu au fost savârsite cu forma de vinovatie ceruta de lege ca element constitutive al infractiunilor pentru care s-a formulat plângerea, tinând seama si de hotarârile judecatoresti pronuntate cu ocazia executarilor silite.
În mod corect a procedat procurorul prin trimiterea dosarului la Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg-Mures, caruia îi revine competenta de a continua efectuarea cercetarilor sub aspectul savârsirii infractiunii de neglijenta în serviciu, prev de art 249 C pen.
Conform prevederilor art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedura penala, recursul petentei apare ca nefondat si va fi respins ca atare, urmând a se face si aplicatiunea art.192 alin.2 Cod procedura penala, în sensul obligarii acesteia la plata cheltuielilor judiciare catre stat.