Lipsa de rol activ a instantei
Art.129 Cod proc.civila fixeaza în sarcina instantei obligativitatea ca, chiar din oficiu, sa dispuna administrarea de probatorii care sa conduca la stabilirea oricaror împrejurari de fapt ori de drept, chiar daca ele nu au fost mentionate în cerere sau întâmpinare
(DECIZIA COMERCIALA NR. 41/R-C
Pronuntata în sedinta publica din 26 Februarie 2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Topoloveni la data de 09.10.2009, reclamanta S.C. GDF SUEZ ENERGY ROMANIA (fosta S.C. Distrigaz Sud S.A. Bucuresti, cu sediul procesual ales în craiova, jud.Dolj, a chemat în judecata pe pârâtul N. A., domiciliat în Topoloveni, jud.Arges, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligat pârâtul la plata sumei de 1573,64 lei, reprezentând contravaloarea consumului de gaze.
În motivarea cererii, reclamanta a sustinut ca în perioada ianuarie-iunie si noiembrie 2008 pârâtul a consumat gaze pentru care s-au emis facturi în valoarea pretinsa prin actiune, care însa nu au fost achitate.
În drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.969 si art.1361-1362 Cod civil.
Prin sentinta comerciala nr.72 din 02.12.2009 pronuntata în dosarul nr.1303/828/2009, Judecatoria Topoloveni a respins cererea formulata de reclamanta S.C. GDF SUEZ ENERGY ROMANIA în contradictoriu cu pârâtul Neacsu Aurel, respingând si exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata din oficiu.
Pentru a se pronunta astfel, în esenta, instanta a retinut ca prin încheierea de sedinta din 11.11.2009 s-a dispus atasarea dosarului nr.929/828/2009 la prezenta cerere pentru a se discuta puterea de lucru judecat invocata din oficiu, însa analizându-se cererea care a facut obiectul dosarului mentionat s-a constatat ca temeiul de drept al cererii care a format obiectul dosarului 929/828/2009 a fost dat de dispozitiile OG 5/2001 privind somatia de plata. Cum se bucura de putere de lucru judecat numai hotarârea prin care actiunea s-a solutionat pe fond, nu si atunci când judecata s-a facut pe calea procedurii sumare a somatiei de plata, instanta a retinut ca nu sunt îndeplinite cerintele art.1201 Cod civil si a respins exceptia invocata din oficiu.
Cu privire la fondul cauzei, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art.1169 Cod civil sarcina probei incumba reclamantei si, în conditiile în care aceasta nu a depus la dosar contractul de furnizare de gaze naturale încheiat cu pârâtul, nu se poate verifica daca exista o legatura contractuala între ea si pârât, daca presupusul contract îndeplineste conditiile de forma si de fond prevazute de lege pentru valabilitatea lui, nici întinderea drepturilor si obligatiilor stabilite, nici cuantumul pretentiilor si, implicit, nici certitudinea si exigibilitatea creantei.
Simpla afirmare privind prestarea unui serviciu, fara a se dovedi operatiunea, nu poate angaja raspunderea pretinsului beneficiar, iar factura nesemnata nu face dovada operatiunii comerciale pe care o mentioneaza, ca act sub semnatura privata în întelesul art.46 Cod comercial.
A mai retinut instanta de fond în motivarea solutiei pronuntate ca reclamanta tinde numai a dovedi cuantumul pretentiilor solicitate, dar nu si asumarea lor de catre pârât în conditiile art.969 C.civ. si ale art.1361-1362 C.civ., în conditiile în care nu a probat executarea prestatiei, nu a indicat modul de calcul al debitului si nu a precizat temeiul legal privind calculul penalitatilor, iar atitudinea pasiva a pârâtului (care nu s-a prezentat în instanta si nu a depus întâmpinare) nu rastoarna sarcina probei.
Împotriva acestei sentinte a formulat recurs în termen legal reclamanta S.C. GDF SUEZ ENERGY ROMANIA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu invocarea temeiului legal al dispozitiilor art.3041 Cod proc.civila.
Astfel, recurenta-reclamanta a sustinut ca instanta de fond a respins în mod nelegal actiunea promovata împotriva pârâtului N. A. si nu a manifestat rol activ în solutionarea cauzei, limitându-se doar la administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În situatia în care aprecia ca nu sunt suficiente probe în sprijinul cererii, instanta, în baza principiului rolului activ prevazut de dispozitiile art.129 Cod proc.civila, trebuia sa dispuna administrarea si a altor probe, precum interogatoriul pârâtului (care fusese solicitat si prin actiune), dar si alte înscrisuri suplimentare.
Motivarea instantei de fond este contradictorie, a mai sustinut reclamanta-recurenta, întrucât, pe de-o parte a retinut ca s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1573,64 lei reprezentând contravaloare gaze naturale, iar pe de alta parte a sustinut ca nu s-a facut dovada temeiului în baza caruia s-au calculat penalitatile de întârziere, desi cererea introductiva nu cuprinde un astfel de petit.
Dispozitiile art.46 Cod comercial nu sunt incidente în cauza, a mai sustinut recurenta, în raport de specificul serviciilor prestate, acelea de furnizare de gaze naturale si niciun furnizor de servicii (telefonie fixa, telefonie mobila, electricitate, cablu, apa, internet etc) nu practica acceptarea de catre beneficiar pe fiecare factura emisa din considerente obiective, lesne de înteles.
Concluzionând, recurenta-reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei nr.72/2009 pronuntata în dosarul 1303/828/2009 si trimiterea cauzei spre judecare la instanta de fond.
În dovedirea recursului, s-a depus extras de cont (fila 5) cu care recurenta a aratat ca face dovada faptului ca pârâtul Neacsu Aurel a achitat cu regularitate facturile emise pâna în luna ianuarie 2008.
Recursul este fondat si urmeaza sa fie admis.
Prima instanta a solutionat cererea la al doilea termen de judecata, în lipsa partilor si fara sa administreze probatoriul specific spetei deduse judecatii.
Aceasta în conditiile în care dispozitiile art.129 Cod proc.civila fixeaza în sarcina instantei obligativitatea ca, chiar din oficiu, sa dispuna administrarea de probatorii care sa conduca la stabilirea oricaror împrejurari de fapt ori de drept, chiar daca ele nu au fost mentionate în cerere sau întâmpinare.
Or, în speta, reclamanta mentionase în însasi cererea de chemare în judecata ca întelege sa faca proba celor sustinute prin actiune cu acte si interogatoriu luat pârâtului, iar instanta a procedat la solutionarea cauzei mai înainte de a-i cere acesteia sa depuna la dosar actele care dovedesc existenta relatiei contractuale invocate.
Procedând astfel, instanta a solutionat cererea fara a intra propriu-zis în cercetarea fondului, caci neadministrarea probatoriului nu echivaleaza cu nedovedirea actiunii în conditiile art.1169 cod civil, în conditiile în care partile nu au fost prezente, nici nu au beneficiat de asistenta juridica, iar cauza s-a solutionat la al doilea termen de judecata.
Celeritatea solutionarii cauzelor de natura comerciala nu înlatura rolul activ de care judecatorul trebuie sa dea dovada.
Întemeiat este si cel de-al doilea motiv de recurs invocat, legat de faptul ca motivarea solutiei instantei de fond face trimitere la o pretinsa lipsa de temei legal privind calculul penalitatilor, în conditiile în care reclamanta nici nu a solicitat prin actiune obligarea pârâtului la plata penalitatilor de întârziere.
Aceasta împrejurare întareste convingerea ca instanta de fond nu a analizat cauza dedusa judecatii si, pe cale de consecinta, s-a pronuntat în absenta unei cercetari judecatoresti care sa permita formarea unei convingeri fundamentate în fapt si în drept.
Pentru motivele anterior aratate sentinta urmeaza sa fie casata, iar cauza va trimisa spre solutionare la aceeasi instanta, pentru cercetarea fondului în conditiile administrarii probatoriului, cel putin a celui solicitat de reclamanta prin actiune.