Litigii de muncă - contestaţie decizie de concediere întemeiată pe dispoziţiile art. 65 c.m.; analizarea de către instanţă a aplicabilităţii art. 68 c.m. , aspect invocat în cuprinsul acţiunii.

Dosar Nr. 711 (01.04.2010)

Litigii de munca - contestatie decizie de concediere întemeiata pe dispozitiile art. 65 C.M.; analizarea de catre instanta a aplicabilitatii art. 68 C.M. , aspect invocat în cuprinsul actiunii.

Prin contestatia înregistrata la aceasta instanta sub nr. ..., contestatoarea ... a chemat în judecata pe intimatul Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi, solicitând anularea deciziei nr. ..., reintegrarea pe postul anterior si obligarea pârâtei la plata salariilor indexate, majorate si reactualizate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat. De asemenea, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 2500 euro cu titlu de daune morale si a cheltuielilor de judecata.

În motivarea contestatiei sale, contestatoarea a sustinut ca a fost salariata intimatei pe postul de referent tr. IV, conform contractului individual de munca si a actelor aditionale la acest contract. La data de 15.01.2010 a fost emisa decizia nr. ..., decizie prin care i-a fost desfacut contractul individual de munca în temeiul disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii.

Mai sustine contestatoarea ca decizia este lovita de nulitate absoluta întrucât a fost emisa de o persoana care nu are calitatea de conducator al institutiei angajatoare. Astfel, initial institutia pârâta a fost condusa de catre un inspector, iar prin Legea nr. 105/2009 s-a stabilit ca Inspectoratul Teritorial de Munca este condus de un director coordonator. Prin decizia Curtii Constitutionale nr. 1629/2009, O.G. nr. 105/2009 a fost declarata neconstitutionala, motiv pentru care institutia angajatoare trebuia sa revina la organizarea anterioara, aceasta implicând existenta la conducere a unui inspector sef si nu a unui director coordonator.

Contestatoarea învedereaza faptul ca decizia este lovita de nulitate absoluta si motivat de faptul ca angajatorul nu a respectat dispozitiile Codului muncii. Astfel, ITM Iasi a concediat în termen de 30 de zile un numar de 22 de salariati. Întrucât numarul total de salariati este de 109 persoane, rezulta ca în cauza sunt incidente disp. art. 68 lit. b Codul muncii, intimatul desfacându-i contractul individual de munca în cadrul unei concedieri colective. Or, desi a disponibilizat mai mult de 10% din numarul de persoane aflate în schema de personal, angajatorul a ignorat prevederile art. 69 si urm. din Codul muncii. Mai mult, chiar daca reorganizarea activitatii s-a realizat ca urmare a dispozitiilor Legii nr. 329/2009 si ale H.G. nr. 1387/2009, nici unul dintre aceste acte normative nu prevede dispozitii speciale în detrimentul celor prevazute de Codul muncii, referitoare la procedura pe care trebuie sa o urmeze angajatorul în cadrul unei concedieri colective. De asemenea, textele normative în baza carora s-a facut reorganizarea activitatii nu fac nici o distinctie între contractele de munca pe durata determinata si cele pe durata nedeterminata, între functionarii publici si personalul contractual, astfel ca desfiintarea contractelor de munca pe perioada determinata constituie un act abuziv, nelegal si discriminatoriu. Angajatorul trebuia sa aplice dispozitiile legale, sa se raporteze la criteriile legale si cele stabilite împreuna cu sindicatul si abia apoi sa dispuna desfacerea contractelor de munca.

Contestatoarea sustine si faptul ca angajatorul face trimitere la o discutie cu reprezentantii salariatilor consemnata în procesul verbal din .... Or, dispozitiile legale în materia concedierii colective privesc notificarea si consultarea sindicatului din care angajatii unitatii fac parte. Mai mult, adresa Sindicatului National al Functionarilor Publici din Inspectia Muncii a fost ignorata. Practic, sustine contestatoarea ca s-a decis mentinerea în functie a functionarilor publici si disponibilizarea personalului contractual, acesta fiind unicul criteriu avut în vedere de conducerea unitatii.

În ceea ce priveste daunele morale, contestatoarea precizeaza ca, desi în decizie se specifica în mod clar ca desfiintarea contractului de munca s-a facut fara nici un criteriu, reprezentantul institutiei, într-un ziar, a adus la cunostinta opiniei publice ca pentru disponibilizari s-au avut în vedere urmatoarele criterii: "competente personale, problemele pe care le-au creat si modul în care si-au desfasurat activitatea". Or, aceste afirmatii au adus prejudicii onoarei sale si imaginii sale în comunitate.

În dovedirea contestatiei, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa nr..., contractul individual de munca si actul aditional la acest contract si un extras dintr-un ziar.

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Munca Iasi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei. În motivarea pozitiei sale procesuale, intimatul a sustinut ca decizia nr. ... este motivata de prevederile legislative prin care Inspectia Muncii si inspectoratele teritoriale de munca sunt supuse reorganizarii, respectiv Legea nr. 329/2009 si H.G. nr. 1387/2009. Anexa nr. 2 din H.G. nr. 11/2009 stabilea ca în totalul de 3966 posturi aprobate pentru inspectoratele teritoriale de munca, se includ si 500 posturi functii contractuale, utilizate temporar pâna la data de 31.12.2010, cu acoperirea cheltuielilor de personal din veniturile proprii ale Inspectiei Muncii. Prin Legea nr. 329/2009 (art. 7), Inspectia Muncii este reorganizata ca institutie publica finantata integral de la bugetul de stat si astfel, toate veniturile realizate sunt directionate catre bugetul de stat. Prin H.G. nr. 1387 s-a abrogat anexa nr. 2 a H.G. nr. 11/2009, stabilindu-se ca Inspectia Muncii va avea un total de 3571 posturi finantate integral de la bugetul de stat. Astfel, fata de aceste dispozitii legale, sustine intimatul ca în mod corect i s-a pus în vedere, prin decizia nr. ..., ca, pentru reducerea numarului de posturi, se vor avea în vedere posturile contractuale utilizate temporar potrivit H.G. nr. 11/2009 si finantate din venituri proprii. O solutie contrara ar avea drept consecinta desfiintarea unui numar mai mare de posturi decât cel avut în vedere si, mai mult, s-ar ajunge ca posturile contractuale sa fie finantate de la bugetul de stat, ceea ce constituie o încalcare a dispozitiilor legale.

Mai sustine intimatul ca în luna ianuarie 2010 au fost concediati 8 salariati din totalul de 13 salariati, astfel încât nu sunt incidente dispozitiile referitoare la concedierea colectiva. De asemenea, intimatul precizeaza faptul ca are dreptul de a stabili care sunt posturile care sunt desfiintate si care sunt cele care vor fi mentinute, precum si faptul ca desfiintarea locului de munca al contestatoarei este efectiva si are o cauza reala si serioasa. Cu privire la primul motiv de nulitate, intimatul sustine ca decizia este legal emisa, directorul coordonator fiind numit prin decizia nr. .... Referitor la daunele morale, intimatul arata ca decizia de concediere nu este de natura sa cauzeze contestatoarei vreun prejudiciu moral, neexistând nici o referire la competentele profesionale sau la culpa salariatei.

În dovedirea sustinerilor sale, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, contractul individual de munca, decizia nr. 114/15.01.2010, preavizul nr. 167/23.12.2009, situatia posturilor la data de 31.12.2009, adresa nr. 1743/CM/17.12.2009, procesele verbale din 18.12.2009 si din 21.12.2009, adresa nr. 252179/21.12.2009, adresa nr. 14967/28.12.2009, ordinul nr. 1851/29.12.2009, stat de functii pe decembrie 2009 - ianuarie 2010, decizia nr. 471/26.10.2009.

La termenul de judecata din 17.03.2010, contestatoarea si-a completat contestatia, solicitând ca, în situatia în care se va constata ca decizia de concediere este legala, intimatul sa fie obligat la plata compensatiei echivalente cu un salariu compensatoriu, conform disp. art. 78 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010.

Analizând actele si lucrarile dosarului cauzei, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Contestatoarea ... a fost salariata intimatului ... pe postul de referent tr. IV, conform contractului individual de munca înregistrat sub nr. ..... Acest contract individual de munca a fost încheiat pe perioada determinata, 17.12.2008 - 30.06.2009. Ulterior, prin actul aditional nr. ... s-a convenit prelungirea duratei contractului individual de munca pe perioada cuprinsa între data de 01.07.2009 si data de 17.12.2010.

Prin decizia nr. ... emisa de intimat s-a dispus încetarea contractului individual de munca al contestatoarei începând cu data de 23.01.2010, în temeiul disp. art. 65 Codul muncii, ca urmare a desfiintarii postului ocupat în urma reorganizarii activitatii ITM Iasi. Aceasta decizie este semnata de catre directorul coordonator....

Din cuprinsul deciziei nr. ... emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale - Inspectia Muncii rezulta ca, începând cu data de 26.10.2009, numitul ... a fost numit în functia de director coordonator al ....

Având în vedere aceasta decizie, se retine de catre instanta ca sunt neîntemeiate sustinerile contestatoarei referitoare la faptul ca decizia este lovita de nulitate absoluta întrucât a fost semnata de catre o persoana care nu are calitatea de conducator al institutiei angajatoare.

De asemenea, se retine de catre instanta ca sunt neîntemeiate si sustinerile contestatoarei referitoare la faptul ca desfacerea contractului sau individual de munca a avut loc în cadrul unei concedieri colective (art. 68 lit. b Codul muncii) întrucât în termen de 30 de zile au fost concediate 22 de persoane din numarul total de 109 salariati. Astfel, potrivit disp. art. 68 alin. 1 Codul muncii, prin concediere colectiva se întelege concedierea, într-o perioada de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de: cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are încadrati mai mult de 20 de salariati si mai putin de 100 de salariati; cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are încadrati cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati; cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are încadrati cel putin 300 de salariati.

Or, în speta, se retine de catre instanta ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 68 Codul muncii, pentru a fi în prezenta unei concedieri colective. Astfel, din cuprinsul adresei nr. ... rezulta ca începând cu data de 23.01.2010 au fost concediati, în temeiul disp. art. 65 Codul muncii, un numar de 8 salariati, iar potrivit situatiei posturilor pe compartimente, la data de 31.12.2009 numarul total de salariati ai pârâtului era de 97 (109 posturi, din care 12 vacante). În consecinta, instanta retine ca în speta nu sunt aplicabile prevederile art. 68 Codul muncii. Cât priveste sustinerile contestatoarei referitoare la faptul ca au fost concediati 22 de salariati din totalul de 109 salariati, instanta retine ca acestea sunt neîntemeiate. Astfel, din cuprinsul procesului verbal din ... rezulta ca intimatul a decis desfiintarea unui numar total de 22 de posturi, din acest numar de 22 de posturi, 11 posturi fiind deja vacante, iar un post urmând sa devina vacant la data de 01.01.2010. În consecinta, nu se poate vorbi de concediere unui numar de 22 de salariati, ci de desfiintarea unui numar de 22 de posturi, unele dintre acestea fiind vacante. Or, art. 68 Codul muncii face referire la numarul de salariati care trebuie concediati pentru a exista o concediere colectiva si nu la numarul de posturi care se desfiinteaza.

Se mai retine de catre instanta ca decizia de concediere nr. ... este legala si temeinica. Astfel, din cuprinsul deciziei de concediere rezulta ca la desfiintarea postului ocupat de contestatoare s-a avut în vedere faptul ca prin H.G. nr. 1387/2009 au fost desfiintate posturile aprobate pentru utilizare temporara conform H.G. nr. 11/2009.

Din cuprinsul anexei nr. 2 la H.G. nr. 11/2009 rezulta ca în totalul de 3966 posturi aprobate pentru inspectoratele teritoriale de munca sunt incluse si 500 de posturi, functii contractuale, utilizate temporar pâna la data de 31.12.2010, cu acoperirea cheltuielilor de personal din veniturile proprii ale Inspectiei Muncii. Prin Legea nr. 329/2009, Inspectia Muncii este reorganizata ca institutie finantata integral de la bugetul de stat, iar prin H.G. nr. 1387/2009 s-a abrogat anexa 2 la H.G. nr. 11/2009 prin care erau aprobate 500 posturi cu acoperirea cheltuielilor de personal din veniturile proprii, stabilindu-se ca ... are doar 3571 posturi.

Din cuprinsul Ordinului nr. ... rezulta ca numarul de posturi repartizat Inspectoratului Teritorial de Munca Iasi a fost de 87. Prin adresa nr. ... a solicitat intimatului sa ia masuri, în conformitate cu dispozitiile legale, în vederea reducerii numarului de posturi de la 109 la 87. Totodata, s-a comunicat intimatului ca vor fi avute în vedere posturile contractuale utilizate temporar potrivit H.G. nr. 11/2009 si desfiintate prin H.G. nr. 1387/2009 si posturile vacante.

Din cuprinsul statului de functii valabil pe lunile decembrie 2008 si ianuarie 2009 rezulta ca în perioada 01.12.2009 - 22.01.2010 au fost aprobate un numar de 22 posturi de personal contractual, iar în perioada 22.01.2010 - 31.01.2010, un numar de 8 posturi personal contractual. De asemenea, din cuprinsul aceluiasi stat de functii rezulta ca începând cu data de 23.01.2010 au fost desfiintate toate posturile de referent (personal contractual).

Potrivit disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Or, în speta, având în vedere dispozitiile H.G. nr. 1387/2009, precum si statul de functii depus la dosar, instanta retine ca desfiintarea locului de munca al contestatoarei a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa.

Retinând ca decizia de concediere este legala si temeinica, instanta retine si faptul ca cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata de daune morale este neîntemeiata.

În ceea ce priveste cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata unei compensatii egala cu un salariu lunar, conform art. 78 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, instanta retine ca aceasta este întemeiata. Astfel, potrivit disp. art. 78 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, la încetarea contractului individual de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.

Potrivit disp. art. 241 alin. 1 lit. d Codul muncii, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii încadrati la toti angajatorii din tara, în cazul contractului colectiv de munca la nivel national.

Având în vedere disp. art. 241 alin. 1 lit. d codul muncii, disp. art. 78 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, precum si faptul ca salariata a fost concediata în temeiul disp. art. 65 Codul muncii, instanta constata ca este întemeiata cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata unei compensatii egala cu un salariu lunar.

Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanta constata ca este neîntemeiata contestatia formulata de contestatoarea ... în contradictoriu cu intimatul ..., urmând sa o respinga.

De asemenea, instanta va admite cererea completatoare formulata de contestatoare si va obliga intimatul sa achite acesteia o compensatie egala cu un salariu lunar, conform art. 78 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010.

În temeiul disp. art. 274 si art. 276 Cod procedura civila, având în vedere faptul ca pretentiile contestatoarei au fost admise doar în parte, instanta va obliga intimatul sa achite contestatoarei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

.

6