Litigiu de asigurări sociale. emiterea deciziei de revizuire în condiţiile art.92 alin.l din legea 19/2000 şi a deciziei de constatare şi recuperare a debitului constatat în condiţiile art. 187(1) din legea 19/2001.

Dosar Nr. 122 (08.02.2010)

LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE. EMITEREA DECIZIEI DE REVIZUIRE ÎN CONDITIILE ART.92 ALIN.L DIN LEGEA 19/2000 SI A DECIZIEI DE CONSTATARE SI RECUPERARE A DEBITULUI CONSTATAT ÎN CONDITIILE ART. 187(1) DIN LEGEA 19/2001.

Decizia civila nr.122 din 8.02. 2010

Prin sentinta civila nr. 1182/2009, pronuntata de Tr. Bc. în dosarul nr. 6803/110/2008 a fost admisa contestatia formulata de contestatoarea N. V. în contradictoriu cu intimata C. J. de P. Bc. si, în consecinta a fost anulata decizia nr. 96309/12.05.2008 emisa de C. J. de P. Bc; s-a dispus întoarcerea executarii silite, pornite în baza acestei decizii si s-a respins cererea de acordare a daunelor morale.

Pârâta a fost obligata sa plateasca reclamantei 300 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, tr. a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare în judecata si înregistrata sub nr. 6803/110/2008 pe rolul Tr. Bc. la data de 18.11.2008, N. V., în nume propriu si pentru fiul sau N. G., în contradictoriu cu C. J. de P. Bc. a contestat decizia de debit nr. 96309/12.05.2008 emisa de C.J. de P. Bc. solicitând anularea si suspendarea executarii silite a respectivei decizii pâna la solutionarea definitiva a contestatiei si întoarcerea executarii silite. A mai solicitat contestatoarea obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 5000 lei precum si plata cheltuielilor de judecata.

A aratat contestatoarea ca dupa luna ianuarie 1993 (decesul sotului) a primit pensie de urmas iar din luna octombrie a aceluiasi an a primit pe acelasi cupon si pensia de urmas pentru fiul sau care are un handicap de gradul I, din nastere. în cursul anului 1993 a fost angajata de Pr.ca însotitor pentru fiul sau, iar în perioada 1994-1995 a fost angajata ca însotitor, o alta persoana D. M. Desi nu a primit nici o decizie, începând cu luna iunie 2008 i s-a stabilit plata pensiei de urmas atât pentru ea cât si pentru fiul sau.

Abia în luna noiembrie 2008, la cererea sa i s-a comunicat decizia 96309 privind plata debitului de 3471 lei. Considera contestatoarea ca decizia respectiva este netemeinica si nelegala, deoarece potrivit art. 42 din Legea 448/2006, fiul sau a optat între pensia de urmas si indemnizatia de însotitor, de asemeni, potrivit al. 4 al aceluiasi articol parintii sau reprezentantii legali ...pot opta între asistent personal si primirea indemnizatiei lunare. De asemenea, a apreciat contestatoarea ca pensia de urmas poate fi cumulata cu indemnizatia datorata persoanei cu handicap.

A mai precizat ca decizia de debit nu detaliaza modalitatea de calcul a acestuia, ea necunoscând în ce consta debitul de 3471 lei.

În drept îsi întemeiaza contestatia pe dispozitiile art. 218 din O.G.92/20034 si ale art. 399, 401, 404 C.p.c. A anexat la contestatie copia deciziei de debit, memoriu adresate Avocatului poporului si mai multe cupoane de pensie (filele 6, 9, 10, 15).

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri. Intimata a depus întâmpinare (filele 26-27) prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata si mentinerea deciziei de debit.

Asupra cererii de suspendare a executarii instanta s-a pronuntat la data de 13.02.2009 prin încheiere (fila 18), admitând-o si dispunând suspendarea executarii deciziei contestate, pâna la solutionarea contestatiei, în temeiul art. 403' alin. 4 din C. p.c.

S-a retinut, pe baza probelor administrate, ca reclamanta a încasat, în calitate de tutore, (asa cum rezulta din toate deciziile nr. 96309 si buletinele de calcul anexe, aflate la dosar la filele 30, 31, 32, 34) indemnizatia lunara ce o primea fiul sau în calitate de persoana cu handicap gradul I. în temeiul Legii 448/2006.

Deci aceste sume de bani nu au natura unor venituri proprii realizate dintr-o activitate profesionala, în acceptiunea legiuitorului asa cum sunt ele limitate prin dispozitiile Legii 19/2000.

În calitatea sa de tutore, era reprezentantul legal si administratorului bunurilor fiului sau N.G., o persoana imobilizata cu un handicap grav de gradul I, care aflându-se în dificultate are nevoie de protectia sociala instituita prin lege.

Suma reprezentând indemnizatia de handicap, constituie venit propriu al fiului sau fiind o forma de protectie sociala si nicidecum un venit propriu al contestatoarei.

Indiferent ce pensie ar fi primit contestatoarea, de urmas de pe urma sotului decedat sau de limita de vârsta, ca titular, faptul ca a încasat ( pe acelasi cupon de pensie - fila 15) si drepturile pe care fiul sau le primea în calitate de persoana cu handicap gradul I ca indemnizatie de handicap nu este de natura a crea un cumul de venituri.

De altfel, din analiza atenta a deciziei contestate, nr. 96309/12.05.2008 ca si a întregii documentatii depusa de intimata, nu rezulta cu claritate si certitudine modul de calcul al debitului si în ce consta acesta, astfel ca asa zisa creanta a C. J. P. Bc. asupra drepturilor banesti ale contestatoarei nu este certa.

În mod cert, contestatoarei nu-i sunt aplicabile dispozitiile art. 92 alin. 1 lit. d din Legea 19/2000 care prevad suspendarea pensiei, în situatia în care realizeaza dintr-o activitate profesionala venituri brute mai mari decât salariul mediu reglementat prin legea bugetului si potrivit art. 187 din aceiasi lege sumele se recupereaza de la cei ce le-au încasat necuvenit.

Contestatoarea nu a realizat venituri dintr-o activitate profesionala asa cum sustine intimata în perioada 2001-2008 deoarece acest lucru era si imposibil pentru contestatoare care era vaduva si avea în îngrijire înca din 1993, un fiu imobilizat cu un handicap sever de gradul I, pentru care si în numele caruia încasa în calitate de tutore acea indemnizatie de handicap. Astfel sustinerile intimatei din întâmpinare, privind temeiul de drept al emiterii deciziei de debit nr. 96309/12.05.2008, care ar fi art. 92 al. 1 si art. 187 din Legea 19/2000 urmeaza a fi înlaturate.

Pentru considerentele de mai sus si în raport de probele administrate în cauza precum si de dispozitiile legale ale Legii 448/2006 si Legii 19/2000, instanta a constatat ca decizia de debit nr. 96309/12.05.2008 este nelegala, iar contestatia este întemeiata.

Împotriva hotarârii pronuntare de prima instanta a declarat recurs intimata C. J. P. Bc. în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arata ca tribunalul a solutionat cauza tara a stabili corect situatia de fapt, respectiv fara a constata ca reclamanta a beneficiat de pensie de urmas dupa decesul sotului, atât pentru ea cât si pentru fiul ei, si, sub nici o forma nu a fost curator pentru fiul sau si nici nu a încasat indemnizatie pentru persoane cu handicap, asa cum se retine în motivare de catre completul de judecata.

Asa cum rezulta din decizia emisa ca urmare a evaluarii pensiei potrivit H.G. nr. 1550/2004, arata recurenta, reclamanta a beneficiat de pensie de urmas, pentru 2 urmasi, calculata în procent de 75% din punctajul obtinut de sustinatorul decedat, potrivit art. 71 alin.(2) lit.b din Legea nr. 19/2000.

Debitul, se arata, a fost stabilit ca urmare a faptului ca prin Decizia nr. 96309/19.06.2009 s-a revizuit pensia de urmas, aceasta fiind calculata pentru un singur urmas, respectiv pentru N. G.

Reclamanta nu putea beneficia de pensie de urmas deoarece, potrivit art. 92 alin (1) din Legea nr. 19/2000, plata pensiei se suspenda începând cu luna urmatoare celei în care beneficiarul unei pensii de urmas realizeaza venituri dintr-o activitate profesionala mai mari de 1/4 din salariul mediu brut pe economie, stabilit potrivit art. 5 alin.3 din lege, respectiv cel avut în vedere la fundamentarea bugetului de asigurari sociale.

Ori, reclamanta a fost angajata cu contract de munca ca însotitor personal si a beneficiat de toate drepturile prevazute de lege, respectiv salariu, vechime în munca pentru activitatea prestata.

Fiind în eroare, instanta de fond a retinut ca reclamanta nu a realizat venituri în perioada 2001-2008, ci a beneficiat de indemnizatie de handicap pentru fiul sau si, în consecinta, nu a avut în vedere dispozitiile art. 92 alin. 1 lit.d din Legea nr. 19/2000. pronuntând astfel o hotarâre nelegala.

În sustinerea motivelor de recurs recurenta a depus acte, respectiv copie de pe buletinul de calcul 96309/01.02.1993 privind acordarea pensie de urmas, pentru reclamanta si fiul sau; copie de pe adeverinta nr.3684/08.05.2008 privind datele necesare determinarii stagiului de cotizare si a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru reclamanta; copie de pe adeverinta nr. 993/RU/30.05.2008 pentru reclamanta, eliberata de C. J. Bc.; copie de pe carnetul de munca al reclamantei; copie de pe decizia de pensie de urmas, dupa evaluare, stabilita doar pentru fiul reclamantei precum si de pe fisa de recalculare pensie pentru N. V .

Contestatoarea N. V. a depus întâmpinare la recursul formulat de intimata C.J.P.Bc, prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta a mai depus în recurs: copie de pe decizia 835/04.10.2007 emisa de S. P. de A. S. Bc; cerere pentru acordarea pensiei pentru limita de vârsta si adeverinta nr. 5143/2008 emisa de C. J. P. Bc.

Curtea, examinând hotarârea recurata în raport de motivele de recurs invocate de recurenta , încadrate la art. 304 pct. 9 C. p. c., precum si în raport de dispozitiile art. 304 Cp. c. având în vedere întreg probatoriul administrat în cauza, constata recursul întemeiat.

Instanta de fond a pronuntat o hotarâre nelegala, ignorând prevederile art. 92 alin (1) lit.d din Legea nr. 192000.

în fapt, se constata ca prin Decizia nr. 96309/1993 contestatoarea a beneficiat împreuna cu fiul sau de pensie de urmas , în procent de 75% din drepturile sustinatorului.

Potrivit dispozitiilor art. 92 alin.(l) din Legea nr. 19/2000, pensionarii urmasi nu au dreptul sa li se plateasca pensia de urmas pe timpul cât realizeaza venituri mai mari de 1/4 din salariul minim brut pe economie dintr-o activitate profesionala.

Din probele aflate la dosar, respectiv copia de pe carnetul de munca, adeverinta nr. 993/30.05.2008 eliberata de C.J. Bc., rezulta faptul ca reclamanta a fost încadrata ca asistent personal pentru persoana cu handicap în cadrul S. p. de a. s. Bc., începând cu 1995 pâna la 05.06.2008, când a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta.

Pe toata aceasta perioada, contestatoarea a beneficiat de salariu, salariu al carui cuantum este peste 1/4 din salariul minim brut.

Sesizându-se cu acest aspect, cu ocazia solutionarii dosarului de pensie pentru limita de vârsta al contestatoarei, recurenta-intimata, având în vedere dispozitiile art. 92 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, a procedat la revizuirea deciziei de pensie pentru urmas, stabilind prin decizia revizuita o pensie de urmas doar pentru fiul sau cu handicap, în procent de 50% din drepturile sustinatorului, în conformitate cu dispozitiile art. 71(2) lit. a din Legea nr. 19/2000.

Constatându-se, asadar, ca a fost încasata de contestatoare pensia de urmas, nelegal pentru perioada cât aceasta a lucrat ca asistent social pentru persoane cu handicap si a încasat venituri mai mari de % din salariul minim brut, în conformitate cu dispozitiile art. 187( 1) din Legea nr. 19/2000, recurenta-intimata a procedat la emiterea Deciziei nr. 96309/12.05.2008, prin care a obligat contestatoarea la plata sumei de 3471 lei reprezentând suma încasata necuvenit pe o perioada de 3 ani.

Din analiza dispozitiilor legale în materie precum si urmare a examinarii probelor depuse la dosar, se constata ca decizia contestata este temeinica si legala, cuantumul debitului fiind stabilit prin deducerea din pensia de urmas stabilita în procent de 75% pentru 2 urmasi a pensiei de urmas cuvenita pentru o singura persoana, în cuantum de 50% .

Se constata ca instanta de fond solutionând cauza a facut o confuzie între pensia de urmas; indemnizatia cuvenita persoanei cu handicap grav N. G. si salariul primit efectiv de contestatoare pentru activitatea de asistent personal pentru persoane cu handicap si, în consecinta, a pronuntat o hotarâre netemeinica si nelegala.

Fata de cele ce preced, Curtea va admite ca fondat recursul în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si va modifica sentinta apelata în sensul respingerii contestatiei.