Litigiu de asigurari sociale. recalculare pensie. legea aplicabila. asigurarea respectarii principiului "conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie"

Dosar Nr. 1058 (16.10.2007)

3).

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIE: LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE.

RECALCULARE PENSIE. LEGEA APLICABILA. ASIGURAREA RESPECTARII PRINCIPIULUI

"CONDITII EGALE DE PENSIONARE, PENSII EGALE, INDIFERENT DE ANUL IESIRII LA PENSIE".

Din OUG 4/2005, aprobata prin Legea nr. 78/2005 rezulta ca legiuitorul a urmarit sa înlature toate discriminarile dintre pensionarii cu privire la cuantumul pensiei rezultate din iesirea la pensie la date diferite.

În lumina acestei interpretari, se apreciaza ca prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrarii în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intra în sfera sa de reglementare, indiferent de lata deschiderii dreptului lor la pensie.

Temei de drept: ( Decizia civila nr. 1058/16 octombrie 2007)

Curtea de Apel Oradea

dosar nr. 1457/111/2007

Prin sentinta civila nr. 387/LM din 2 mai 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor Oradea în dosar nr. 1457/111/2007 a fost admisa exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a intimatei C.L.P. Beius

A fost admisa contestatia formulata de contestatoarea H.F. în contradictoriu cu intimata C.J.P.BIHOR cu sediul in si în consecinta :

S-a dispus anularea deciziei nr.11114 /15.03.2007, emisa de intimata, pe seama contestatoarei si obliga intimata sa recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite, începând cu data de 01.03.2005, sens in care va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatoarei.

A fost obligata intimata la plata sumei de 36 RON în favoarea contestatoarei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta cu privire la exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a pârâtei C.L.P. Beius., instanta o va admite întrucât aceasta este o unitate fara personalitate juridica conform prevederilor Statutului C.N.P.A.S.

În urma recalcularii drepturilor de pensie de urmas intimata a tinut cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. În urma acestei recalculari s-a stabilit pensia de urmas a contestatoarei în functie de pensia pentru limita de vârsta de care ar fi beneficiat defunctul sau sot.

Prin contestatia formulata contestatoarea H.F. solicita anularea deciziei prin care i-a fost recalculata pensia întrucât apreciaza ca intimata a stabilit gresit punctajul mediu anual realizat în urma evaluarii deoarece a împartit totalul punctelor obtinute la 30 de ani si nu la 15 de ani asa cum prevede HG 1550/2004.

Instanta apreciaza ca în speta se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în aceasta materie, în scopul clarificarii acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecatoresti este în esenta acela de a aplica legea, adica aceea de a o interpreta si a o adapta cazurilor particulare. În speta , instanta va identifica legea aplicabila, tinând cont de principiile aplicarii legii civile în timp, de intentia reala a legiuitorului, precum si de principiile generale ale dreptului.

Asadar, instanta a constatat ca legea aplicabila la data deschiderii dreptului de pensionare al sotului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrala în munca de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din H.G. 1550/2004 care prevede ca : "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala în munca prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza [......] " ar trebui sa concluzionam ca într-adevar stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însa cu desavârsire eronata, fiind rodul unei interpretari simplificate si care nesocoteste reglementari ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forta superioara unei hotarâri de guvern pe care se întemeiaza apararile intimatei, respectiv H.G. 1550/2004 amintit mai sus. Reglementarile de care s-a facut vorbire se regasesc în O.U.G. nr.4/2005 aprobata prin Legea 78/2005 , care prevede în mod explicit "la conditii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere , pe de-o parte ca O.U.G. nr.4/2005 este ulterioara H.G. 1550/2004 si pe de alta parte,. Ca ordonanta aprobata prin Lege are o forta juridica superioara unei hotarâri de guvern, se impune sa concluzionam ca prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul ca nu pot fi interpretate într-un mod care sa duca la stabilirea unor pensii diferentiate în functie de anul iesirii la pensionare.

Asa cum am aratat deja, judecatorul trebuie, în primul rând, sa cerceteze care a fost intentia reala a legiuitorului. Astfel, din O.U.G. 4/2005 aprobata prin legea 78/2005 rezulta în mod indubitabil ca legiuitorul a urmarit sa înlature toate discriminarile dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a iesirii la pensie. În aceste conditii, aplicarea rigida a H.G. 1550/2004 încalca în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii si nu numai litera sa, sunt doua reguli elementare ce se impun judecatorului când interpreteaza legea.

În lumina acestei interpretari, instanta apreciaza ca prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrarii în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intra în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede ca asiguratii care si-au desfasurat activitatea în locurile de munca prevazute la art. 20 lit. b si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 15 ani în zona I de expunere la radiatii, beneficiaza de pensie pentru limita de vârsta.

Fata de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanta constatând ca din adeverinta emisa de C.N.U. S.A.-Bucuresti depusa de contestatoare în probatiune, rezulta ca sotul acesteia a desfasurat pe o perioada mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiatii, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b si art. 43 alin.3 din legea 19/2000 precum si art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile O.U.G. 4/2005 aprobata prin Legea 78/2005, va admite contestatia si va dispune anularea deciziei nr. 11114 /15.03.2007 emisa de intimata, pe seama contestatoarei si obliga intimata sa recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens in care va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatoarei.

Întrucât in cuprinsul deciziei sus mentionate se arata ca in situatia in care vor fi prezentate acte doveditoare de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.03.2005, instanta va obliga intimata sa acorde drepturile stabilite conform dispozitivului prezentei hotarâri, începând cu data de 01.03.2005.

Împotriva acestei sentinte, în termen si scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata C.J.P. Bihor, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii contestatiei formulata de reclamanta.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a învederat ca, instanta de fond a dat o interpretare eronata dispozitiilor art. 2 alineatul (1) din HG nr. 1550/2004, retinând ca stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalcularii nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie, ci un alt numar de ani vechime în munca, fara ca aceasta opinie sa fie fondata pe o anumita dispozitie legala.

S-a mai invocat ca instanta a motivat contradictoriu hotarârea, retinând ca sotului contestatoarei i se aplica dispozitiile art. 2 din HG nr. 1550/2004, pe care le coroboreaza cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege ce nu face referire la 15 ani sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare, în plus a aplicat retroactiv dispozitiile Legii nr. 19/2000 si OUG nr. 4/2005, încalcând principiul constitutional al neretroactivitatii legii.

În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 8 si 9 Cod pr. civila.

Prin întâmpinarea depusa la dosar intimata a solicitat respingerea recursului civil de fata, cu cheltuieli de judecata.

Verificând hotarârea atacata prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulitatilor prevazute de art. 304 cod pr. civila, Curtea de Apel Oradea a retinut urmatoarele:

Din adeverinta nr. 936/7 martie 2007, emisa de C.N.U.SA - Bucuresti - Sucursala Bihor, sotul intimatei contestatoare, H.I., în prezent decedat reiese ca, a fost salariatul unitatii cu contract pe durata nedeterminata în perioadele : 22.07.1955- 20.05.1956; 20.08.1958- 01.09.1959; 08.10.1962- 25.06.1977, lucrând ca zidar, muncitor necalificat suprafata, muncitor specialist I subteran, vagonetar subteran, miner subteran, cuplator subteran, masinist subteran.

Potrivit aceleiasi adeverinte, activitatea desfasurata de catre acesta, în perioadele 22.07.1955- 20.05.1956; 01.12.1962- 25.06.1977, se încadreaza în procent de 100% în zona I de radiatii, grupa I de munca, conditii speciale, în baza prevederilor HG nr. 407/1990 si HG nr. 1025/2003.

Sigur ca, la data deschiderii dreptului la pensie al sotului intimatei, erau în vigoare dispozitiile Legii nr. 3/1977, dar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede pentru asiguratii care au lucrat efectiv în grupa I si II de munca, de expunere la radiatii, prevazut de art. 20 li "b" si care aveau un stagiu de cotizare de cel putin 15 ani la grupa I si 20 de ani la grupa a -II- a, punctajul anual se stabileste prin luarea în considerare a stagiilor prevazute de acest articol, conform art. 77 din lege.

La recalcularea pensiei nu se poate face abstractie însa de dispozitiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificata si completata, aspect corect retinut de instanta de fond( nefiind vorba de o adaugare la lege), întrucât altfel s-ar încalca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform caruia la conditii legale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie, iar art. 2 din lege, consacra chiar principiul egalitatii tuturor participantilor la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut " nesansa " a obtine dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constitutiei ce proclama egalitatea de tratament cât si tuturor prevederilor internationale în domeniu.

Prin aplicarea dispozitiilor legale susmentionate, instanta de fond nu a facut altceva decât ca a dispus aplicarea dispozitiilor legale în materie si situatiei intimatei, dispozitii mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificata discriminare a acesteia, raportat la persoanele ce s-au pensionat dupa intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 si cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleasi criterii, astfel ca instanta de fond nu a interpretat gresit dispozitiile legale ci dimpotriva , criticile sunt neavenite.

Fata de aceste considerente, apreciind ca nu subzista nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod pr. civila va respinge ca nefondat recursul civil de fata, iar în baza art. 274 Cod pr. civila, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata în suma de 65 lei ( RON) în favoarea intimatei, reprezentând cheltuieli de transport la instanta.