Litigiu de munca. Desfacere contract de munca
Se constata ca prin sentinta civila nr. 774/2009 a Tribunalului Brasov, a fost respinsa contestatia formulata de contestatorul Vlaicu Traian, în contradictoriu cu intimata S.C. D. C. S.R.L., împotriva deciziei de concediere nr. 43/2009 emisa de intimata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Contestatorul a invocat faptul ca decizia este abuziva, nelegala iar conducerea societatii pârâte nu a tinut cont de performantele sale profesionale. Astfel, urmare a emiterii deciziei i-a fost afectata atât situatia materiala - având în întretinere doi copii minori - cât si reputatia sa profesionala, contestatorul bucurându–se de reale aprecieri din partea colegilor.
Din coroborarea mijloacelor de proba aflate la dosarul cauzei, instanta a apreciat ca sustinerile contestatorului în sensul ca decizia contestata este nelegala, sunt neîntemeiate si nu pot fi primite de instanta, pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare:
Potrivit dispozitiilor art. 65 alin 1 din Codul Muncii, contractul individul de munca poate fi desfacut din initiativa unitatii, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului iar desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
În cauza de fata, societatea intimata a depus la dosar înscrisuri din care rezulta faptul ca situatia economica a acesteia a fost afectata iar zona în care reclamantul îsi desfasura activitatea a înregistrat cea mai redusa cota de piata (situatia realizarilor pe zona).
De asemenea din organigramele depuse la dosar, rezulta ca postul detinut de reclamant a fost desfiintat, astfel încât nu poate fi retinuta nelegalitatea emiterii deciziei de concediere.
În ceea ce priveste aplicabilitatea dispozitiilor art. 81 din Contractul Colectiv de Munca la nivel national, instanta a constatat ca aceste dispozitii nu devin incidente în prezenta cauza, concedierea reclamantului fiind individuala, nefiind vorba despre o concediere colectiva astfel încât, societatea intimata nu era tinuta sa respecte criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta ca imediat dupa desfacerea contractului de munca al reclamantului, mai exact în data de 26.02.2009 a fost emisa catre acesta o oferta de angajare – fila 49 dosar, privind un alt post, oferta care însa a fost refuzata de acesta. Faptul ca desi i-a fost oferit un nou loc de munca, în conditiile în care postul sau a fost desfiintat, reclamantul refuza pe considerentul ca nu are disponibilitatea de a se muta din localitate, nu poate atrage obligarea intimatei la plata de despagubiri astfel cum a solicitat reclamantul.
Fata de aceste aspecte, instanta a constatat ca nici solicitarea contestatorului de a i se plati despagubiri civile - cu titlu de daune morale nu este întemeiata, societatea intimata, neaflându–se în culpa cu privire la disponibilizarea reclamantului.
Împotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul Vlaicu Traian, criticându-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca desfiintarea locului de munca al reclamantului nu a avut nici un criteriu obiectiv, iar cele retinute de unitate nu sunt în masura sa justifice o astfel de masura. Astfel, nu s-a respectat de catre intimata criteriul prevazut de CCM unic la nivel national pe anii 2007-2011, referitor la situatia persoanelor care au în îngrijire copii minori, apreciind ca nu are nici o relevanta situatia mea familiala.
Un alt criteriu care nu a fost respectat de unitatea angajatoare este cel legat de cota de piata. S-a retinut astfel ca atât zona Brasov, cât si zona Timisoara au avut o cota de piata foarte slaba, însa acest lucru nu este real, si poate fi constatat ca diferenta de vânzari, între zona Brasov, fata de zona Cluj este foarte mica.
În continuare se mai arata în cuprinsul motivelor de recurs faptul ca oferta unui alt loc de munca pe care a primit-o contestatorul la începutul anului 2009 nu a îmbracat o forma oficiala si nu avea nici o legatura cu situatia existenta la momentul concedierii.
Se mai arata ca masura dispusa de angajator a fost una abuziva, care a pricinuit contestatorului suferinte profunde, afectându-i imaginea profesionala, în rândul colegilor.
Examinând sentinta atacata în raport de criticile formulate instanta apreciaza ca recursul nu este întemeiat si în consecinta va fi respins, în baza dispozitiilor. art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Masura concedierii contestatorului, dispusa de intimata SC Dacia Comercial SRL, prin decizia nr. 43/21.01.2009, întemeiata în drept pe dispozitiile art.65 alin.1 raportat la dispozitiile art.66 din Codul Muncii, a avut la baza analiza economica efectuata la nivelul societatii, materializata în decizia de reorganizare nr.26/16.01.2009, prin care s-a stabilit, printre altele si suprimarea postului de manager zona, ocupat de contestator.
Analiza economica si financiara a societatii, precum si stabilirea masurilor ce se impun, în asemenea situatii, este un atribut exclusiv al unitatii, peste care instanta de judecata nu poate interveni. Prin urmare, decizia de reorganizare a zonelor de piata, prin suprimarea zonei Brasov, care avea un procent de vânzari mai mic, si arondarea acesteia la zona Cluj, este o masura pe care numai societatea poate sa o dispuna, si pe care instanta de judecata nu o poate cenzura. În ceea ce priveste selectia personalului recrutat, desigur ca desfiintându-se zona Brasov, în mod logic se desfiinteaza postul din Brasov, si ramâne cel din Cluj. Referitor la procentele de vânzare pe care recurentul le-a invocat, chiar daca nu sunt diferente mari între vânzarile pe zone comerciale, se poate observa ca este o diferenta sensibil mai mare, în favoarea zonei comerciale Cluj, fata de cea a Brasovului, astfel ca acesta nu poate fi considerat un argument în favoarea recurentului.
În ceea ce priveste critica referitoare la situatia familiala a recurentului, si nerespectarea dispozitiilor din Contractul Colectiv de Munca la nivel National, acel criteriu poate fi aplicat în situatia în care exista posibilitatea ca unitatea sa aleaga între doi angajati, ori în speta de fata este vorba despre desfiintarea unui singur post, acela de manager pe zona Brasov, ca urmare a comasarii zonei cu zona Cluj si nu se poate pune problema, de a opta între cei doi manageri de zone.
Referitor la critica ce vizeaza, oferta unui nou loc de munca pentru contestator, si lipsa caracterului oficial al acestei, din înscrisul depus la dosar la fila 22, rezulta ca recurentului i s-a oferit un post în cadrul societatii la Directia Calitate - Servicii, pentru care a fost invitat sa poarte discutii în data de 6.02.2009 orele 11 la sediul din Bucuresti. Instanta a apreciat ca aceasta oferta, a avut un caracter serios, si pentru a produce efecte juridice, nu erau necesare formalitati suplimentare, cu atât mai mult cu cât venea dupa momentul discutarii reorganizarii. Prin urmare nici aceasta critica din recurs nu este fondata, asa încât a fost respinsa.
În ceea ce priveste critica referitoare la suferinta morala si plata daunelor morale, având în vedere ca masura concedierii asa cum a fost dispusa, este una legala si temeinica, prima instanta în mod corect a respins acest capat de cerere.
Decizia nr. 1004/R/ 28 iulie 2009 – Sectia civila