Litigiu de munca. Discriminare.
Prin sentinta civila nr. 178 din 6 februarie 2008, pronuntata de Tribunalul Harghita, Sectia Civila în dosarul nr. 3543/96/2007, s-a respins exceptia necompetentei materiale a instantei invocata de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita; s-a admis în parte actiunea formulata de reclamantii O.V, E.A si G.F, împotriva pârâtilor Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie , Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Târgu-Mures si Parchetul de pe lânga Tribunalul Harghita; s-a admis cererea de chemare în garantie a Ministerului Economiei si Finantelor formulata de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie; s-a constatat existenta unei discriminari create între reclamanti si procurorii ce activeaza în cadrul Directiei Nationale Anticoruptie si a Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, discriminare cauzata de prevederile art. 11 alin. 1 si 2 raportat la prevederile art. 3 si 4 din OUG nr. 27/2006, modificata prin Legea nr. 45/2007, coroborate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) si ale art. 27 din OG nr. 137/2000 republicata; s-a dispus înlaturarea pentru viitor a aceste situatii de discriminare ; pârâtii au fost obligati la calcularea si plata despagubirilor echivalente diferentelor dintre drepturile salariale cu venite reclamantilor si drepturile salariale primite efectiv de reclamanti începând cu luna aprilie 2006 si pentru viitor, pâna la încetarea starii de discriminare; pârâti au fost obligati si la plata dobânzilor legale, calculate la sumele acordate prin prezenta hotarâre, urmând ca aceste sume sa se actualizeze cu indicele de inflatie, calculate pâna la data platii efective; pârâtul Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Târgu-Mures a fost obligat sa efectueze mentiunile cuvenite în carnetele de munca ale reclamantilor; s-a respins cererea reclamantilor referitoare la perioada 1 ianuarie 2005 – martie 2006; pârâtul Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa aloce fondurile necesare achitarii sumelor.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat recurs pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si chematul în garantie Ministerul economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita.
Pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat casarea sentintei atacate, trimiterea cauzei spre competenta solutionare la Judecatoria Miercurea Ciuc si respingerea actiunii ca inadmisibila, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3 si 9 Cod procedura civila si ale art. 3041 Cod procedura civila.
În motivarea recursului s-a aratat ca hotarârea atacata a fost pronuntata cu încalcarea competentei altei instante, întrucât în speta fiind aplicabile prevederile art. 27 pct. 1 din OG nr. 137/2000 competenta de solutionare a actiunii introductive revenea judecatoriei, ca instanta de drept comun, astfel ca în mod nelegal a fost respinsa de catre instanta de fond exceptia necompetentei materiale.
În ceea ce priveste fondul cauzei, s-a aratat ca reclamantii, care sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Odorheiu Secuiesc, au solicitat acordarea aceleiasi salarizari cu cea a procurorilor de la Directia de Investigare a Criminalitatii organizate si Terorism – structura centrala si cea teritoriala, care, în viziunea reclamantilor ar avea toti nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Recurentul pârât a invocat faptul ca legea de salarizare a magistratilor, respectiv OUG nr. 27/2006, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 45/2007 nu face referire în mod expres la procurorii care îsi desfasoara activitatea în cadrul DIICOT, dupa cum nici Legea nr. 508/2004 nu cuprinde prevederi speciale referitoare la salarizarea magistratilor cuprinsi în structura centrala sau în structurile teritoriale ale DIICOT.
S-a mai sustinut ca în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000, deoarece salarizarea procurorilor DIICOT are în vedere nivelul parchetului în cadrul Ministerului Public si, pe de alta parte, reclamantii sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Odorheiu Secuiesc, iar faptele care intra în competenta DIICOT se judeca de tribunal, astfel ca sustinerile reclamantilor privind participarea la solutionarea unor cauze de competenta DIICOT, sunt gresite.
Pârâtul a aratat, de asemenea, ca în mod nelegal instanta de fond a dispus actualizarea drepturilor banesti în functie de rata inflatiei si acordarea dobânzilor legale.
Chematul în garantie Ministerul Economiei si Finantelor prin Directia Generala a Finantelor Publice Harghita a solicitat casarea sentintei atacate si în consecinta, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si respingerea pe fond a actiunii reclamantilor.
În motivarea recursului, referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor, s-a aratat ca acesta nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natura catre salariatii altor institutii. S-a mai sustinut ca rolul Ministerului Economiei si Finantelor este, printre altele, acela de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor de buget depuse de ordonatorii principali de credite, respectând procedura reglementata prin legea finantelor publice.
În cauza nu s-a retinut si nu s-a dovedit ca Ministerul Economiei si Finantelor ar fi prejudiciat într-o forma sau alta, prin diverse actiuni sau inactiuni drepturile si interesele salariatilor altor institutii sau ca ar fi retinut pentru sine o parte din fondurile alocate altor ministere si ca atare, nu poate sa subziste în sarcina acestuia nicio obligatie de despagubire. Întrucât în cauza nu s-a dovedit ca recurentul ar fi adus atingere unui drept sau interes legitim al reclamantilor, s-a sustinut ca se impune admiterea exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor.
În ceea ce priveste fondul cauzei s-a invocat faptul ca pretentiile reclamantilor de a li se acorda aceeasi salarizare cu cea a procurorilor de la DIICOT – structura centrala si cea teritoriala, sunt nefondate, deoarece în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 2 din OG nr. 137/2000, iar salarizarea procurorilor DIICOT are în vedere nivelul parchetului în cadrul Ministerului Public. De asemenea, s-a sustinut ca este inadmisibil si capatul de cerere referitor la acordarea de dobânzi, deoarece în speta nu exista nicio conventie între parti cu privire la acordarea acestora.
Prin încheierea civila nr. 1092/Reclamant din 25 iunie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Târgu-Mures ,Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, în dosarul nr. 3543/96/2007 recursurile deduse judecatii au fost trimise, spre competenta solutionare Înaltei Curti de Casatie si Justitie , în temeiul art. I si II din OUG nr. 75/2008.
Prin decizia nr. 602 din 26 ianuarie 2009, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia civila si de proprietate intelectuala s-a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Târgu-Mures , retinându-se ca dispozitiile art. I si II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstitutionale si în atare situatie competenta de solutionare a recursurilor revine curtii de apel, potrivit dispozitiilor art. 284 alin. 1 si art. 289 din Codul muncii, raportate la art. 3 alin. 1 pct. 3 Cod procedura civila.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs si în raport de prevederile art. 3041 si art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si având în vedere actele si lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Prin actiunea civila formulata, reclamantii, care sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Odorheiu Secuiesc , au solicitat obligarea pârâtilor la plata unor diferente de drepturi salariale, invocând faptul ca sunt discriminati prin neacordarea unei indemnizatii egale cu cea a procurorilor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism.
Actiunea reclamantilor a fost admisa, instanta de fond retinând incidenta în cauza a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Prin mai multe decizii pronuntate în mod succesiv de Curtea Constitutionala (începând cu decizia nr. 818/2008) aceste prevederi legale au fost declarate neconstitutionale, constatându-se ca prevederile respective sunt neconstitutionale în masura în care din acestea se desprinde întelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare este definitiva si obligatorie.
Având în vedere ca prin sentinta atacata instanta de fond a acordat reclamantilor despagubiri echivalente cu drepturile salariale prevazute de art. 11 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, desi acestia nu se încadreaza în categoria personalului vizat de normele legale mentionate, curtea retine ca în cauza este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, hotarârea fiind lipsita de temei legal în contextul în care în speta trebuie sa se tina cont de caracterul obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila curtea va admite recursurile declarate de Directia Generala a Finantelor Publice Harghita în nume propriu si în numele Ministerului Economiei si Finantelor si de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si va modifica în parte sentinta atacata în sensul respingerii integrale a actiunii reclamantilor, precum si a cererii de chemare în garantie, mentinând celelalte dispozitii ale sentintei atacate, apreciind ca fata de motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila , nu se mai impune analizarea si a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.