LITIGIU DE MUNCA. GESTIUNE COLECTIVA.
RASPUNDERE MATERIALA. LIPSA VINOVATIEI.
CONSECINTE.
Dispozitiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea gestionarilor,
constituirea de garantii si raspunderea în legatura cu gestionarea bunurilor se
coroboreaza cu disp.art.270 din Codul muncii ,referitoare la raspunderea
patrimoniala a angajatilor, în sensul ca acestia nu raspund de pagubele provocate în
caz de forta majora ori alte cauze neprevazute si nici atunci când acestea se
încadreaza în riscul normal al serviciului.
Expertiza tehnica de specialitate efectuata în cauza a stabilit ca
pierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizata se datoreaza unor
cauze exterioare pârâtilor, în principal sistemului defectuos de înregistrare a
produselor, imputabil reclamantei.
(Decizia civila nr.20/R-CM din 24 ianuarie 2006
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti).
Prin actiunea civila înregistrata la data de 27 septembrie
2004, reclamanta SNP PETROM S.A. – Sucursala PECO Arges a
chemat în judecata mai multi pârâti, pentru a fi obligati sa-i plateasca
suma totala de 16.794.000 lei, reprezentând contravaloarea produselor
petroliere, diferenta minus în gestiunea colectiva.
În motivarea actiunii a sustinut ca, urmarea inventarului
efectuat în gestiunea Statiei nr.8 Câmpulung, unde pârâtii îsi desfasoara
activitatea, s-a constatat o lipsa de 16.794.000 lei la produse petroliere pe
perioada 1.12.2002 – 30.06.2003.
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.521/CM din data de
19 octombrie 2005 a respins actiunea, retinând urmatoarele:
Pârâtii functioneaza la Statia nr.8 Câmpulung, având atributii
de gestiune, potrivit contractelor individuale de munca si fisei postului,
iar urmarea inventarierii efectuate în gestiunea acestora, ce a avut în
vedere perioada 1.12.2002–30.06.2003, s-a stabilit o lipsa totala de
16.794.000 lei.
S-a mai retinut ca potrivit art.24 din Legea nr.22/1969,
gestionarii raspund de principiu material pentru cauzele provocate în
gestiuni, iar potrivit art.27, în situatia în care paguba a fost cauzata
împreuna cu alti angajati, raspunderea se stabileste proportional cu
contributia fiecaruia la producerea acesteia.
Pe de alta parte a retinut ca în temeiul art.270 din Codul
muncii, salariatii raspund patrimonial pentru pagubele cauzate
angajatorului din vina si în legatura cu munca lor, fiind exonerati în
cazuri de forta majora sau alte cazuri neprevazute care nu puteau fi
înlaturate, ori atunci când acestea se încadreaza în riscul normal al
serviciului.
În cauza, existenta prejudiciului în gestiunea pârâtilor este de
necontestat, discutabila fiind vinovatia acestora, din continutul
raportului de expertiza efectuat în cauza rezultând ca pierderile de
produse petroliere înregistrate de reclamanta se datoreaza urmatorilor
factori: diferente mari de temperatura dintre temperatura carburantului
aprovizionat cu cisterna si temperatura carburantului existent în rezervor,
existenta golurilor mari în rezervoare care favorizeaza procesul de
vaporizare si implicit de pierdere a produselor, evidenta este tinuta de
reclamanta în unitati de volum (litri) si nu în unitati de masa (kg.), care
sunt constante, lipsa unei vânzari fluente a produsului face ca pierderile
datorate elementului variabil de temperatura, implicit densitatea, sa
creasca.
În consecinta, expertul a apreciat ca lipsurile în discutie se
datoreaza sistemului defectuos de înregistrare a produselor petroliere în
unitati de masura variabile, fara ca acestea sa fie corectate functie de
variatia de temperatura.
Raportul de expertiza a relevat ca împreuna cu partile s-a
verificat traseul produsului petrolier din rezervoare pâna la pompa de
alimentare, constatându-se ca nu exista modalitate de neînregistrare a
produsului la livrare, iar partile în prezenta expertului au convenit ca nu
exista un mod de sustragere a acestora din rezervoare sau pe traseul
rezervor-pompa fara ca acestea sa nu fie înregistrate.
În aceasta situatie, instanta a conchis ca nu se retine
vinovatia pârâtilor ca element al raspunderii patrimoniale în producerea
prejudiciului si ca dimpotriva, în cauza sunt incidente disp.art.29 lit.b din
Legea nr.22/1969 care stipuleaza ca, raspunde integral angajatul care,
nesocotind îndatoririle sale de serviciu a adus pagube unitatii prin aceea
ca nu a luat masurile necesare pentru pastrarea bunurilor în conditii
corespunzatoare.
Si în fine, a retinut ca potrivit fisei postului, pârâtii nu aveau
ca atributii de serviciu luarea masurilor pentru pastrarea bunurilor în
conditii corespunzatoare, acestea presupunând parametrii tehnici si nu de
gestionare a produselor petroliere, specifice sarcinilor lor de serviciu.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentintei de mai sus,
pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivelor
prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila si art.3041 Cod
procedura civila, sustinând în esenta urmatoarele:
Sub aspectul primului motiv de recurs a sustinut ca instanta
de fond a facut o aplicare gresita a Ordinului Ministrului Industriei si
Comertului nr.321/2000, incident perioadei august – septembrie 2003
când s-a produs prejudiciul, precum si a dispozitiilor art.29 lit.b din
Legea nr.22/1969, coroborate cu fisa posturilor pârâtilor, din care
rezulta atributiile acestora în sensul actelor normative invocate.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs, a sustinut ca
instanta si-a întemeiat exclusiv convingerea pe concluziile raportului de
expertiza, care a dat o interpretare gresita reglementarilor legale aplicabile
cauzei, ignorând Instructiunile de lucru nr.19988, referitoare la receptia
cantitativa a produselor petroliere, potrivit carora în situatia în care
densitatea produsului prezinta diferente în minus, lucratorul gestionar
este obligat sa anunte seful depozitului furnizor pentru a analiza cauzele
si a lua masurile care se impun, lucru pe care pârâtii nu l-au facut.
Recursul a fost respins ca nefondat, întrucât corect a retinut
tribunalul, ca în gestiunea pârâtilor s-a constatat o lipsa în suma de
12.118.200 lei, produse petroliere, si ca în cazul acestora opereaza o
prezumtie de culpa, ce a fost înlaturata în mod legal.
Dispozitiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea
gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea în legatura cu
gestionarea bunurilor se coroboreaza cu disp.art.270 din Codul muncii
referitoare la raspunderea patrimoniala a angajatilor, în sensul ca acestia
nu raspund de pagubele provocate în caz de forta majora ori alte cauze
neprevazute si nici atunci când acestea se încadreaza în riscul normal al
serviciului.
Expertiza tehnica de specialitate efectuata în cauza a stabilit
ca pierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizata se
datoreaza unor cauze exterioare pârâtilor, în principal sistemului
defectuos de înregistrare a produselor, imputabil reclamantei.
Cu prilejul efectuarii lucrarii, în prezenta reprezentantului
reclamantei si pârâtilor s-a experimentat traseul produsului petrolier din
rezervoare pâna la pompa de alimentare si s-a stabilit ca nu exista
modalitate de neînregistrare la livrare, ambele parti fiind de acord ca nu
se pot sustrage produse petroliere din rezervoare pe acest traseu fara a fi
înregistrate.
Cu alte cuvinte, reprezentantul reclamantei a recunoscut
imposibilitatea sustragerilor de catre pârâti si defectuosul sistem de
înregistrare a produselor petroliere în unitati de masura variabile, ce nu
sunt corectate functie de variatia de temperatura.
În motivele de recurs reclamanta a aratat, recunoscând înca o
data, situatia de fapt evocata, ca vinovatia pârâtilor consta în aceea ca nu
au încunostintat pe seful depozitului furnizor referitor la situatia expusa,
pentru a lua masurile ce se impun.
Din aceasta perspectiva instanta de fond a retinut corect
potrivit art.29 lit.b din Legea nr.22/1969, ca angajatii raspund pentru
pagubele aduse unitatii daca nu au luat masurile necesare pentru
pastrarea lor în conditii corespunzatoare, însa conform fisei postului,
pârâtii nu aveau atributii în sensul celor mentionate, acestea
presupunând parametrii tehnici si nu de gestionare a produselor
petroliere.
De altfel, potrivit atributiilor si pregatirii lor, gestionarii nici
nu au cunostintele tehnice specifice pentru a sesiza modul defectuos de
înregistrare a produselor petroliere la variatii de temperatura si nici nu au
obligatia sa cunoasca acest lucru.
Pentru aceste considerente, a fost mentinuta ca legala decizia recurata, cu
consecinta respingerii caii de atac.