LITIGIU DE MUNCA. SALARII COMPENSATORII.
Pentru a înlatura consecintele concedierii colective si
a proteja pe salariati, consiliul de administratie a dispus
acordarea de salarii compensatorii în favoarea celor ce vor
solicita încetarea raporturilor de munca prin acord. Din probele
administrate, s-a demonstrat ca societatea pârâta are doua
posturi de consilier juridic, cel ocupat de reclamant fiind liber în
continuare, nefiind inclus în cele 125 supuse desfiintarii, motiv
pentru care actiunea reclamantului în mod legal a fost privita ca
neîntemeiata.
(Decizia civila nr. 264 /R-CM din 26
iulie 2005 a Curtii de Apel Pitesti).
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.108/CM din 28 martie
2005, a respins actiunea reclamantului, retinând ca acesta a fost angajatul
pârâtei în functia de consilier juridic pâna la data de 16 februarie 2004, când
raporturile dintre parti au încetat, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii.
Prima instanta a retinut, ca potrivit art.91 alin.2 din contractul
colectiv de munca pentru anul 2004, salariatii afectati de masura concedierii
pentru motive care nu tin de persoana acestora, beneficiaza, pe lânga masurile
active de combatere a somajului, si de compensatii în functie de vechimea în
munca în cadrul companiei.
In aceasta ordine de idei, prin hotarârea consiliului de
administratie nr.12/2003, s-a aprobat concedierea a 125 de salariati, cu
acordarea de salarii compensatorii, în situatia în care reducerea numarului de
personal se va face pe baza de voluntariat. Exprimarea vointei pentru
încetarea raporturilor de munca, cu posibilitatea primirii salariilor
compensatorii este valabil, însa, numai în cazul posturilor afectate de masura
desfiintarii.
S-a mai retinut ca, reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de
munca, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii si, în mod corect, nu i-au fost
acordate salariile compensatorii solicitate prin actiune, întrucât postul acestuia
nu a fost desfiintat dupa plecare, nefiind afectat de masura reorganizarii,
continuând sa fie liber.
Reclamantul nu este îndreptatit sa primeasca nici indemnizatia
cuvenita pentru îndeplinirea atributiilor de secretar al consiliului de
administratie, pentru perioada februarie-mai 2004, întrucât a solicitat încetarea
raporturilor de munca la data de 10 februarie 2004, prin urmare nu a mai
efectuat nici un fel de activitati.
Ca o consecinta a rezolvarii capetelor de cerere analizate, instanta
de fond a conchis ca nu i se cuvin nici daune interese si nici daune morale.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentinte, încadrabil
în drept în prevederile art.304 pct. 9 si 3041 Cod pr.civila.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr. 264 /R-CM din 26
iulie 2005, a respins ca nefondat recursul, mentinând ca legala si temeinica
sentinta primei instante, retinând, în esenta, ca pentru a înlatura consecintele
concedierii colective si a proteja pe salariati, consiliul de administratie a dispus
acordarea de salarii compensatorii în favoarea celor ce vor solicita încetarea
raporturilor de munca prin acord. Din probele administrate, s-a demonstrat
ca societatea pârâta are doua posturi de consilier juridic, cel ocupat de
reclamant fiind liber în continuare, nefiind inclus în cele 125 supuse
desfiintarii, motiv pentru care actiunea reclamantului, în mod
legal a fost privita ca neîntemeiata.
Curtea si-a însusit celelalte considerente retinute de instanta de fond si a
mentinut, astfel, ca legala si temeinica, sentinta recurata.