Lovire

Prin rechizitoriul Parchetului din Roşiorii de Vede întocmit la 25.02.2009, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor I.Gh.  pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.180 alin.2, D. Gr. S. pentru comiterea infracţiunii de lovire prev. de art.180 alin.2, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul I. Gh. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art.193 alin.1 Cod penal şi art.136/1 din L.295/2004.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că în seara zilei de 23.01.2008, în jurul orelor 19,15, partea vătămată P. Şt. de profesie inginer în cadrul Regionalei CFR Bucureşti, în timp ce se întorcea de la serviciu a constatat că autoturismul său este blocat de un microbuz cu număr de Bucureşti şi a rugat pe învinuit ca să tragă microbuzul ca să poată ieşi cu autoturismul său. Învinuitul a coborât din maşina şi a început să o înjure pe partea vătămată, după  care a lovit-o cu pumnii în faţă, Imediat a coborât şi învinuita D. Gr. S. care-l însoţea pe învinuit, s-a alăturat acestuia lovind şi ea cu pumnii pe partea vătămată, aşa încât aceasta a fost trântită la pământ de cei doi care au continuat să o lovească cu picioarele peste tot corpul.

Modalitatea în care au acţionat învinuiţii a fost văzută de martora C. A. – M. şi soţia părţii vătămate, imediat deplasându-se la faţa locului organele de poliţie care au sancţionat învinuiţii conform L.61/1991, aceştia refuzând să stea de vorbă cu organele de poliţie.

Partea vătămată a fost transportată cu salvarea la Spitalul din  Roşiorii de Vede unde a stat internat 23 – 29.01.2008, cu diagnosticul traumatism cranio - facial apreciindu-se ca necesare pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal aflat la dosar.

Deşi legali citaţi inculpaţii nu s-au prezentat la nici un termen de judecată, nu şi-au propus probe în apărare.

Cererea formulată la 23.06.2009, depusă de avocat N. Gr., fără ca în cauză să fie depusă o delegaţie din partea acestui apărător, fiind cea de-a doua cerere prin care I. Gh. solicită un nou termen pentru a-şi angaja apărător, instanţa a respins-o întrucât semnăturile de pe cele două cereri nu corespund sub aspectul caracterelor iar cererea nu a fost însoţită de nici o dovadă că inculpatul nu se poate prezenta, fiind plecat în străinătate, aşa cum a susţinut.

Inculpatului la termenul din 23.06.2009, nu i s-au putut încuviinţa probe atâta timp cât în cerere martorii nu au fost indicaţi sub aspectele pe care le cunosc şi nici nu a fost indicat domiciliul acestora în vederea citării.

Analizând actele şi lucrările de la dosar instanţa constată şi reţine următoarele:

La 13.04.2009, Spitalul din Roşiorii de Vede s-a constituit parte civilă cu suma de 728,15 lei cheltuieli de spitalizare efectuată cu partea vătămată P. Ş. ce a fost internată în secţia chirurgie în perioada 23.01 – 29.01.2008, şi în dovedire s-au depus un set de acte medicale.

Din declaraţiile martorilor P. Fl. şi C. A. M. , declaraţii ce se coroborează cu declaraţia părţii vătămate s-a reţinut că în seara zilei de 23.01.2008, în faţa blocului unde locuieşte partea vătămată cei doi inculpaţi au fost văzuţi cum loveau partea vătămată care a căzut la pământ, fiind lovită cu pumnii şi picioarele atât în perioada în care se afla în picioare cât şi când a fost căzută la pământ.

Martora P. Fl. a arătat că a auzit zgomot în faţa blocului, a deschis fereastra şi a văzut cum soţul ei era lovit de inculpaţi cu pumnii şi cu picioarele, a căzut la pământ, fapt ce a determinat-o să strige, moment în care cei doi inculpaţi au fugit repede într-un microbuz alb, parcat în faţa blocului. Martora a menţionat că l-a recunoscut pe inculpat dar şi pe persoana care l-a lovit, pe acesta din urmă din fotografia de la fila 27 a dosarului de urmărire penală, vecina părţii vătămate fiind cea care a văzut momentul în care partea vătămată era lovită de inculpa şi l-a lovit pe soţul martorei în ce stare se afla, imediat după incident.

A mai menţionat martora că a văzut incidentul pentru că locul era luminat atât de la bucătăria martorei cât şi de la bar şi între partea vătămată şi inculpat au mai fost discuţii pentru că partea vătămată cobora deseori să spună celor aflaţi în bar să nu mai dea muzica aşa de tare şi să nu mai deranjeze, fapt pentru care inculpatul care frecventa barul era supărat. A mai menţionat martora că în acea seară soţul ei a fost luat de salvare şi dus la spital unde a stat aproximativ 10 zile, iar inculpatul i-a creat o stare de teamă soţului ei, întrucât ulterior incidentului băiatul părţii vătămate a fost lovit şi bătut mult mai grav tot de inculpat, partea vătămată fiind ameninţată că dacă nu renunţă la prezenta plângere va fi omorât.

Din declaraţia martorei C. A., s-a reţinut că în jurul orei 19,oo, s-au întâmplat faptele, când a sesiza că doi bărbaţi se certau, iar dintr-o dubă de culoare deschisă din partea dreaptă a ieşit o persoană de sex feminin, a sesizat că cei doi bărbaţi se îmbrânceau, a auzit pe soţia părţii vătămate care a strigat de la geamul bucătăriei de la et.1 şi a întrebat ce se întâmplă şi a văzut că persoana de sex feminin a participat şi ea la altercaţie, trântind-o pe partea vătămată, împreună cu celălalt inculpat la pământ unde partea vătămată a fost lovită de inculpaţi cu pumnii, martora a arătat că de la locul unde se afla soţia părţii vătămate se putea auzi şi vedea incidentul.

A mai menţionat martora că a însoţit-o pe partea vătămată pe holul blocului şi a sesizat că aceasta avea faţa şi capul umflate şi prezenta urme de sânge pe faţă şi haine, sesizând că ulterior în faţa blocului a sosit ambulanţa.

Şi declaraţia martorului P. M. P., se coroborează cu cele date de partea vătămată şi martori, acesta arătând că l-a vizitat pe tatăl lui a doza zi după incident la spital, constatând că acesta avea faţa tumefiată, umflată, un ochi vânăt, acuza dureri de spate, avea buza de jos crăpată şi acesta i-a relatat cum s-a întâmplat incidentul şi cine l-a lovit, respectiv inculpaţii. A menţionat martorul că inculpatul parcase maşina într-un loc în care îi blocase maşina părţii vătămate.

S-a reţinut din declaraţia martorului că tatăl lui şi la o săptămână după incident avea dureri de cap, ameţeli, fapt pentru care a fost necesar să-şi ia concediu medical , deoarece nu putea să facă multe deplasări aşa cum îi cere serviciu şi mai mult a suferit psihic, pentru ca la serviciu colegii îl întrebau cum a fost posibil să i se întâmple aşa ceva tocmai lui care este un om paşnic.

Cu motivarea ce precede instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului I. Gh. în săvârşirea infracţiunii de lovire, prev şi ped de art.180 al.2 Cod penal, vinovăţia inculpatei D. Gr. S. în săvârşirea infracţiunii de lovire prev. şi ped. de art.180 al.2 Cod penal, constând în aceea că în seara zilei de 23.01.2009 în jurul orelor 19,15 au lovit cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare s-a apreciat a fi necesare 7 – 8  zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal de la dosar, emis de S.ML.

Pentru aceste fapte în cauză urmează a fi antrenată răspunderea penală a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare conform art. 72 Cod pena,l inculpatului I. Gh. i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de lege, având în vedere că în fişa de cazier judiciar emisă de I.P.J. Teleorman, inculpatul este prins în evidenţă cu 4 condamnări pentru infracţiuni prev. de art.180 alin.2 Cod penal , infracţiuni pentru care i s-a aplicat amendă penală, aşa încât s-a constatat că pedeapsa amenzii raportat la acest inculpat nu a fost suficientă în resocializarea acestuia apreciindu-se că pedeapsa închisorii este în măsură să-şi atingă scopul preventiv şi coercitiv.

Mai mult inculpatul nu s-a prezentat nici în faţa organelor de urmărire penală şi nici în faţa instanţei de judecată, nu şi-a propus probe, nu a făcut dovada că a fost plecat în străinătate, manifestând o atitudine necooperantă în aflarea adevărului cu privire la faptă şi ulterior săvârşind infracţiuni de violenţă împotriva fiului părţii vătămate.

În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev . de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

Având în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta lucrează, este căsătorit, instanţa a apreciat că scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiţionată a executării pedepse şi fixarea unui termen de încercare conform art.81, 82 Cod penal.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a şi lit. b Cod penal.

 I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare conform art.72 Cod penal, referitor la inculpata D. Gr. S., instanţa i-a aplicat o pedeapsă cu amenda orientată către minimul special prevăzut de lege, având în vedere că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, vârsta inculpatei, faţă de pericolul social al faptei săvârşite, inculpata urmând să execute această pedeapsă prin plata amenzii aplicate.

I s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 63/1 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura civilă, conform art.969 Cod civil coroborat cu art.14  alin.5 Cod procedură penală, instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de P. Şt. şi a obligat în solidar inculpaţii la plata sumei de  8.000 lei daune morale, către partea civilă întrucât în cauză s-a făcut dovada că aceasta a suferit în urma loviturilor primite, a avut faţa tumefiată, ochiul vânăt, buza de jos crăpată şi chiar după ieşirea din spital la o săptămână acuza dureri de cap şi stare de rău aşa cum s-a reţinut din declaraţiile martorilor.

In baza art. 969 Cod civil, coroborat cu art.14  alin.4 Cod procedură penală, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de P. Şt. pentru capătul de cerere privind despăgubiri civile concretizate în suma de 2.000 lei reprezentând diferenţa salariu şi contravaloare radiografii, către partea vătămată  P. Şt., întrucât în cauză nu s-au depus nici înscrisuri şi nu s-au făcut alte probe raportat la această solicitare.

Conform art.15 Cod procedură penală, art.313 din L.95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă spitalul din Roşiorii de Vede şi obligaţi inculpaţii la plata în solidar a sumei de 728,15 lei despăgubiri civile plus majorări de întârziere aferente acestei sume, cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti şi până la achitarea integrală.

Potrivit art.193 Cod procedură penală, au fost obligaţi cei doi inculpaţi la plata, în solidar, către partea vătămată  P. Şt. a sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.

În baza art.191 Cod procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii, distinct la cheltuieli judiciare către stat.

La termenul din 23.06.2009, instanţa a respins solicitarea pretins a fi fost făcută de inculpat, ca nefondată, întrucât avocat N. Gr. nu are depusă nici o delegaţie de reprezentare a inculpatului I.Gh. la dosar şi nu-l poate reprezenta în acest sens, neexistând nici o certitudine că acea cerere provine de la inculpat; acesta a mai depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător, nu şi-a angajat apărător în cauză şi nici nu s-a prezentat la niciunul din termenele acordate în cauză pentru care a fost legal citat; nu a depus dovezi în ceea ce priveşte lipsa sa justificată şi nici elemente de identificare a martorilor spre a fi citaţi, nu a depus dovezi că se află în străinătate, la termenul din 23.06.2009, aşa cum a susţinut în cerere, reţinându-se că intenţia inculpatului este aceea de a se tergiversa soluţionarea cauzei cu atât mai mult cu cât acesta nu s-a prezentat în faţa niciunui organ de cercetare penală.

Domenii speta

Spete similare