Obiect: lovirea sau alte violente (art. 180 C.p.) ALIN.2 CP.
Sentinta penala: 42/10.2.2010
Deliberând asupra cauzei penale, aflata pe rolul Judecatoriei Târgu Neamt, privind pe inculpatii X. si Y., trimisi în judecata în stare de libertate, pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente, în forma agravata, prevazuta de art. 180 alin. 2 CP, cu retinerea dispozitiilor art. 40 CP, pentru primul inculpat, respectiv art. 37 lit. b CP, pentru cel de-al doilea, constata ca:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgu Neamt, , s-au retinut urmatoarele:
În data de 03.09.2009, ora 14:45, la stâna organizata de inculpatul X., în zona M. din satul C., acesta, împreuna cu ciobanul Y., l-au lovit cu ciomegele pe Z., zis „T”, pe fondul unei discutii contradictorii generata de pasunatul oilor inculpatilor pe terenul detinut de partea vatamata.
În urma loviturilor primite, partea vatamata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Situatia de fapt expusa în rechizitoriu se probeaza cu: plângere si declaratii parte vatamata, declaratiile martorilor, certificat medico-legal, copii acte medicale depuse de partea vatamata, proces-verbal de cercetare la fata locului, declaratii inculpati.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: declaratii martori, sentinte penale, pentru dovedirea antecedentelor penale ale inculpatilor.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 03.09.2009, în jurul orelor 15:30, observând ca oile de la stâna organizata de inculpatul X.V. pascusera iarba de pe terenurile închiriate de el, de la M.G. si G.E., aflate în zona „M.” din satul C., partea vatamata Z. le-a reprosat ciobanilor angajati de inculpat, aceasta actiune, moment în care, în urma unor discutii contradictorii, inculpatii X. si Y. – unul dintre ciobani – l-au lovit pe acesta cu ciomegele în cap, partea vatamata pierzându-si cunostinta, astfel cum rezulta din declaratia acesteia ( filele 14-15 d.u.p. ).
Alegatiile partii vatamate se coroboreaza cu declaratia martorului G.X., data în timpul urmaririi penale, din care rezulta ca, la data sus precizata, în jurul orelor 14:00, Z. i-a facut o vizita la stâna sa, aflata la 250 m de cea a inculpatilor, plângându-se de faptul ca oile inculpatilor au pascut otava de pe terenurile detinute de el, anuntându-l ca urma sa mearga la stâna acestora pentru a le reprosa acest fapt. Astfel cum reiese în continuare din depozitia martorului, acesta a consumat doua pahare de bere cu partea vatamata, pe care a sfatuit-o sa nu întreprinda demersul expus anterior, însa aceasta nu l-a ascultat si, în dreptul stânii inculpatului X., a fost lovita, mai întâi de acesta, si ulterior si de inculpatul Y., cu ciomegele de pazit oile, în cap si corp, tipând puternic; loviturile au determinat caderea partii vatamate din atelajul hipo, în care se afla ( filele 19-20 d.u.p. ).
Aspectele evidentiate în cele ce preced au fost confirmate si de catre martorul ocular D.N. care, în declaratiile sale, a afirmat ca, la data de 03.09.2009, în jurul amiezii, în timp ce se afla în caruta sa, în zona „C.”, deplasându-se catre zona „P.”, din C., a observat cum inculpatul X., împreuna cu un tânar de aproximativ 35 ani, 1,60m înaltime si solid ( semnalmente care se potrivesc cu cele ale inculpatului Y. ) îl loveau cu bâtele pe Z., care era cazut lânga atelajul sau hipo. La vederea martorului, inculpatul mai tânar ( Y. ) s-a ascuns în niste tufe, iar inculpatul X. a încetat sa o mai loveasca pe partea vatamata ( filele 22 d.u.p. si 19 cercetare judecatoreasca ).
Mai mult decât atât, desi nu prezinta relevanta pentru atribuirea faptei prezentate, inculpatilor, declaratia martorului A.D. ( fila 50 cercet. jud. ) nu poate fi ignorata, fiind utila cauzei, în ansamblul probator, din moment ce martorul releva faptul ca, la începutul lunii septembrie 20xx, în timp ce transporta otava pentru M.C., în com. C., l-a vazut la cca. 50 m, pe Z., târât de caruta, plin de sânge. Asa fiind, depozitia evocata prezinta concludenta, în sensul ca, fiind coroborata cu celelalte probe, face credibila fapta descrisa.
Evenimentul a avut loc lânga stâna organizata de inculpatul X., situata în zona „C.”, din extravilanul satului C., catre satul O., la o distanta de aproximativ 200 m fata de DN15C, astfel cum rezulta din procesul-verbal de cercetare la fata locului ( filele 12-13 d.u.p. ), iar partea vatamata a avut nevoie, pentru vindecare, de 11-12 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecarea leziunilor traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur si pot data din 03.09.2009, aspect probat prin certificatul medico legal ( fila 6 d.u.p. ).
Sub aspectul savârsirii faptei, declaratiile martorilor P.L.,G.M., T.A., P.V., H.C. urmeaza a fi îndepartate ca neconcludente, din ansamblul probator, întrucât relevanta acestora este cvasinula, în raport de împrejurarea ca din depozitiile acestora, rezulta ca nu au fost de fata la producerea evenimentului descris, si ca relatarile lor au la baza exclusiv, punctul de vedere al partii vatamate si zvonurile care au circulat în comunitate ulterior producerii evenimentului descris.
De asemenea, instanta nu poate retine ca relevante declaratiile inculpatilor, care au negat pe tot parcursul derularii procedurii, savârsirea faptei, apreciindu-le ca nesincere, neputându-se corobora în mod util cu alte probe, astfel încât sa fie apte de a determina adoptarea unei situatii de fapt în care acestia sa nu fi fost implicati. Urmeaza a fi îndepartata si depozitia martorului P.C., ca nesincera si partinitoare ( fila 49 cercet. jud.), având în vedere raportul de prepusenie între acesta si inculpatul X., fiind cioban la stâna acestuia. Pentru considerente asemanatoare instanta nu poate acorda relevanta juridica declaratiei martorului G.X. din timpul cercetarii judecatoresti ( fila 18 ), care releva faptul ca acesta nu a observat vreun conflict între parti, dupa ce, anterior, în timpul urmaririi penale, descrisese amanuntit o versiune total opusa, care, de altfel a fost analizata ca si proba veridica. Astfel, instanta apreciaza ca o atare declaratie este evident nesincera, martorul putând fi manipulat în timpul scurs dintre cele doua momente procesuale, procesele sale intelective fiind susceptibile de a fi fost influentate, în mod normal, de scurgerea timpului.
În atare context, instanta retine, fata de probatoriul administrat si prezentat anterior, ca savârsirea faptei de catre inculpati este neîndoielnica, stabilita dincolo de orice dubiu rezonabil, data fiind si linia de rationament a curtii europene de contencios al drepturilor omului, de la Strasbourg, conform careia aprecierea probelor facuta de judecatorul national nu ar putea fi cenzurata în temeiul art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, decât în cazul în care acesta a dedus din faptele prezentate concluzii în mod evident injuste si arbitrarii ( cauza Barbera, Messegue si Jabardo contra Spaniei – 6 decembrie 1988 ).
În drept:
1. Fapta inculpatului X. de a o lovi, cu ciomagul, în cap si corp, la data de 03.09.2009, orele 15:00, în extravilanul satului C., jud. Neamt, pe partea vatamata Z., determinând producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente, în varianta agravata, prevazuta de art. 180 alin. 2 CP.
Elementul material al laturii obiective îl constituie actiunea acestuia materializata în activitatea de lovire, cu un corp contondent, a partii vatamate, actiune aflata în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediata a faptei, concretizata în producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu praeterintentie, în sensul ca activitatea de violentare s-a produs din intentie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit pâna la crearea unor traumatisme fizice, a caror vindecare a necesitat un anumit numar de îngrijiri medicale, partii vatamate, s-a produs din culpa.
În sarcina inculpatului au a fi retinute si prevederile art. 40 CP, care consacra pluralitatea intermediara de infractiuni, fata de aspectul ca infractiunea a fost savârsita în termenul de încercare de un an, al suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1000 lei amenda penala, stabilita prin sentinta penala nr. xxx/2xx.0x.20xx, pronuntata de Judecatoria Târgu Neamt, în dosarul nr. xxx/321/20xx ( filele 52-55 ), ramasa definitiva prin neapelare, la data de 04.05.20xx, astfel cum rezulta din referatul întocmit de BEP al Judecatoriei Tg. Neamt ( fila 36 ).
2. Fapta inculpatului Y. de a o lovi, cu ciomagul, în cap si corp, la data de 03.09.2009, orele 15:00, în extravilanul satului C., jud. Neamt, pe partea vatamata Z., în aceeasi împrejurare cu primul inculpat, determinând producerea pe corpul acesteia, de leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente, în varianta agravata, prevazuta de art. 180 alin. 2 CP.
Elementul material al laturii obiective îl constituie actiunea acestuia materializata în activitatea de lovire, cu un corp contondent, a partii vatamate, actiune aflata în strâns raport de cauzalitate cu urmarea imediata a faptei, concretizata în producerea unor leziuni fizice, care au necesitat pentru vindecare, 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu praeterintentie, în sensul ca activitatea de violentare s-a produs din intentie, iar rezultatul socialmente periculos, prelungit pâna la crearea unor traumatisme fizice, a caror vindecare a necesitat un anumit numar de îngrijiri medicale, partii vatamate, s-a produs din culpa.
Instanta urmeaza a retine pentru încadrarea juridica a faptei, si prevederile recidivei asa – zise mari postexecutorii, consacrate prin dispozitiile art. 37 lit. b CP, în raport de împrejurarea ca inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru savârsirea tentativei la omor, prev. de art. 20 rap. la 274 CP, prin sentinta penala nr. xx/21.05.19xx a Tribunalului Neamt, în dosarul nr. xxx/1999, astfel cum rezulta din fisa de cazier judiciar si copia hotarârii precizate ( filele 35 d.u.p., respectiv 38-40 cercet. jud.). Sentinta a ramas definitiva la data de 02.08.19xx, prin decizia penala nr. xxx/22.07.19xx a Curtii de Apel Bacau, prin care s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat ( filele 43-45 ). Dupa cum reiese din fisa de cazier judiciar, inculpatul Y. a fost arestat la 09.xx.19xx si liberat conditionat la 16.0x.20xx, cu un rest de 876 de zile, astfel încât termenul de încercare, si deci executarea pedepsei, astfel cum se considera, s-a împlinit anterior savârsirii faptei deduse judecatii în prezentul dosar.
În ceea ce priveste individualizarea pedepselor care urmeaza a fi aplicate inculpatilor, instanta va avea în vedere criteriile generale prevazute de art. 72 C.P., respectiv dispozitiile partii generale ale CP, limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoanele infractorilor si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Fata de probatoriul administrat în cauza, instanta retine faptul ca aspectele evocate se materializeaza în: atitudinea nesincera a inculpatilor pe parcursul procesului, existenta antecedentelor penale ale acestora, dar si o comportament relativ neconcordant cu principiile sociale contemporane, materializate în insistenta de a hartui psihic partile si martorii, prin sicane ofensatoare ( circumstanta retinuta numai pentru inculpatul X. ).
Toate circumstantele mentionate converg spre determinarea concluziei ca infractiunea prezinta un grad de pericol social relativ consistent, si ca, în conditiile date, inculpatii nu sunt susceptibili a beneficia de clementa. Totusi, nu poate fi retinut punctul de vedere al procurorului, care a solicitat retinerea de circumstanta agravanta judiciara, în sensul prevederilor art. 75 alin. 2 CP, a refuzului inculpatilor de a recunoaste fapta, întrucât acestia nu au obligatia de a actiona în acest sens, îndatorirea revenind Ministerului Public, atitudinea lor fiind pâna la o limita, de acceptat, în conditiile în care a trebuit sa se apere, nefiind asistati de avocati.
Asa fiind, fata de considerentele retinute instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse de câte 5000 de lei pentru inculpatul X., respectiv 3000 lei, pentru Y. este suficienta pentru atingerea scopului prevazut de art. 52 C.P., ca masura de constrângere si mijloc de reeducare a acestora, cu finalitatea prevenirii savârsirii de noi infractiuni, urmarindu-se în acelasi timp, formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, în persoana celor doi inculpati.
În acest sens, trebuie avute în vedere prevederile art. 63 alin. 3 teza a II-a CP, potrivit carora „…când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de un an ( cum este cazul spetei de fata ), minimul special este de 500 lei, si maximul special de 30.000 lei”.
Instanta apreciaza ca inculpatul X. a avut o contributie mai mare la savârsirea infractiunii, decât cel de-al doilea inculpat, motiv pentru care cuantumul amenzii este mai mare, în cazul sau. Astfel, acesta a fost primul care a lovit-o pe partea vatamata, Y. actionând ca urmare a unui soi de instigare psihica, a unui impuls nejustificat de a sari în ajutorul – care nu era necesar – al angajatorului sau.
Instanta va pune în vedere inculpatilor prevederile art. 631 CP, potrivit carora „Daca cel condamnat se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate înlocui aceasta pedeapsa cu pedeapsa închisorii în limitele prevazute pentru infractiunea savârsita, tinând seama de partea din amenda care a fost achitata”.
De asemenea, urmeaza ca instanta, în temeiul art. 83 alin. 1 CP, sa revoce suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1000 lei amenda penala, la care inculpatul X. a fost condamnat prin sentinta penala nr. 184/23.04.2009, din dosarul nr. xxx/xxx/20xx, al Judecatoriei, definitiva la 0x.0x.20xx, prin neapelare si, în virtutea art. 83 alin. 1 CP, sa dispuna executarea în întregime a pedepsei amenzii de 1000 lei, si cumularea acesteia cu amenda de 5000 lei, din prezenta cauza, urmând ca, în final, inculpatul sa fie obligat la plata sumei de 6000 lei, amenda penala.
În ceea ce priveste latura civila, instanta retine ca, în timpul urmarii penale, partea-vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 1820 lei, daune materiale, reprezentând contravaloarea consultatiilor medicale si a tratamentului prescris, iar în timpul judecatii, a mentionat ca întelege sa mareasca valoarea cu înca 10.000 lei, reprezentând contravaloarea muncii prestate în gospodaria sa de catre alte persoane, datorita faptului ca a fost în incapacitate de munca ( fila 17 ).
Relativ la actiunea civila sustinuta de partea vatamata/parte civila, în raport de situatia de fapt descrisa, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 998 C. civ., „Orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar în conformitate cu prevederile art. 999 din acelasi act normativ „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa”.
În raport de atari reglementari legale si de situatia de fapt expusa, instanta apreciaza, ca sunt întrunite conditiile cumulative pentru angajarea raspunderii civile delictuale a acestora, respectiv:
a) existenta unui prejudiciu;
b) existenta unei fapte ilicite;
c) existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu;
d) existenta vinovatiei celor care a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care au actionat.
a) În ceea ce priveste existenta unui prejudiciu, instanta retine ca acesta are un caracter cert, întrucât este sigur, atât în privinta existentei, cât si a posibilitatii de evaluare, însa numai pentru suma totala de 5483 lei, astfel:
Referitor la suma solicitata cu titlu de daune materiale concretizând contravaloarea consultatiilor medicale si a tratamentului prescris, se constata ca partea vatamata/parte civila a dovedit numai existenta unor cheltuieli în cuantum de 23 lei, astfel cum reiese din chitanta nr. xxxx/08.09.20xx ( fila 8 d.u.p. ). Nu exista la dosar alte probe care ca dovedeasca efectuarea unor cheltuieli în cuantum de 1820 lei, cu titlu de contravaloare a serviciilor medicale si medicamentelor prescrise.
În ceea ce priveste suma de 10.000 lei, solicitata de partea civila, ca materializând contravaloarea muncii prestate în gospodaria sa de catre alte persoane, datorita faptului ca a fost în incapacitate de munca, instanta apreciaza ca nici aceasta suma nu a fost demonstrata în totalitate, ci numai 5450, dupa cum urmeaza:
Din declaratiile martorilor M. si M.C., date în timpul cercetarii judecatoresti, rezulta ca acestia au lucrat cu ziua în perioada octombrie - noiembrie 20xx, câte 5-6 zile pe saptamâna, în gospodaria partii civile, fiind platiti cu 50 lei pe zi, întrucât aceasta nu era capabila de munca, datorita bataii primite. Fata de acest aspect, instanta apreciaza ca fiecare dintre martori a primit în acest timp, câte 2500 lei. De asemenea, astfel cu reiese din depozitia martorei T.A. ( fila 47 ), aceasta a prestat munca în gospodaria partii civile, primind 400-500 lei, în total, instanta apreciind ca suma primita de aceasta fiind de 450 lei.
b) Referitor la fapta ilicita, din ansamblul probator analizat, existenta acesteia ( definita ca orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane ) este indiscutabila, fiind concretizata în activitatea belicoasa a inculpatilor, de lovire a partii vatamate.
c) În ceea ce priveste raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, acesta rezulta din materialitatea savârsirii faptei ilicite, în sensul ca fenomenul-cauza ( respectiv activitatea pârâtilor ) a favorizat în mod nemijlocit producerea efectului ( concretizat în prejudiciul suferit ), înlesnind nasterea procesului cauzal, grabind si favorizând dezvoltarea sa.
d) Din punct de vedere al vinovatiei, atitudinea psihica a inculpatilor s-a materializat sub forma praeterintentiei, în sensul ca activitatea de lovire s-a realizat cu intentie, însa rezultatul s-a produs din culpa.
Asa fiind, în temeiul art. 14 si 346 alin. 1 CPP, raportat la art. 998-999 C. civ., va fi admisa, în parte, actiunea civila promovata de partea vatamata, urmând a fi obligati inculpatii, în solidar, cu respectarea prevederilor art. 1003 C. civ.., la plata sumei de 5483 lei - cu titlu de daune materiale, catre aceasta.
În baza art. 191 alin. 1 CPP, va fi obligat fiecare inculpatul la plata sumei de 100 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, catre stat.