TITLU:
Lovirea sau alte violente. Conflict în trafic. Gradul de pericol social al unei infractiuni. Criterii de apreciere. Leziuni care necesita pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale
C. pen., art. 18, 181, 180 alin. (2)
REZUMAT:
Fapta învinuitului care a lovit cu pumnul în fata pe partea vatamata, cauzându-i leziuni ce au necesitat 14 – 16 zile de îngrijiri medicale prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
Raportând criteriile prev. de art. 181 alin. 2 C.p. la fapta concreta, în ceea ce priveste modul si mijloacele de savârsire a faptei, intimatul a lovit-o cu pumnul în zona fetei pe partea vatamata; în ceea ce priveste împrejurarile în care fapta a fost comisa, lovirea partii vatamate a avut loc în împrejurari imputabile intimatului, în urma unor neîntelegeri în trafic. În ceea ce priveste urmarea produsa, fapta a creat partii vatamate un traumatism cranio-facial cu fractura malara stânga, care a necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale; cu privire la persoana si conduita faptuitorului, dupa savârsirea faptei acesta a plecat de la locul incidentului fara a acorda un minim de ajutor persoanei pe care tocmai o lovise si care a cazut pe asfalt si îi curgea sânge din zona fetei.
(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 1722/R din 17.12.2009, definitiva)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: ANDONE-BONTAS AMALIA
JUDECATOR: VOICA VALERICA
JUDECATOR: RADU ADINA ADRIANA
CONSIDERENTE:
Prin sentinta penala nr.1659/23.09.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, în dosarul penal nr.4604/4/2009, s-a respins plângerea formulata de petentul P.V., ca neîntemeiata. A fost obligat petentul la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca prin plângerea înregistrata pe rol sub nr. 4604/4/2009, petentul P.V. a atacat rezolutia nr. 1083/II-2/2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria sector 4 Bucuresti, prin care i s-a respins plângerea formulata împotriva ordonantei din data de 20.01.2009, dispunându-se scoaterea de sub urmarire penala a intimatului T.M.C.S., pentru infractiunea prev. de art. 180 al. 2 Cod penal.
Petentul considera ca în mod netemeinic s-a retinut lipsa pericolului social al faptei intimatului si în consecinta solutia de scoatere de sub urmarire penala în conformitate cu art. 18/1 Cod penal, nu se justifica fata de circumstantele reale ale incidentului.
Analizând probatoriul, instanta a constatat ca, desi se afla la limita, solutia procurorului este corecta.
În cauza, intimatul a fost urmarit pentru aceea ca la data de 22.01.2009 ar fi lovit cu pumnul în fata pe petent cauzându-i leziuni ce au necesitat 14 – 16 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medical A 2/414/2008.
Desi aceasta fapta este prevazuta ca infractiune de art. 180 al. 2 Cod penal, totusi, în concret, exista anumite elemente care o circumstantiaza si determina a se retine ca fapta concreta nu prezinta pericolul social necesar pentru a fi considerata infractiune.
În acest sens, din probatoriu, în ciuda celor afirmate de petent, a rezultat ca incidentul nu s-a produs fara nici un motiv (cum pretinde petentul), ci în urma unei altercatii anterioare în trafic între intimat pe de o parte si petent si martorii care îl însoteau pe acesta, pe de alta parte.
În urma acestui incident, reîntâlnindu-se în trafic la data de 22.01.2009, între petent si cei doi însotitori ai sai (martorii T. si S.) de o parte si intimat si martorul B., de cealalta, a reizbucnit o altercatie verbala care în final a degenerat într-un scandal între acestia, finalizându-se cu lovitura de pumn a intimatului, ca urmare a interventiei în conflict a petentului.
Circumstantele care au generat conflictul si în final incidentul reclamat, si care s-au datorat în egala masura si ocupantilor autoturismului în care se afla petentul, unite cu împrejurarea ca intimatul nu este cunoscut cu antecedente penale pâna la 30 de ani, este angajat, casatorit, a conturat pentru instanta de fond imaginea unui faptuitor cu o existenta corespunzatoare standardelor sociale a carui fapta penala constituie mai degraba un accident decât o caracteristica a conduitei sale.
Prin urmare, instanta de fond a retinut ca, a considera, din perspectiva art. 18 si 18/1 Cod penal, ca fapta descrisa are gravitatea unei infractiuni si ca intimatul are periculozitatea unui infractor este excesiv, astfel încât solutia sanctionarii administrative a intimatului dispusa de procuror se justifica.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul P.V., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei penale recurate si rejudecând în fond, admiterea plângerii si trimiterea cauzei la Parchetul de pe lânga judecatoria sectorului 4 Bucuresti în vederea continuarii urmaririi penale ori pastrarea cauzei spre judecare, solicitând de asemenea obligarea intimatului la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea recursului, se arata de petent, în esenta, ca nu sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 181 C.p.
În plus, petentul a aratat ca din probele administrate nu rezulta ca ar fi existat vreo altercatie anterior incidentului între el si intimat si ca a încercat sa aplaneze un conflict care era pe cale sa înceapa, fiind în acel moment lovit de intimat si ca a fost supus unei interventii chirurgicale în vederea ameliorarii leziunii produse de maxilarul fracturat.
Examinând hotarârea recurata, în raport de dispozitiile art. 3856 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Atât procurorul, cât si instanta de fond, au retinut în mod corect situatia de fapt. Astfel, la data de 22.01.2008, intimatul T.M.C.S. a lovit cu pumnul în zona fetei pe recurentul – petent P.V., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
În mod netemeinic însa instanta de fond a ajuns la concluzia ca fapta intimatului nu întruneste gradul de pericol social specific unei infractiuni.
Potrivit art. 181 C.p., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
Raportând criteriile prev. de art. 181 alin. 2 C.p. la fapta concreta, Tribunalul retine, în ceea ce priveste modul si mijloacele de savârsire a faptei, ca intimatul a lovit cu pumnul în zona fetei pe recurentul – petent P.V.; în ceea ce priveste împrejurarile în care fapta a fost comisa, se constata ca lovirea partii vatamate a avut loc în împrejurari imputabile intimatului. Astfel cum rezulta din probele administrate în cursul urmaririi penale, în urma unor neîntelegeri în trafic, intimatul, împreuna cu numitul B. M., s-au îndreptat catre autoturismul din care a coborât recurentul – petent si martorii S. G. si T. P.; intimatul s-a îndreptat catre martorul T.P., pe care l-a luat de gât; în momentul în care recurentul s-a apropiat de acestia, a fost lovit de intimat cu pumnul în zona fetei.
În ceea ce priveste urmarea produsa, Tribunalul constata ca fapta intimatul a creat partii vatamate un traumatism cranio-facial cu fractura malara stânga, care a necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale; cu privire la persoana si conduita faptuitorului, Tribunalul retine ca dupa savârsirea faptei intimatul a plecat de la locul incidentului fara a acorda un minim de ajutor persoanei pe care tocmai o lovise si care, potrivit propriilor declaratii, a cazut pe asfalt si îi curgea sânge din zona fetei.
În consecinta, Tribunalul constata ca nu se poate retine ca faptei pentru care intimatul a fost cercetat nu întrunesc gradul de pericol social al unor infractiuni, motiv pentru care Tribunalul va admite recursul declarat de recurentul-petent P.V., va casa sentinta penala recurata si rejudecând:
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. c C.p.p. va admite plângerea formulata de petentul P.V. împotriva ordonantei nr.2513/P/2008 din data de 20.01.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria sectorului 4 Bucuresti.
Va desfiinta ordonanta atacata si trimite cauza spre judecare în fond la Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, având în vedere ca probele existente la dosarul cauzei sunt suficiente pentru judecarea pe fond a cauzei.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.
Va respinge ca neîntemeiata cererea recurentului – petent P.V. de obligare a intimatului T.M.C.S. la plata cheltuielilor judiciare în fond si recurs, având în vedere ca nu s-a facut dovada acestora cu niciun mijloc de proba.
DISPOZITIV:
Admite recursul declarat de recurentul – petent P.V. împotriva sentintei penale nr.1659 din data de 23.09.2009 pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr. 4604/4/2009.
Caseaza sentinta penala recurata si rejudecând:
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. c C.p.p. admite plângerea formulata de petentul P.V. împotriva ordonantei nr. 2513/P/2008 din data de 20.01.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria sectorului 4 Bucuresti.
Desfiinteaza ordonanta atacata si trimite cauza spre judecare în fond la Judecatoria sectorului 4 Bucuresti.
Respinge ca neîntemeiata cererea petentului P.V. de obligare a intimatului T.M.C.S. la plata cheltuielilor judiciare în fond.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat ramân în sarcina acestuia.
Respinge ca neîntemeiata cererea recurentului – petent P.V. de obligare a intimatului T.M.C.S. la plata cheltuielilor judiciare în recurs.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica astazi, 17.12.2009.