Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea înregistrata în cadrul dosarului civil nr.25009/212/2008 apelantul reclamant M.D.a solicitat instantei completarea deciziei civile nr.565/17.11.2009,în sensul admiterii si a capatului de cerere privind sistarea platii pensiei de întretinere,la care fusese îndatorat prin sentinta civila nr.13059/05.11.1996,pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul civil nr.11522/1996,începând cu data de 20.10.2008.
În sustinerea cererii a aratat apelantul ca,desi instanta de apel,a admis apelul si a schimbat,în tot,sentinta civila apelata în sensul ca a dispus reîncredintarea minorei ,precum si obligarea pârâtei la plata pensiei de întretinere,instanta a omis sa se pronunte asupra capatului de cerere privind sistarea platii pensiei de întretinere de catre apelant.
Actiunea nu este întemeiata în drept.
Analizând actele si lucrarile dosarului,retinem urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art.2812 c.pr.civ.daca prin hotarârea pronuntata instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri incidentale sau conexe,se poate cere completarea hotarârii în acelasi termen în care se poate declara si calea de atac.
Prin decizia civila nr.565/17.11.2009,pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr.25009/212/2008 a fost admis apelul declarat de apelantul –reclamant M.D., împotriva sentintei civile nr.4805/12.03.2009 pronuntate de Judecatoria Constanta în dosarul civil nr.25009/212/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâta S.L.M., si autoritatea tutelara CONSILIUL LOCAL CONSTANTA,iar sentinta civila apelata a fost schimbata,în tot,în sensul ca a admis actiunea formulata de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâta S.L. M.,a dispus reîncredintarea catre reclamantul M.D., spre crestere si educare, a minorei M.D.- A., nascuta la data de 31.03.1992,cu obligarea pârâtei la plata catre reclamant, în favoarea minorei, a unei pensii lunare de întretinere în cota procentuala de 17% din venitul net realizat, începând cu data pronuntarii hotarârii (12.03.2009) si pâna la majoratul minorei.
Pentru a hotarî în acest fel a retinut instanta de control judiciar ca prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 25009/212/2008, reclamantul M. D.a chemat în judecata pe pârâta S.L.M., solicitand instantei sa dispuna reîncredintarea minorei D.A. catre reclamant, sistarea pensiei de întretinere pe care reclamantul o datoreaza minorei si obligarea pârâtei la pensiei de întretinere.
În motivare, a aratat ca minora a fost încredintata pârâtei prin hotarârea de divort, dar în ultima vreme relatiile dintre pârâta si minora s-au degradat, minora fiind lovita de pârâta si de actualul ei sot, motiv pentru care a venit sa locuiasca cu reclamantul.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri,interogatoriu si martori.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata si a aratat ca între minora si reclamant nu au existat relatii apropiate, reclamantul luând-o câteva zile pe an în domiciliul parintilor sai. A mai aratat ca minora, ajunsa la adolescenta, a intrat într-un anturaj care o perturba de la învatatura si ca discutiile dintre mama si fiica au culminat cu plecarea fetei din domiciliu, pentru a iesi de sub controlul mamei.
În contraproba, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori.
Prin sentinta civila nr.4085/12.03.2009 Judecatoria Constanta a respins ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamant, retinând ca este în interesul superior al minorei sa ramâna încredintata pârâtei spre crestere si educare, având în vedere ca reclamantul nu a sustinut si nu a dovedit vreo neglijenta a pârâtei fata de minora ci, dimpotriva exigenta mamei pentru ca minora sa nu devieze de la cursul normal si moral al vietii.
În termen legal, împotriva sentintei civile mentionate mai sus a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a aratat în dezvoltarea motivelor de apel ca instanta de fond a apreciat ca este în interesul minorei sa ramâna la mama printr-o interpretare gresita a situatiei de fapt rezultate din probe si prin înlaturarea nejustificata a argumentelor aduse prin cererea de chemare în judecata.
A sustinut apelantul ca situatia avuta în vedere la încredintarea minorei s-a modificat, deoarece între mama si fiica au aparut neîntelegeri ce s-au agravat în timp, pârâta a început sa o neglijeze pe minora dupa ce s-a recasatorit si a nascut un alt copil, insistând ca minora sa aiba grija de fratele mai mic si sa-si neglijeze astfel îndatoririle scolare.
De asemenea, apelantul a precizat ca minora gaseste la el linistea si sprijinul moral si material de care are nevoie, ca la domiciliul sau este atent supravegheata, nu are absente la scoala si învata bine si ca între tata si fiica exista un atasament puternic, asa cum rezulta din declaratiile de martori si din ancheta sociala, la care instanta de fond nu a facut nici o referire.
S-a mai aratat ca, minora având 17 ani, trebuia sa se tina cont de punctul ei de vedere si de faptul ca nu mai doreste sa revina în domiciliul mamei, relatia dintre ele fiind lipsita de orice comunicare si deosebit de încordata din vina exclusiva a pârâtei.
În sustinerea motivelor de apel, reclamantul a solicitat administrarea probei cu declaratia martorei Boboc Silvia, pentru dovedirea conditiilor de îngrijire a minorei pe care le poate oferi, precum si reaudierea minorei în Camera de consiliu.
Intimata-pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii primei instante, pentru considerentele expuse la judecata în fond a cauzei. În subsidiar, în eventualitatea admiterii apelului cu consecinta reîncredintarii minorei catre reclamant, a solicitat ca la stabilirea pensiei de întretinere sa se tina cont de faptul ca mai are în îngrijire un copil minor.
A apreciat instanta de apel ca,din probele administrate a rezultat ca în cauza sunt incidente dispozitiile art.44 din Codul Familiei ce prevad ca în caz de schimbare a împrejurarilor care au determinat încredintarea copilului, instanta judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copii.
Aceasta masura a reîncredintarii copilului minor spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt, îsi gaseste justificarea si poate fi luata atunci când se stabileste ca interesele minorului o cer, adica atunci când parintele în a carui îngrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare.Cum din probele administrate a rezultat ca apelul este întemeiat a fost dispusa reîncredintarea minorei catre tata,cu consecinta fireasca a obligarii mamei la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorei.
În mod evident o atare dispozitie a instantei atragea de plin drept ,sistarea platii pensiei de întretinere la care era îndatorat tatal minorei,o atare cerere ramânând fara obiect.Deoarece apelantul a înteles a formula aceasta cerere în mod distinct,iar instanta de apel a omis sa se pronunte asupra acesteia,în temeiul prevederilor art. 2812 c.pr.civ. cererea de completare va fi admisa,decizia civila urmând a fi completata însa în sensul respingerii capatului de cerere privind sistarea obligatiei de plata a pensiei de întretinere la care reclamantul era obligat,deoarece solutia de reîncredintare a minorei în favoare sa ,cu obligarea corespunzatoare a mamei la plata pensiei de întretinere,face ca pretentia reclamantului sa fie lipsita de orice interes sau fundament juridic.