Mentinerea arestarii preventive a inculpatului condamnat de instanta de fond la o pedeapsa privativa de libertate. Incidenta disp. art. 160/b al. 3 Cod de Procedura Penala.
În situatia în care inculpatul a fost arestat preventiv pentru alte infractiuni decât cele pentru care a fost apoi condamnat de catre instanta de fond, la verificarea masurii arestarii preventive în cursul judecarii cailor de atac, instantele trebuie sa aiba în vedere si dispozitiile art. 160/b al. 3 Cod de Procedura Penala privind temeiurile noi care justifica privarea de libertate a inculpatului si nu numai dispozitiile art. 160/b al. 2 Cod de Procedura Penala.
Sectia pentru cauze cu minori si de familie – Decizia penala nr. 23/13 martie 2008
Prin încheierea penala din 6.03.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara – Sectia penala în dosarul nr. 000002202/243/2007 s-a dispus printre altele, în baza art. 139 Cod procedura penala, revocarea masurii arestarii preventive luata prin încheierea penala nr. 209/2.08.2007 a Judecatoriei Hunedoara, fata de inculpatul P.V.C. si s-a dispus punerea în libertate a acestui inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventiva emis de Judecatoria Hunedoara sub nr. 11/2.02.2007.
În motivarea încheierii, Tribunalul a constatat ca baza factuala avuta în vedere la luarea masurii preventive a disparut în mare masura prin adoptarea de catre Parchet a solutiei de scoatere de sub urmarire penala pentru cele doua infractiuni de tâlharie comise în datele de 24 si 25 iulie 2007; singura acuzatie care a justificat pâna în prezent mentinerea arestarii preventive a fost cea referitoare la fapta de furt din perioada 16-20 iulie 2007.
S-a remarcat ca pentru infractiunea de furt simplu inculpatul P.V.C. a fost condamnat în prima instanta la o pedeapsa de 1 an închisoare. Întrucât pâna în prezent inculpatul a executat în preventie 7 luni închisoare, nu se mai impune mentinerea masurii preventive, aceasta echivalând cu o executare anticipata a pedepsei, împrejurare inacceptabila în lumina jurisprudentei dezvoltate de Curte în interpretarea art. 5 din CEDO.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Hunedoara care a solicitat casarea încheierii penale atacate, retinerea cauzei spre rejudecare si mentinerea starii de arest preventiv a inculpatului P.V.C. deoarece inculpatul a fost condamnat în prima instanta la o pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare, iar motivele de fapt si de drept pentru care s-a luat aceasta masura, subzista.
Curtea de Apel examinând încheierea atacata prin prisma motivelor invocate precum si din oficiu a constatat ca recursul Parchetului de pe lânga Tribunalul Hunedoara este fondat si a fost admis, din urmatoarele considerente:
S-a constatat ca prin încheierea penala nr. 209/2.08.2007 pronuntata de Judecatoria Hunedoara inculpatul P.V.C. a fost arestat preventiv în temeiul disp. art. 148 lit. d si f C.p.p. pentru savârsirea infractiunilor prev. de: art. 211 al. 1, al.2 lit. c si al. 2/1 lit. C.p., cu aplic. art.l 37 lit. a C.p.; art. 26 C.p rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. c si al.2/1 lit. a C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.; art. 208 al.1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p , totul cu art. 33 lit. a C.p., arestare care a fost mentinuta de instanta de fond si de instanta da apel pâna la termenul din 6.03.2008.
Prin rechizitoriul din 17.08.2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Hunedoara inculpatul P.V.C. a fost scos de sub urmarire penala pentru cele doua infractiuni de tâlharie pentru care a fost arestat preventiv, dar a fost trimis în judecata pentru o alta infractiune de tâlharie prev. de art. 221 al. 1, al.2 lit. c si al. 2/1 lit. c C.p., cu aplic art. 75 lit c C.p., art. 37 lit. a C.p., o infractiune de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, rap. la art. 209 al. 1 lit. a,g,i C.p., cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 75 lit. c C.p., art. 37 lit. a C.p. si furt simplu prev. de art. 208 al. 1 C.p., cu aplic. art. 37 lit. a C.p. Inculpatul P.V.C. a fost condamnat prin sentinta penala nr. 330/29.11.2007 a Judecatoriei Hunedoara la o pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare pentru savârsirea celor trei infractiuni pentru care a fost trimis în judecata, în acest temei mentinându-se starea de arest preventiv.
Este adevarat ca, potrivit disp. art. 160/b al. 2 Cod procedura penala, atunci când instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au încetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestarii preventive dar, potrivit aliniatului 3 al aceluiasi articol, când instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, dispune mentinerea arestarii preventive.
S-a constatat de catre Curte ca desi inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an pentru infractiunea pentru care s-a dispus initial arestarea preventiva, el a fost condamnat în prima instanta pentru înca alte 2 infractiuni la o pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare. În aceste conditii, nu se poate sustine ca nu exista temeiuri noi pentru mentinerea arestarii preventive, iar instanta trebuia sa faca aplic. disp. art. 160/b al. 3 Cod procedura penala.
Mentinerea arestarii preventive a inculpatului P.V.C. se justifica si în lumina disp. art. 5 CEDO, în speta existând o solutie de condamnare a acestuia în prima instanta. În concluzie, recursul Parchetului de pe lânga Tribunalul Hunedoara este fondat si a fost admis