Menţinerea stării de arest preventiv. Verificarea temeiurilor ce justifică menţinerea măsurii.

Dosar Nr. 52 (18.01.2010)

Mentinerea starii de arest preventiv. Verificarea temeiurilor ce justifica mentinerea masurii.

C.pen., art. 211 alin.1,2 lit.b si c si alin.2/1;

Art. 75 lit.c c.pen., art. 74 alin.1 lit.c, art. 76 alin.1 lit.b si art. 80

C.proc.pen., art. 160/b si art. 300/1

Cu ocazia mentinerii starii de arest preventiv este necesara o verificare temeinica a împrejurarilor ce justifica prelungirea acestei masuri restrictive de libertate, simpla referire la existenta pericolului social concret nefiind suficienta.

Decizia penala nr. 52, din 18.01.2010

1.- Prin sentinta penala nr.1020/8.12.2009 pronuntata de Judecatoria Buzau în dosarul nr.6024/200/2009 în baza art.211 alin.1,2 lit.b si c si alin.21 lit.a cod penal si art.75 lit.c cod penal si art.74 alin.1 lit.c cod penal,art.76 alin.1 lit.b cod penal si art.80 cod penal a fost condamnat inculpatul S.N.M. la o pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art.61 C.pen. s-a mentinut liberarea conditionata pentru restul de 586 zile închisoare ramas neexecutat din pedeapsa aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.1048/11.05.2007 a Judecatoriei Braila.

În baza art.88 C.pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 31.05.2009, la zi.

În baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) si b C.pen. începând cu data ramânerii definitive a sentintei si pâna la executarea pedepsei.

În baza art.350 C.pr.pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatului, S.N.M. 2.- În baza art.211 al.1, 2 lit.b si c si al.21 lit.a C.pen. cu aplicarea art.99 si urmatoarele C.pen. cu referire la art.74 al.1 lit.a,c, art.76 al.1 lit.c C.pen., a fost condamnat inculpatul minor B.I.M., la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de tâlharie la data de 30/31.05.2009, în dauna partii vatamate C. J.

În baza art.88 C.pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 31.05.2009, la zi.

În baza art.71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a) si b C.pen. începând cu data ramânerii definitive a sentintei si pâna la terminarea executarii pedepsei.

S-a constatat ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila, prejudiciul fiind acoperit în natura.

În baza art.191 al.2 C.pr.pen. inculpatii au fost obligati la plata sumei de câte 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusa si suma de câte 1.000 lei onorariu aparatori din oficiu avansata Baroului de avocati Buzau din fondul special al Ministerului Justitiei.

Împotriva sentintei a declarat apel inculpatul S.N.M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie cauza fiind înaintata la Tribunalul Buzau.

Potrivit art.3001 cod pr.penala instanta este datoare sa verifice din oficiu legalitatea si temeinicia arestarii preventive în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, iar prin încheierea de sedinta din data de 07.01.2010 Tribunalul Buzau a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului S. N. M..

Pentru a dispune astfel, instanta de apel a retinut ca inculpatul apelant S. N. M. este trimis în judecata si condamnat de catre instanta de fond pentru infractiunea de tâlharie prevazuta de art.211 alin.1, 2 lit.b. si c. si alin.21 lit.a cod penal cu aplicarea art.75 lit.c cod penal, retinându-se în sarcina sa ca în noaptea de 30/31.05.2009 în jurul orelor 3,00 împreuna cu inculpatul B. I. M., observând ca partea vatamata C. I. vorbea cu o alta persoana într-o limba straina, i-a cerut bani, iar partea vatamata i-a dat inculpatului B.I.M. 5 EURO.

Apelantul si inculpatul B.I.M., au urmarit-o pe partea vatamata iar în momentul când au ajuns în dreptul SC Alpha Bank, inculpatul S. N.M., a lovit-o pe partea vatamata cu pumnul în zona fetei, iar inculpatul B.I.M., i-a luat din buzunarul drept al pantalonilor un portofel în care se afla 600 lei, 65 EURO si 1200 forinti, acte si carduri.

Inculpatii si-au însusit banii din portofel pe care l-au aruncat sub o scara.

Fapta pentru care inculpatul apelant este cercetat este pedepsita de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lasarea lui în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, pericol ce rezida din modalitatea si împrejurarile în care a fost comisa fapta, gradul de pericol social al acesteia.

Retinând cele de mai sus, instanta a constatat ca subzista temeiurile care au determinat arestarea preventiva, constatând ca fiind legala si temeinica aceasta masura pe care a mentinut-o.

Împotriva acestei încheieri a declara recurs inculpatul S. N. M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie sustinând în esenta ca instanta de fond în mod gresit a mentinut masura arestarii preventive, fara a avea în vedere faptul ca pâna la pronuntarea unei hotarâri definitive de condamnare beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si de asemenea, ca si-a recunoscut fapta si nu are interes sa influenteze partile vatamate si martorii, iar la acest moment au fost administrate toate probatoriile.

A sustinut ca la acest moment motivele pentru care s-a luat masura arestarii preventive nu mai subzista, si a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii data de Tribunalul Buzau si pe fond judecarea sa în stare de libertate . În subsidiar a solicitat înlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva, neprivativa de libertate, respectiv cu obligarea de a nu parasi localitatea.

Curtea, examinând încheierea recurata în raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penala, constata ca recursul este nefondat, dupa cum se va arata în continuare:

Inculpatul recurent a fost trimis în judecata prin rechizitoriul nr.3048/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Buzau pentru savârsirea infractiunii prev. de disp. art. 211 alin. 1, 2 lit. b si c si alin. 21 lit. a C.pen, cu aplicarea art. 75 lit.c C.pen., constând în aceea ca în noaptea de 30/31.05.2009 în jurul orelor 3,00 împreuna cu inculpatul B. I. M., au urmarit-o pe partea vatamata C. I. iar în momentul când au ajuns în dreptul SC A.B., inculpatul S.N.M., a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona fetei, iar inculpatul B.I.M. i-a luat din buzunarul drept al pantalonilor un portofel în care se afla 600 lei, 65 EURO si 1200 forinti, acte si carduri.

Inculpatii si-au însusit banii din portofel pe care l-au aruncat sub o scara.

Prin sentinta penala nr.1020/08.12.2009 Judecatoria Buzau l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

Împotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Buzau, inculpatul a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Buzau la data de 06.01.2010.

Instanta de apel a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive, la termenul de judecata din data de 07 ianuarie 2010, in conformitate cu art.3001 c.proc.pen., si a constatat ca motivele care au determinat arestarea inculpatului apelant impun in continuare privarea acestuia de libertate.

Curtea observa ca într-adevar, în speta, temeiurile ce au stat la baza arestarii preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, astfel cum a fost retinut si de prima instanta prin încheierea atacata.

Astfel, arestarea preventiva a recurentului a fost dispusa de catre instanta de judecata, respectiv Judecatoria Buzau la data de 01 iunie 2009, iar temeiul arestarii preventive a fost reprezentat de disp. art. 148 lit. f c.proc.pen., evident cu constatarea îndeplinirii conditiilor cumulative prev. de art. 143 c.proc.pen. si art. 136 c.proc.pen.

În speta sunt pe deplin întrunite disp. art.148 lit. f c.proc.pen., în conditiile în care prima instanta de judecata a retinut vinovatia recurentului inculpat în savârsirea infractiunii deduse judecatii, fundamentându-si aceasta solutie inclusiv pe declaratiile de recunoastere ale inculpatului. În atare situatie este evident ca una dintre conditiile cumulative ale arestarii, anume cea prev. de art. 143 c.proc.pen., este cu prisosinta îndeplinita.

Referitor la celelalte conditii ce reprezinta temeiurile arestarii inculpatului, Curtea constata ca, în mod cert lasarea inculpatului în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, existând riscul major al reluarii activitatii infractionale, deoarece, în fisa de cazier judiciar figureaza alte condamnari aplicate anterior recurentului pentru savârsirea unor infractiuni similare.

Este adevarat ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, antecedentele penale ale celui în cauza nu pot justifica prin ele însele lungi perioade de detentie, însa în cauza de fata, arestarea preventiva a recurentului se circumscrie termenului rezonabil avut în vedere de Conventie, masura preventiva nefiind fundamentata în mod exclusiv pe existenta acestor antecedente penale.

În mod evident însa, multiplele si repetatele condamnari ce figureaza în cazierul judiciar al recurentului, formeaza convingerea Curtii în sensul ca lasarea sa în libertate este supusa unui risc major de reluare a activitatii infractionale, aspect care, coroborat cu întrunirea celorlalte conditii prevazute de lege, asa cum acestea au fost enumerate mai sus, conduc la concluzia ca temeiurile ce au stat la baza privarii de libertate a recurentului impun în continuare mentinerea sa în stare de arest.

Mai mult decât atât, modul si împrejurarile în care a fost comisa fapta dedusa judecatii, respectiv prin aplicarea unor lovituri partii vatamate, atesta temeritatea actiunii inculpatului, astfel încât pericolul social al faptei, de care nu se poate face abstractie în aprecierea pericolului social concret al lasarii acestuia în libertate, justifica pe deplin concluzia primei instante.

Fata de concluziile expuse mai sus si observând ca beneficiul prezumtiei de nevinovatie nu constituie un element suficient pentru a se aprecia ca temeiurile ce au stat la baza arestarii preventive a recurentului s-ar fi schimbat în vreun fel, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat, conform art. 38515 pct.1 lit. b C.proc.pen., considerând ca solicitarea subsidiara formulata de catre recurentul inculpat nu poate fi primita în speta.