Prin sentinta civila nr.5318/21.05.2009, pronuntata de Judecatoria Bacau în dosarul nr.13679/180/2008 al acestei instante, s-a admis actiunea formulata de reclamanta C.O. în contradictoriu cu pârâtul C.F. si s-a admis, de asemenea, cererea reconventionala, dispunându-se desfacerea casatoriei încheiata la 26.10.1985, din culpa comuna a sotilor. S-a dispus ca reclamanta sa revina la numele anterior casatoriei iar minorul C.C.N.- nascut la 18.12.1994 a fost încredintat spre crestere si educare reclamantei, stabilindu-se , în favoarea pârâtului un program de vizita.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca : partile sunt despartite în fapt din 1996, ca din probatoriul administrat rezulta culpa comuna în desfacerea casatoriei, instanta, la cererea partilor, facând aplicarea art.617 alin.2 Cod procedura civila ; ca minorul se afla în îngrijirea reclamantei de la data separarii în fapt si având în vedere si optiunea minorului, instanta a apreciat ca se impune încredintarea lui spre crestere si educare reclamantei.
Privitor la programul de vizita, instanta de fond a aratat ca raportat la dispozitiile art.43 alin.3 Codul familiei si art.14 din Legea 272/2004 se impune ca minorul sa aiba legaturi personale cu tatal, la domiciliul acestuia din urma, în prima si a treia duminica a lunii, între 1000- 1600 si doua saptamâni în vacanta de vara între 1-15 iulie.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, în termen legal, pârâtul-reclamant.
Apelul a fost legal timbrat cu 19,5 lei taxa timbru si timbru judiciar 0,15 lei.
In motivarea apelului, apelantul a aratat ca se impune modificarea hotarârii în ceea ce priveste data despartirii în fapt, retinuta de instanta de fond.
S-a aratat ca, în mod real, partile s-au despartit în fapt în vara anului 1999, respectiv în luna august si acest aspect poate fi stabilit prin administrarea probei cu martori. S-a aratat ca instanta de fond nu a fost preocupata de data despartirii în fapt deoarece partile au fost de acord cu o culpa comuna si nu au solicitat motivarea hotarârii.
In subsidiar, apelantul a solicitat instantei ca sa dispuna ca aspectul separarii în fapt sa fie stabilit de instanta ce va judeca partajul.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului întrucât, prin sentinta civila atacata s-a dispus doar în sensul desfacerii casatoriei partilor nu si cu privire la data separarii în fapt, o asemenea data neexistând în dispozitivul hotarârii de divort. A mai aratat intimata ca apelantul, de astfel, putea face probe în sensul invocat, la fond or apelantul nu a contestat acest aspect.
Astfel încât nu poate sustine, în apel, o situatie contrara.
Cât priveste solicitarea apelantului ca tribunalul sa dispuna, ca data despartirii în fapt sa fie stabilita de instanta de partaj, intimata a aratat ca este inadmisibila.
Raportat la sentinta civila atacata si la motivele de apel invocate, tribunalul a invocat exceptia lipsei de interes, exceptie ce urmeaza a fi admisa pentru urmatoarele considerente:
Motivele de apel invocate nu urmaresc modificarea într-un anume fel a solutiei pronuntate de instanta de fond, apelantul solicitând mentinerea întocmai a solutiei date în dispozitiv, solicitând doar modificarea considerentelor sentintei privitoare la data retinuta a fio drept data a separarii în fapt.
Cum apelantul nu urmareste modificarea solutiei data actiunii formulate si cum însusi interesul ca elemente al actiunii civile se raporteaza la actiunea dedusa judecatii si nu la o alta actiune ( astfel cum în speta apelantul se raporteaza la actiunea de partaj) , tribunalul retine ca exceptia lipsei de interes este incidenta si în consecinta va respinge apelul formulat.
Sustinerile facute de apelant în sustinerea apelului promovat vizeaza interpretarea atât a dispozitivului sentintei atacate cât si a considerentelor acesteia, din perspectiva autoritatii de lucru judecat.
Din analiza sentintei atacate si din lucrarile dosarului rezulta ca data separarii în fapt a sotilor –singurul punct de controversa în apel, nu se constituie nici într-un motiv decisiv, care a dus la pronuntarea solutiei pe care o regasim în dispozitiv dar nici într-un motiv decizoriu, prin care se solutioneaza o chestiune controversata si rezolvare acesteia se gaseste în considerente, fara a se regasi în dispozitiv.
Motivelor decisive si motivelor cu efect decizoriu legea le recunoaste puterea de lucru judecat, tocmai pentru ca ele au facut obiectul dezbaterii contradictorii a partilor si ele sprijina fie direct, fie indirect solutia cuprinsa în dispozitiv.
In speta , data separarii în fapt, nu a fost stabilita de instanta de fond ca urmare a dezbaterilor contradictorii si a verificarilor jurisprudentei realizate de instanta, pe baza probelor, întrucât ambele parti au fost de acord cu desfacerea casatoriei din culpa comuna, ba mai mult nici nu au solicitat motivarea hotarârii.
Cum problema separarii în fapt nu a fost supus dezbaterii contradictorii si nu a constituit o problema controversata la fond , mentionarea ei în considerentele hotarârii reprezinta mai degraba un motiv indiferent care nu influenteaza solutia adoptata, cu atât mai mult cu cât partile nu au solicitat motivarea divortului si prin acesta lipsit de autoritate de lucru judecat.
Cât priveste cererea apelantului privitoare la impunerea unei solutii instantei de partaj, tribunalul retine ca o asemenea cerere este inadmisibila, instanta investita cu solutionarea partajului având puterea deplina în analizarea probatoriului din toate punctele de vedere, singura hotarâre cu caracter obligatoriu din acest punct de vedere fiind doar hotarârea instantei de control când s-a dispus rejudecarea cauzei.
In toate celelalte cazuri instanta investita cu solutionarea cauzei are puterea deplina de analiza si interpretare, inclusiv cu privire la hotarârile judecatoresti invocate de parti.
In consecinta, vazând dispozitiile art.274 alin.1 Cod procedura civila , tribunalul, respingând apelul, va obliga apelantul la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat, cheltuieli avansate de intimata în apel.