Refuzul parintelui divortat caruia nu i-a fost încredintat minorul de a respecta programul de vizita stabilit prin hotarâre judecatoreasca, prin neaducerea minorului la domiciliul celuilalt parinte, la sfârsitul programului. Lipsirea parintelui respectiv de posibilitatea de a lua minorul la domiciliul parintelui caruia i-a fost încredintat.
C.fam., art.42 si 44
C.pr.civila, art.296
Pretinsul comportament necorespunzator al mamei, contrar interesului superior al minorului, nu l-ar fi îndreptatit pe pârât sa ignore dispozitiile cuprinse în hotarârea judecatoreasca prin care minorul fusese încredintat mamei spre crestere si educare. Daca ar fi existat un pericol real pentru dezvoltarea fizica si psihica a minorului, ceea ce nu s-a dovedit în cauza, pârâtul ar fi avut posibilitatea sa ceara instantei de judecata, chiar pe cale de ordonanta presedintiala, reîncredintarea acestuia catre el.
Facându-se dovada refuzului fatis al pârâtului-apelant de a respecta dispozitiile hotarârii judecatoresti anterioare, prin mentinerea programului extins de vizita stabilit la momentul încredintarii minorului ar fi prejudiciata în mod grav si iremediabil dezvoltarea emotionala a acestuia, deoarece ar fi în permanenta subiectul disputei dintre parinti si al interventiei organelor de politie, chemate sa restabileasca legalitatea prin readucerea lui în domiciliul mamei, la sfârsitul programului de vizita stabilit în favoarea tatalui.
Prin sentinta civila nr.1787/C/20.07.2009 pronuntata în dosarul nr.346/256/2009, Judecatoria Medgidia a admis actiunea formulata de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâtul C.A. si a dispus modificarea programului de vizita in sensul ca paratul va avea legaturi personale cu minorul C.A.A.A., nascut la data de 28.12.2004, numai la domiciliul reclamantei, in prima si a treia sambata din luna, intre orele 10.00-12.00.
În considerentele hotarârii, analizând probele administrate în cauza, instanta de fond a constatat ca reclamanta a facut dovada schimbarii împrejurarilor avute în vedere la pronuntarea sentintei civile nr.10189/6.11.2008 în dosarul nr.15029/301/2008. Astfel, s-a aratat ca, din declaratiile martorilor, din înscrisurile depuse si din raspunsul la interogatoriu al pârâtului rezulta fara echivoc faptul ca pârâtul nu a respectat programul de vizita încuviintat prin sentinta civila aratata mai sus, refuzând sa aduca înapoi minorul la locuinta reclamantei, aspect ce reiese si din procesul verbal încheiat la data de 23.01.2009 în dosarul de executare silita nr.11/2009 al BEJ Solomon Nicolae.
S-au avut în vedere recunoasterea pârâtului prin raspunsul la întrebarea nr.18 din interogatoriu, în sensul ca a dat telefoane în aceasta perioada, spunând ca este plecat cu minorul în mun.Constanta, precum si procesul verbal din data de 24.02.2009 emis în acelasi dosar de executare silita, potrivit caruia pârâtul a aratat ca nu este de acord cu hotarârea judecatoreasca si a refuzat semnarea procesului verbal, astfel încât s-a efectuat executarea silita, executorul judecatoresc încredintând minorul reclamantei, cu sprijinul Gruparii Mobile de jandarmi Constanta.
Având în vedere disp.art.42 si 44 C.fam., principiul interesului superior al copilului, precum si faptul ca pârâtul nu a respectat hotarârea judecatoreasca irevocabila în detrimentul interesului minorului, instanta a apreciat ca se impune modificarea programului de vizita stabilit în favoarea pârâtului în modalitatea ceruta de reclamanta.
În termen legal, împotriva sentintei civile mentionate mai sus a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a aratat ca interesul superior al copilului, la care se refera prima instanta, nu poate fi realizat prin vizitarea minorului doar 4 ore/luna, în prezenta mamei si a parintilor acesteia, iar vina sa aparenta, pe care instanta a refuzat sa o cerceteze în profunzime, respingându-i probele ca tardiv solicitate, nu poate atrage limitarea (pâna la interzicere) dreptului sau de a pastra legaturile personale cu minorul, în conditiile în care nu a fost decazut din drepturile parintesti.
A învederat apelantul ca a fost nevoit sa execute silit hotarârea prin care i s-a stabilit programul de vizitare a minorului, ca minorul era subnutrit, speriat si cu stari de anxietate si ca s-a aflat în situatia de alege între nerespectarea hotarârii judecatoresti si vointa copilului, care a refuzat sa se întoarca la domiciliul bunicului patern la data de 18.01.2009.
În aceste conditii, a sustinut ca, spre deosebire de intimata-reclamanta, nu a actionat împotriva interesului minorului, astfel ca nu exista nici un motiv pentru interzicerea dreptului de a pastra legaturile personale cu acesta, prin impunerea vizitelor numai la domiciliul mamei, timp de 4 ore pe luna.
În sustinerea motivelor de apel, a fost depusa Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 05.10.2008, emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia în dosarul nr.1559/P/2009 (f.20) si s-a cerut administrarea probei testimoniale.
Prin întâmpinare, intimata-reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratând în motivarea pozitiei sale procesuale ca apelantul nu a respectat nici programul de vizitare astfel cum a fost modificat de catre instantele de judecata.
În aparare, intimata a depus înscrisuri, reprezentând: adresa nr.1290183/05.03.2010 emisa de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, Politia Sectorului 3-Sectia 11, adeverinte medicale, scrisoare medicala.
Examinând legalitatea si temeinicia sentintei civile atacate prin prisma motivelor de apel si a materialului probator existent la dosarul cauzei, în conformitate cu disp.art.295 alin.1 C.proc.civ.
Apelantul sustine ca, în masura în care i s-ar fi administrat probele solicitate în fata instantei de fond, ar fi dovedit ca prin comportamentul pe care l-a avut nu a actionat împotriva interesului minorului.
Ori, desi a avut posibilitatea sa-si administreze probele respective în calea de atac, acesta nu a înteles sa se conformeze dispozitiei instantei de control judiciar de a depune la dosar, în conditiile art.186 alin.1 C.proc.civ., lista cu numele si adresele martorilor si nici nu le-a asigurat prezenta în instanta la termenul stabilit în vederea ascultarii lor, motiv pentru care a fost decazut din dovada cu martori în temeiul art.170 alin.3 C.proc.civ.
Oricum, aspectele redate în expunerea de motive a cererii de apel si pe care apelantul-pârât a tins a le demonstra prin probele solicitate tin de însasi masura încredintarii minorului, fara a avea vreo legatura cu programul de vizita a acestuia stabilit prin hotarâre judecatoreasca, respectiv cu argumentele pentru care instanta de fond a apreciat ca se impune modificarea acestui program.
Pretinsul comportament necorespunzator al mamei, contrar interesului superior al minorului, nu l-ar fi îndreptatit pe pârât sa ignore dispozitiile cuprinse în hotarârea judecatoreasca prin care minorul fusese încredintat mamei spre crestere si educare. Daca ar fi existat un pericol real pentru dezvoltarea fizica si psihica a minorului, ceea ce nu s-a dovedit în cauza, pârâtul ar fi avut posibilitatea sa ceara instantei de judecata, chiar pe cale de ordonanta presedintiala, reîncredintarea acestuia catre el.
În conditiile în care, din declaratia martorei A.A.-M., audiata în fata instantei de fond, a rezultat intentia vadita a pârâtului în timpul executarii silite de a nu înapoia copilul mamei, “cu orice riscuri”, în mod just a apreciat instanta de fond ca se impune restrângerea programului de vizitare stabilit anterior prin hotarâre judecatoreasca, prin lipsirea pârâtului de posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul mamei. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-au adus dovezi în sensul ca lasarea copilului la acel moment în grija mamei ar fi avut consecinte negative iremediabile pentru lui.
Nu lipsit de relevanta sub aspectul perseverentei pârâtului în refuzul de a respecta programul de vizita a minorului stabilit prin hotarâre judecatoreasca este si faptul ca, prin Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din data de 05.10.2008, emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia în dosarul nr.1559/P/2009, i se aplicase pentru fapta prevazuta de art.307 alin.1 C.pen. o sanctiune cu caracter administrativ, constând în amenda în cuantum de 800 lei.
Totodata, urmare a incidentului din ianuarie 2009, care a determinat-o pe reclamanta sa ceara modificarea programului de vizita, împotriva lui a fost începuta urmarirea penala pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.305 lit.c C.pen. si art.307 alin.1 C.pen., asa cum rezulta din adresa nr.1290183/05.03.2010 emisa de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, Politia Sectorului 3-Sectia 11.
Facându-se dovada refuzului fatis al pârâtului-apelant de a respecta dispozitiile sentintei civile nr.10189/6.11.2008, prin mentinerea programului extins de vizita stabilit la momentul încredintarii minorului ar fi prejudiciata în mod grav si iremediabil dezvoltarea emotionala a acestuia, deoarece ar fi în permanenta subiectul disputei dintre parinti si al interventiei organelor de politie, chemate sa restabileasca legalitatea prin readucerea lui în domiciliul mamei, la sfârsitul programului de vizita stabilit în favoarea tatalui.
Este greu de crezut ca, pe viitor, apelantul-pârât ar da dovada de buna credinta si ar respecta hotarârea judecatoreasca prin care s-a dat posibilitatea de a-l lua pe minor de la domiciliul mamei, în conditiile în care starea conflictuala dintre parti este mai mult decât evidenta, accentuându-se odata cu formularea de catre intimata-reclamanta a plângerii penale pentru faptele mentionate mai sus.
În considerarea argumentelor expuse si în temeiul art.296 C.proc.civ., neexistând motive temeinice pentru reformarea hotarârii primei instante în sensul pretins de pârât, se va respinge ca nefondat prezentul apel.