Momentul până la care judecătorul sindic are obligaţia verificării înregistrării altor cereri de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva aceleiaşi debitoare

Dosar Nr. 179 (03.02.2010)

Momentul pâna la care judecatorul sindic are obligatia verificarii înregistrarii altor cereri de deschidere a procedurii insolventei împotriva aceleiasi debitoare

- art.31,alin 3 si 5 Legea nr.85/2006

Potrivit art. 31 alin. 3 si 5 din Legea nr. 85/2006 verificarea, de catre judecatorul sindic, a înregistrarii altor cereri de deschidere a procedurii insolventei împotriva aceluiasi debitor, se face pâna în momentul judecarii cererii, care corespunde momentului deschiderii procedurii insolventei (art.32-34 din lege).

Decizia nr. 179/03 februarie 2010 pronuntata de Curtea de Apel

Ploiesti- Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal

Prin sentinta nr. 479/24.11.2009 Tribunalul Dâmbovita a respins cererea creditoarei B.R.D.- GSG, privind deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC PT SRL Pitesti, pentru o creanta de 101.233, 01 lei, reprezentând credit restant, dobânzi si comisioane calculate pâna la data de 7.05.2009.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca dintr-o cerere formulata de o alta creditoare SC S.C. SRL, împotriva aceleiasi debitoare, pentru o creanta de 42.220,15 lei, a rezultat ca pe rolul Tribunalului Dâmbovita se afla deja înregistrat dosarul nr. 5797/120/2008, în care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolventei debitoarei SC P.T. SRL, iar din verificarea înscrisurilor de la acest dosar a rezultat ca prin sentinta nr. 327/18.08.2009 a aceleiasi instante procedura insolventei a fost închisa, s-a dispus radierea debitoarei din Registrul Comertului si s-a admis cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori ai societatii.

Judecatorul sindic a constatat ca urmare a închiderii procedurii insolventei si radierii debitoarei din Registrul Comertului, aceasta nu mai beneficiaza de capacitatea de a-si exercita drepturile si obligatiile, nu mai exista ca subiect de drept si nu mai poate avea calitatea de parte în proces, fiind lipsita de legitimatio ad causam , invocându-se în acest sens decizia nr. 706/22.02.2008 a I.C.C.J.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea B.R.D.- GSG, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând ca debitoarea SC P.T. SRL a beneficiat de un credit pe termen scurt – linie de credit de la Agentia C., în valoare de 91.500 lei, necesar finantarii capitalului de lucru, credit acordat pe un an, în baza contractului nr. 903/12.05.2008, din care debitoarea nu a achitat nici o suma, astfel ca banca a calculat dobânzi si comisioane care însumau 101.233,01 lei, la data de 7.05.2009, rambursarea împrumutului fiind garantata cu garantii mobiliare si imobiliare.

S-a aratat ca prin sentinta nr. 327/18.08.2009 pronuntata într-un dosar de faliment înregistrat anterior împotriva debitoarei, cu nr. 5797/120/2008, Tribunalul Dâmbovita a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei si radierea acesteia din Registrul comertului, precum si angajarea raspunderii fostei administratore C.Z. pentru pasivul ramas neacoperit în valoare de 116.305,10 lei.

Recurenta creditoare a învederat ca a declarat recurs împotriva acestei sentinte pronuntata , în opinia sa, cu încalcarea prevederilor art. 31 alin. 3 si 5 din Legea nr. 85/2006, deoarece nu s-a verificat existenta unei alte cereri de deschidere a procedurii insolventei împotriva debitoarei, pentru a putea fi conexate, ceea ce a condus la vatamarea drepturilor recurentei creditoarei, însa recursul acesteia a fost anulat, întrucât nu s-a motivat în termenul legal, decizia instantei de recurs fiind atacata cu contestatie în anulare.

S-a concluzionat ca inexactitatile din cursul îndeplinirii actului de justitie au vatamat interesele recurentei, care nu a fost trecuta în tabelul creditorilor, iar suma pe care a fost obligata sa o plateasca fosta administratora nu cuprinde toate datoriile debitoarei,deoarece nu include si creanta recurentei, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea deschiderii procedurii insolventei societatii debitoare.

Dupa administrarea probelor cu înscrisuri, conform art. 305 C.pr.civ., Curtea a respins recursul reclamantei creditoare ca nefondat, retinând în esenta urmatoarele :

Potrivit Legii nr. 85/2006 rep. procedura insolventei are un caracter concursual si colectiv, desfasurându-se sub supravegherea judecatorului sindic sesizat fie cu cererea debitorului, fie cu cererea unui creditor, conform dispozitiilor art. 26-31 din lege.

Dupa deschiderea procedurii, administratorului judiciar/lichidatorul desemnat are obligatia notificarii tuturor creditorilor debitoarei,conform art.61 din Legea 85/2006 rep, care pot depune declaratii de creanta, în termenul de cel mult 60 zile de la deschiderea procedurii,potrivit art.62,lit.b din acelasi act normativ.

Atâta timp cât s-a deschis o procedura de insolventa împotriva unui debitor, nu mai poate fi admisa o cerere ulterioara, cu acelasi obiect,formulata de un alt creditor, împotriva aceluiasi debitor, fiind inadmisibila desfasurare a doua proceduri paralele de insolventa, întrucât s-ar încalca nu numai caracterul concursual si colectiv al procedurii, dar si principiile desfasurarii acesteia.

Pe de alta parte, Legea nr. 85/2006 rep.,obliga toti creditorii sa fie diligenti în respectarea termenelor în care îsi pot valorifica drepturile prevazute de lege.

În speta, recurenta creditoare, desi a cunoscut ca împotriva debitoarei SC P.T. SRL Târgoviste s-a deschis deja o procedura de insolventa în dosarul nr. 5797/120/2008 al Tribunalului Dâmbovita, nu s-a înscris la masa credala în acea cauza, din motivele de recurs formulate de creditoare rezultând ca aceasta a atacat sentinta nr. 327/18.08.2009 prin care s-a dispus închiderea procedurii insolventei si radierea debitoarei din Registrul Comertului,în acel dosar, însa recursul nu a fost motivat în termenul prevazut de lege, recurenta atacând cu contestatie în anulare decizia instantei de recurs.

Potrivit dispozitiilor art. 723 Cod procedura civila, aplicabile si în materia insolventei, conform art. 149 din Legea nr. 85/2006 rep., drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului în vederea caruia au fost recunoscute de lege, nimeni neputându-si invoca propria culpa,reprezentata de pasivitate si lipsa de diligenta, în valorificarea unui drept.

Recurenta creditoare, care a cunoscut despre desfasurarea procedurii insolventei debitoarei, într-un alt dosar înregistrat anterior la Tribunalul Dâmbovita, avea posibilitatea sa-si valorifice creanta în acea cauza, nefiind îndreptatita sa formuleze o noua cerere de deschidere a procedurii insolventei debitoarei, deoarece, pe de o parte, daca s-ar admite astfel de cereri, ar însemna sa se eludeze legea de catre creditorii care nu si-au valorificat drepturile în termenele legale, în cadrul procedurii colective deschise pentru prima data împotriva debitoarei, iar pe de alta parte, nu s-ar mai putea relua aceasta procedura pentru o debitoare care a fost deja dizolvata si radiata de la Registrul Comertului, ca urmare a închiderii procedurii insolventei, întrucât aceasta nu mai exista ca subiect de drept, cum corect a stabilit prima instanta.

Critica vizând încalcarea,de catre judecatorul sindic,a prevederilor art.31, alin.3 si 5,din legea insolventei, nr.85/2006,este nefondata,deoarece din interpretarea logica a textelor invocate,în contextul desfasurarii etapelor procedurii insolventei, rezulta ca verificarea înregistrarii altor cereri,împotriva aceluiasi debitor,se face pâna în momentul judecarii cererii,care corespunde momentului deschiderii procedurii insolventei (art.32-34 din lege).

În speta, recurenta creditoare a formulat cerea sa la 13-05-2009,desi procedura insolventei debitoarei SC P.T. SRL forma obiectul unui dosar înregistrat la Tribunalul Dâmbovita din anul 2008,nemaiputându-se conexa alte cereri ale altor creditori,în cauza în care se deschisese falimentul debitoarei,procedura aflându-se la finalul etapelor prevazute de lege.

Constatând ca sentinta atacata nu este afectata de niciunul din motivele de casare sau de modificare prev. de art. 304 C.pr.civ., în baza disp.art. 312 alin. 1 C.pr.civ Curtea a respins recursul creditoarei ca nefondat.