Natura comerciala a cauzei.
Nulitate absoluta contract de înstrainare
imobil-teren catre o societate comerciala.
Obiectul litigiului - constatarea nulitatii absolute a unui contract de înstrainare imobil-teren catre o societate comerciala. Natura comerciala a cauzei. Prezumtia de comercialitate, instituita de art.4 din Codul Comercial, nu a fost rasturnata prin dovedirea caracterului civil al obligatiei. Prin acte civile se înteleg acele acte de drept privat care, prin structura si functia lor esentiala ramân civile indiferent de persoana care le savârseste: testamentul, adoptia, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, etc.
(Decizia comerciala nr.1861R din 20.12.2007 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr.24847/3/2007)
Prin sentinta comerciala nr.10889/3.10.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala s-a declinat competenta de solutionare a cauzei având ca obiect cererea reclamantei S.C. RB S.A. de constatare a nulitatii absolute a contractului de promisiune bilaterala de vânzare-cumparare autentificat sub nr.330/16.05.2007 de BNPA Tatomir Cristina si Dragut Reli.
În motivarea sentintei s-a retinut ca instanta a fost sesizata cu o cerere prin care se solicita anularea contractului de promisiune bilaterala de vânzare-cumparare si ca temeiul legal invocat nu pune în discutie comercialitatea actului sau natura comerciala a contractului de înstrainare, astfel ca tribunalul a admis exceptia de necompetenta si a declinat cauza în favoarea Judecatoriei Buftea, considerând ca implicarea în proces a unei societati comerciale nu este de natura sa schimbe caracterul civil al cauzei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S.C. RB S.A. care a solicitat casarea hotarârii de declinare si trimiterea cauzei spre solutionare Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.
Recurenta sustine în motivarea recursului ca obiectul cererii introductive este neevaluabil în bani si are o cauza comerciala deoarece scopul încheierii contractului atacat a fost acela al realizarii unei investitii si realizarii de profit.
Se invoca dispozitiile art.4 Cod comercial care instituie prezumtia de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului, indiferent de izvorul lor.
Recursul a fost legal timbrat.
Nu s-a formulat întâmpinare.
Din examinarea sentintei atacate în raport de prevederile legale aplicabile în cauza, Curtea a constatat ca recursul este întemeiat si a fost admis pentru urmatoarele considerente:
Recurenta-reclamanta S.C. RB S.A. a chemat în judecata pe pârâtul T.M. solicitând instantei sa se constate nulitatea absoluta a contractului de promisiune bilaterala de vânzare-cumparare autentificat sub nr.330/16.05.2007.
În mod gresit prima instanta a apreciat si retinut natura juridica civila a cauzei si a declinat dosarul spre solutionare în favoarea Judecatoriei Buftea.
Sunt întemeiate criticile recurentei referitoare la prezumtia de comercialitate prevazuta de art.4 din Codul comercial, conform careia, toate contractele si obligatiunile unui comerciant au o natura comerciala.
În sensul art.4 Cod comercial, pentru ca un contract sau o obligatie juridica asumata de un comerciant sa aiba caracter comercial este necesar ca respectivul contract sa nu fie de natura civila, ori ca partile raportului obligational sa nu fi stabilit ele însele contrariul.
Prezumtia de comercialitate este o prezumtie legala, relativa, care poate fi rasturnata, în conditiile art.4 Cod comercial, prin dovedirea caracterului civil al obligatiei.
Prin acte civile se înteleg actele de drept privat care, prin structura si functia lor esentiala nu se pot referi la activitatea comerciala si care ramân civile, indiferent de persoana care le savârseste, cum ar fi: testamentul, acceptarea ori renuntarea la mostenire, adoptia, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, etc.
În speta, prezumtia de comercialitate a contractului de vânzare-cumparare încheiat de recurenta-reclamanta care este un comerciant, nu a fost rasturnata, ci dimpotriva, scopul încheierii contractului a fost acela al realizarii unei investitii adecvate obiectului de activitate al societatii comerciale.
În concluzie, cauza are caracter comercial si competenta de solutionare revine, potrivit dispozitiilor art.2 alin.1 lit.a Cod procedura civila Tribunalului Bucuresti - Sectia Comerciala.
În conformitate cu dispozitiile art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul si a casat sentinta atacata. A trimis cauza spre competenta solutionare în fond Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala.????