Prin sentinta penala nr. 309/19.06.2008, pronuntata de Judecatoria Reghin, în dosar nr. 1942/289/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului XXpentru savârsirea infractiunii de stopaj la sursa prev. de art. 6 din Legea 241/2005 la pedeapsa de 1000 de lei, amenda penala, si obligarea lui la plata sumei de 11409 lei cu titlu de accesorii ale debitului.
În motivarea hotarârii se arata ca, în calitate de administrator al Xx, în perioada 17.06.2004-31.12.2006, a retinut si nu avarsat în termenul legal lsa buget sume reprezentând impozite si contributii cu retinere la sursa.
Împotriva acestei hotarâri a declarat apel inculpatul, solicitând încetarea procesuluipenal în baza art. 11 pct. 2 lit. b , art. 10 lit. i ind. 1 Cod pr. penala si art. 10 alin. 1 teza finala din Legea 241/2005 , întrucât a achitat integral prejudiciul cauzat , înainte de primul termen de judecata la prima instanta.
Analizând apelul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, în conformitate cu prev art 378 alin 1 Cod procedura penala, instanta îl considera fondat, dar pentru urmatoarele motive:
Hotarârea primei instante este criticabila pentru mai multe motive tinând de nelegalitatea ei, dintre care cel putin o parte impun desfiintarea sa cu trimiterea dosarului spre rejudecare. Astfel:
Desi începând cu termenul din 10.04.2008 Administratia Finantelor Publice Reghin a învederat primei instante ca în cauza calitatea de parte responsabila civilmente s-a transmis XX, instanta nu a verificat aceasta sustinere, pentru legala citarea a acestei parti.
Ori, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedura penala instanta, judecând apelul, admite apelul, desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata pentru motivul ca judecata a avut loc în lipsa unei parti nelegal citate..
În afara de acestea, prima instanta nu s-a pronuntat în nici un fel asupra cererii de încetare a procesului penal în urma achitarii debitului, desi o asemenea cerere fusese formulata înca pentru termenul din 14.02.2008. Nu a facut nici un demers pentru a solutiona problema, daca debitul este achitat sau nu, iar în acest din urma caz, la cât se ridica el. Este de mentionat în acest sens ca, la dosarul Tribunalului, partea civila a depus înscrisuri din care rezulta ca la data când inculpatul pretinde ca a facut plata datoriei principale, accesoriile se ridicau la suma de 5030 lei, debitul era 0, si ca art. 119 alin. 2 din Codul de procedura fiscala dispune ca nu se datoreaza majorari de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de obligatii fiscale accesorii . Mai mult, în data de 7.12.2007 suma ramasa de plata era , potrivit constituirii de parte civila, 2278 de lei. Aceste contradictii nu-si gasesc nici un raspuns în hotarârea primei instante.
Nu în ultimul rând, prima instanta nu a facut demersuri în conformitate cu decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, data în interpretarea art. 264 alin. 3 din Codul de procedura penala , pentru a îndrepta neregularitatea sesizarii izvorâta din aceea ca Rechizitoriul a fost verificat chiar de autorul lui.
Ca urmare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedura penala instanta va admite apelul , va desfiinta sentinta atacata si va dispune trimiterea cauzei primei instante, spre rejudecarea ei într-un mod conform celor de mai sus.
Având în vedere si prev. art. 192 alin. 3 Cod procedura penala,