NECOMPETENTA MATERIALA A JUDECATORIEI ÎN CERERILE AVÂND CA OBIECT PLATA DEDESPAGUBIRI REPREZENTÂND SPORURI SALARIALE
Sentinta civila nr.450/03 februarie 2010.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Vaslui, reclamantii A. I. A. ,A. V., A. I., A. G. ,A. V. ,B. G. ,B. L., B. M. ,B.G., I. M. M., B. D. ,B. I.,C. P. ,C. V., C. G., D. E. ,D. I.,D. D. ,E. L. ,E. F.,F. V. E., G. A. ,G. I. ,G. E., H. S., I. M. ,I. F. ,I. M. ,I. D., J. M., L. L. ,L. C. ,L. N., M. E. ,M. C., M. D. , M. I., N. M. , P. A., P. A. ,R. C. ,R. F., S. M. , S. C. ,S. C. , T. T. , V. D. I. ,B. E., P. C. si B. E. au chemat în judecata pârâtii: M. A. P. D.R., si D. A. D. R. VASLUI pentru obligarea acestora la plata de despagubiri reprezentând sporuri salariale, pentru perioada iunie 2005 si pâna în prezent.
Se solicita si cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamantii arata faptul ca au solicitat Tribunalului Vaslui prin cererea 1489/89/2008 obligarea pârâtilor la plata sporurilor reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, în cuantum de 25% din salariul de baza fiecare. Tribunalul Vaslui a admis cererea însa Curtea de Apel Iasi prin decizia 38/CA/26 ianuarie 2009 a modificat în totalitate hotarârea si a respins pe fond actiunea. În paralel, în tara au fost judecate actiuni similare promovate de functionari ai directiilor agricole, cereri ce au fost admise iar M. A. a dispus plata sporurilor pentru trecut si viitor. Arata reclamantii ca se afla în situatia singulara de a fi salarizati cu 50% mai putin fata de colegii lor din tara.
Invoca reclamantii prevederile art. 1, art. 2 din OG 137/2000 precum si prevederile art. 27, alin. 1 din acelasi act normativ.
Pârâta M.A.D.R., legal citata a depus întâmpinare solicitând respingerea actiunii. Invoca pârâta decizia nr. 20/21.09.2009 a Î.C.C.J.
La termenul din 29.01.2010, instanta din oficiu a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Vaslui. Reclamantii, prin avocat, au invocat exceptia nelegalei compuneri a instantei.
În ceea ce priveste exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Vaslui, aceasta este fondata pentru urmatoarele motive:
Prin actiune, reclamantii au solicitat plata unor despagubiri egale cu drepturile salariale, reprezentând un spor de 25% pentru suplimentul postului si un spor de 25% corespunzator treptei de salarizare.
Chiar daca reclamantii au calificat sumele drept „despagubiri”, ele sunt, în realitate, drepturi banesti cu caracter salarial.
Elementele esentiale ale contractului de munca sunt partile (subiectele între care se încheie contractul), felul muncii, salariul si locul muncii. Prin salariu, care constituie atât o categorie economica, cât si una de factura juridica, se întelege pretul muncii prestate exprimat, de regula, în bani. Prestarea muncii si salarizarea muncii sunt obligatiile principale care rezulta pentru salariat si, respectiv, pentru angajator, din încheierea contractului de munca sau din existenta raporturilor de serviciu. Reglementarile legale stabilesc principiul potrivit caruia pentru munca prestata, fiecare persoana are dreptul la un salariu în bani, convenit, de obicei, la încheierea raporturilor de munca.
Din aceasta perspectiva, solicitarea reclamantilor de a fi platiti (remunerati) în mod egal si nediscriminatoriu cu alti functionari ce primesc anumite sporuri salariale, precum si pretentiile acelorasi reclamanti de a li se restitui, sub forma despagubirilor, aceste sporuri la care pretind ca au dreptul, reprezinta un litigiu în legatura directa cu executarea raporturilor juridice de munca si cu existenta relatiilor de serviciu.
Împrejurarea ca în argumentarea demersului lor judiciar, reclamantii au invocat, printre altele, prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, nu schimba cu nimic natura raporturilor existente în cauza.
Potrivit art. 21 alin. 1 din acest act normativ „în toate cazurile de discriminare prevazute de prezenta ordonanta, persoanele discriminate au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioara discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.”
Prin sintagma folosita de legiuitor „potrivit dreptului comun”, nu se întelege neaparat dreptul civil, ci prin termenul folosit de legiuitor trebuie sa se înteleaga dreptul comun, adica institutia juridica aplicabila pretentiei concrete dedusa judecatii. Cum prin actiune s-au formulat pretentii salariale, dreptul comun aplicabil raporturilor juridice dintre parti este dreptul muncii, astfel ca rezolvarea conflictului ivit este de competenta jurisdictiei muncii.
Sectia civila si de proprietate intelectuala a Î.C.C.J., solutionând un recurs privitor la un regulator de competenta, prin decizia 6549/5.07.2006 a hotarât în acest sens.
În consecinta, având în vedere prevederile art. 2, lit. c Cod procedura civila si prevederile art. 158 alin. 3 si ale art. 159, pct. 2 Cod procedura civila, instanta va admite exceptia necompetentei sale materiale si va declina prezenta cauza la Tribunalul Vaslui.
Întrucât, asa cum s-a aratat mai sus prin sintagma „potrivit dreptului comun” nu se întelege neaparat dreptul civil, instanta apreciaza ca a avut o compunere legala (doi judecatori si doi asistenti judiciari) astfel ca se va respinge ca fiind neîntemeiata exceptia invocata de reclamanti.