Conform art. 44 alin.2 din Legea 43/1997 pentru protectia unor sectoare de drumuri administratorii acestora pot institui restrictii cu caracter temporar, semnalizate corespunzator, privind viteza, masa totala maxima admisa si masa maxima admisa pe axa ale vehiculelor admise sa circule pe sectorul respectiv, cu informarea Politiei rutiere, a Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si a utilizatorilor, iar potrivit art. 60 alin.1 lit. g din acelasi act normativ încalcarea restrictiilor de circulatie instituite potrivit art. 44 alin. (2) se sanctioneaza cu amenda de la 30.000.000 lei la 40.000.000 lei, aplicata conducatorului auto.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta investita cu solutionarea plângerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza, de regula, de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului cât si asigurarea posibilitatii petentului de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor prev. de art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mentiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
În ceea ce priveste temeinicia, instanta retine ca procesul-verbal face dovada situatiei de fapt mentionate în cuprinsul sau pâna la proba contrara, proba ce incumba petentului potrivit art. 1169 C.civil si art. 129 al. 1 teza finala C.p.c., intrucât cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
Petentul, insa, nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta în sarcina sa prin procesul – verbal de contraventie, respectiv nu administrat probe concludente din care sa rezulte ca in momentul efectuarii controlului, masa totala a autovehiculul condus de acesta, respectiv masa proprie a autovehiculului la care se adauga incarcatura acestuia nu depasea 7,5 t, desi recunoaste in continutul plangerii ca in momentul controlului transporta anumite bunuri.
Ca atare, tinându-se cont si de împrejurarea ca în speta nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal, instanta constata asadar ca forta probanta a acestuia nu a fost înlaturata, el bucurându-se în continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege în favoarea sa.
Totusi, dat fiind atributul recunoscut instantei de OG nr. 2/2001 de a aprecia asupra sanctiunii aplicate corelativ cu gravitatea faptei retinute drept contraventie, instanta considera ca amenda aplicata petentului de 3500 lei este disproportionata în raport cu fapta savârsita, motiv pentru care, în conformitatea cu dispozitiile art. 34 din OG nr. 2/2001, o va reduce pâna la minimul legal, de 3000 de lei, limita prevazuta de art. 60 alin. 1 lit. g din OG 431/1997.
Ca si consecinta a admiterii în parte a plângerii contraventionale, va mentine celelalte dispozitii ale actului sanctionator atacat.