Nemotivarea hotarârii.
C. proc. pen. - art. 3859 al.1 pct.9
- art. 38515 alin.1 pct.2 lit. C
Hotarârea este supusa casarii, în temeiul art. 3859 al.1 pct.9 c.proc.penala, când nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza solutia, când cuprinde simpla afirmare a unei concluzii, fara indicarea datelor concrete folosite ca premise, sau cuprinde numai o referire la actele cauzei în general.
Decizia penala nr.27, din 13.01. 2010
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Dâmbovita sub nr. 1087/120/2009, condamnatul M.S. a solicitat, potrivit disp. art. 36 c.pen., contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat prin urmatoarele sentinte penale: nr. 611/2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr. 1895/2005, 876/2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr. 3270/2003, 331/2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, în dosarul nr. 6398/2005, 926/2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, în dosarul nr. 6745/2004 si 3933/2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr. 5069/2005.
A mai precizat condamnatul ca pedepsele aplicate prin hotarârile sus mentionate sunt concurente, motiv pentru care a solicitat contopirea acestora si deducerea perioadelor executate anterior.
Prin sentinta penala nr.425 din data de 14.09.2009, pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, s-a admis cererea formulata de petentul – condamnat M.S., si în consecinta:
S-a dispus contopirea pedepselor aplicate petentului-condamnat pentru urmatoarele sentinte penale:
- sentinta penala nr. 611/F/11.05.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 5588/4.10.2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie si prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare;
- sentinta penala nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala ramasa definitiva prin decizia penala nr. 3246/24.05.2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care a fost condamnat la 3 ani închisoare;
- sentinta penala nr. 3933/5.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 478/18.05.2006 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, prin care a fost condamnat la 5 ani închisoare;
- sentinta penala nr. 926 din 21.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, ramasa definitiva la 12.09.2005 prin neapelare, prin care a fost condamnat la 2 ani închisoare;
- sentinta penala nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a-II-a Penala, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 2710/21.05.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care a fost condamnat la 3 ani închisoare, urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultanta perioadele executate, dupa cum urmeaza:
- perioada de la 26.06.2003 – 26.07.2003 si de la 9.03.2005;
- perioada retinerii de 24 ore din 11.01.2003;
- perioada retinerii din 24.02.2005;
- perioada 11.08.2004 la 21.10.2004.
Prin aceeasi sentinta s-a dispus anularea vechilor mandate emise pe numele condamnatului si emiterea unui nou mandat de executare al pedepsei rezultante, de 7 ani închisoare.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala instanta de fond a retinut ca:
Din examinarea sentintelor penale depuse la dosar, rezulta cu certitudine ca inculpatul a fost condamnat definitiv pentru mai multe infractiuni concurente, fapte penale ce au fost comise în perioada anilor 2003 – 2005 si fata de care sunt incidente în cauza disp. art. 36 c.pen.
Potrivit articolului de lege sus aratat, daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta se aplica disp. art. 34 si 35 c.p. referitoare la pedeapsa ce se aplica acestuia în caz de concurs de infractiuni.
În speta dedusa judecatii sustinerile condamnatului în sensul ca pedepsele ce i-au fost aplicate sunt concurente, sunt întemeiate, motiv pentru care instanta a admis cererea si a dispus contopirea acestor pedepse.
Din sentintele penale aratate în cuprinsul cererii introductive si depuse la dosarul cauzei, a rezultat ca petentul-condamnat a suferit pedepse de 7 ani închisoare, 3 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare si 3 ani închisoare, toate acestea fiind concurente, în cauza facându-se contopirea lor în pedeapsa rezultanta cea mai grea, anume pedeapsa închisorii de 7 ani închisoare.
Din pedeapsa rezultanta instanta a dedus perioadele deja executate, asa cum rezulta din considerentele hotarârilor penale de condamnare si a dispus anularea vechilor mandate de executare a pedepselor cu închisoarea si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii de 7 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Dâmbovita, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
În motivele scrise de recurs si sustinute oral în fata instantei de recurs, s-a aratat ca în mod gresit instanta de judecata a procedat la contopirea pedepselor înainte de a le descontopi si repune în individualitatea lor cele doua pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prev. de art. 211 al.2 lit.b si c c.pen., de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia penala nr. 3246/24.05.2005, hotarâre ce a modificat sentinta penala nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala.
Solutia este criticabila si cu privire la contopirea pedepselor de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 611/F/11.05.2005 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, de 5 ani închisoare aplicata prin decizia penala nr. 478/18.05.2006, a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala prin care a desfiintat în parte sentinta penala nr. 3933/05.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a –II-a Penala, pedepse rezultate în urma cumulului dintre pedepsele aplicate în cauzele respective ca urmare a savârsirii infractiunilor cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004, a Tribunalului Bucuresti, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate.
Se apreciaza ca pedepsele contopite, astfel cum au fost majorate ca urmare a cumulului, nu pot fi considerate ca repuse în individualitatea lor, dar nici concurente în masura în care pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/2004 nu este concurenta cu celelalte pedepse.
În mod asemanator a procedat instanta de fond si atunci când a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I-a Penala, a carei suspendare conditionata a fost anulata, prin sentinta penala nr. 926/21.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, cu celelalte pedepse, deoarece aceasta pedeapsa nu este concurenta cu celelalte pedepse.
Curtea, examinând hotarârea atacata, în raport de actele si lucrarile dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform disp.art. 385/6 al.3. c.proc.pen., constata ca recursul este fondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:
Hotarârea este supusa casarii în temeiul art. 385/9 al.1 pct.9 c.proc.pen., întrucât ea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza solutia.
Motivarea solutiei pronuntate de instanta de judecata constituie o îndatorire care înlatura orice aspect discretionar în realizarea justitiei, dând partilor din proces posibilitatea sa-si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei adoptate, iar instantelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc.
În practica s-a decis ca hotarârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza solutia, fiind incident cazul de casare prevazut în art. 385/9 alin.1 pct.9 c.pr.penala, daca hotarârea cuprinde simpla afirmare a unei concluzii, fara indicarea datelor concrete folosite ca premise, sau cuprinde numai o referire la actele cauzei în general (dec. nr. 656/4.02.2004 a Î.C.C.J.).
Totodata, motivarea hotarârilor de catre instantele nationale constituie o obligatie impusa acestora prin prevederile art. 6 si 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Potrivit jurisprudentei C.E.D.O., desi obligatia instantelor nationale de a motiva hotarârile pronuntate nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument, notiunea de proces echitabil presupune ca instanta nationala care nu a motivat decât pe scurt hotarârea pronuntata, încorporând motivarea instantei inferioare, a examinat în mod real problemele esentiale care i-au fost supuse si nu s-a limitat la a relua pur si simplu concluziile unei instante inferioare (cauza Boldea c. României, hotarâre din 15.02.2007).
În speta, Curtea constata ca instanta de fond, în motivarea hotarârii, desi a avut atasate toate înscrisurile necesare (copii sentinte si mandate), s-a limitat la afirmarea unei simple concluzii, respectiv ca sustinerile condamnatului sunt întemeiate, fara indicarea datelor concrete folosite ca premise sau numai cu o referire la actele cauzei în general.
Or, operatia de contopire a unor pedepse pronuntate prin hotarâri definitive, pentru infractiuni concurente judecate separat, presupune, în mod obligatoriu, o analiza temeinica a fiecarei hotarâri pentru a se observa datele la care au fost comise infractiunile si datele la care hotarârile de condamnare au ramas definitive, pentru a se putea stabili daca sunt incidente regulile concursului de infractiuni.
Apoi, toate pedepsele concurente ce urmeaza a fi contopite trebuie repuse în individualitatea lor, respectiv instanta nu ar putea sa contopeasca în pedeapsa rezultanta numai anumite pedepse pronuntate pentru infractiuni concurente descoperite si judecate ulterior ci, se impune desfacerea contopirii anterioare si contopirea tuturor pedepselor pronuntate pentru infractiuni concurente.
Totodata, contopirea priveste numai pedepse executabile, nu si pedepse a caror executare s-a stins prin efectul gratierii.
Curtea observa ca aceste reguli nu numai ca nu au fost aplicate, dar hotarârea a fost pronuntata de prima instanta cu încalcarea lor.
Astfel, în mod gresit instanta de fond a procedat la contopirea pedepselor înainte de a descontopi, de a repune în individualitatea lor cele doua pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prev. de art. 211 al.2 lit.b si c c.p., de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia penala nr. 3246/24.05.2005, hotarâre ce a modificat sentinta penala nr. 876/25.06.2004 a Tribunalului Bucuresti, Sectia I Penala, în sensul înlaturarii încadrarii juridice si a majorarii pedepselor de la câte 1 an si 6 luni închisoare la câte 3 ani închisoare.
Solutia este criticabila si cu privire la contopirea pedepselor de 7 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 611/F/11.05.2005 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala, de 5 ani închisoare aplicata prin decizia penala nr. 478/18.05.2006, a Tribunalului Bucuresti – Sectia I Penala prin care a desfiintat în parte sentinta penala nr. 3933/05.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 331/23.03.2006 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a –II-a Penala, pedepse rezultate în urma cumulului dintre pedepsele aplicate în cauzele respective ca urmare a savârsirii infractiunilor cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004, a Tribunalului Bucuresti, ca urmare a revocarii suspendarii conditionate.
Nu s-a analizat daca pedepsele contopite, astfel cum au fost majorate, sunt concurente cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/2004.
În mod asemanator a procedat instanta de fond si atunci când a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 116/29.01.2004 a Tribunalului Bucuresti – Sectia I-a Penala, a carei suspendare conditionata a fost anulata, prin sentinta penala nr. 926/21.03.2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, cu celelalte pedepse, deoarece aceasta pedeapsa nu este concurenta cu celelalte pedepse.
Fata de aceste considerente, constatând ca hotarârea primei instante nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza solutia, ca este deficitara si ca nu contine elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc, Curtea, în baza art. 38515 alin.1 pct.2 lit. c cod procedura penala, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Dâmbovita împotriva sentintei penale nr. 425 din 14.09.2009, a Tribunalului Dâmbovita, a casat hotarârea si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru a examina în mod real aspectele esentiale ale cauzei si a pronunta o solutie legala si temeinica.