Nerespectarea dispozitiilor art. 268 alin. 2 lit. a, c, d din Codul muncii
conduce la nulitatea absoluta a deciziei de sanctionare care nu poate fi
acoperita prin confirmare.
Art. 268 alin. 2 lit. a, c, d din Codul muncii
Potrivit art.268 alin.2 lit. a, c, d din Codul muncii, sub
sanctiunea nulitatii absolute, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa
contina: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, motivele
pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul
cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata
cercetarea, temeiul de drept în baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica.
Rezulta astfel ca, pentru a fi legala o decizie de sanctionare
trebuie sa cuprinda toate elementele enumerate în textul citat. Lipsa uneia
dintre ele atrage nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.
Referitor la mentiunea de la lit.a, în decizie trebuie descrisa în
concret fapta pentru care a fost sanctionat cel în cauza.
Simpla mentiune ca datorita modului defectuos de lucru se
creeaza posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii, cât si
nerespectarea obligatia de a organiza activitatea de asigurari si daune, de a
organiza si raspunde de îndeplinirea sarcinilor trasate de aplicarea normelor
si regulamentelor societatii, nu este de natura a preciza în ce a constat
atitudinea contestatorului si prin ce a contravenit deontologiei profesionale.
De asemenea, art.268 alin.2 din Codul muncii face distinctie
între descrierea faptei, adica indicarea situatiei de fapt în materialitatea ei,
prevazuta la lit.a si motivarea în fapt si în drept prevazuta la lit.d, adica
indicarea dispozitiilor în baza carora se aplica sanctiunea, adica precizarea
articolului, alineatului, literei. dispozitiilor legale regulamentare din
contractul colectiv de munca nesocotit de acesta.
Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine
interioara, contractului colectiv de munca încalcate, are relevanta pentru ca
instanta sa poata stabili si verifica daca, într-adevar, fapta salariatului
constituie abatere disciplinara si daca se încadreaza printre obligatiile
impuse acestuia.
Numai prin indicarea în decizia de sanctionare a motivelor
pentru care s-au înlaturat apararile formulate de salariatul învinuit se asigura
în mod real si efectiv dreptul lui la aparare.
Fata de prevederile art.268 alin.2 s-a retinut în mod clar ca acest
text, prin fiecare componenta a sa, deci si în ceea ce priveste prevederile de
la lit.a, c si d, statorniceste o nulitate absoluta pentru nerespectarea unei
cerinte de forma ad validitatem, nulitate care, în lipsa unui text în sens
contrar, nu se poate acoperi prin confirmare.
(Decizia civila nr.1500/R-CM din 27 octombrie 2009)
La data de 13.02.2009, contestatorul S.G., în contradictoriu cu
intimata Societatea de Asigurare Reasigurare ARDAF, a formulat contestatie
împotriva deciziei nr. 1328/24.12.2008 emisa de intimata, solicitând anularea
acesteia, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, contestatorul a aratat ca prin decizia de mai sus a fost
sanctionat cu reducerea salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 5%,
retinându-se ca nu si-a respectat obligatia de a organiza activitatea serviciilor si
compartimentelor componente ale Sucursalei Ardaf Muntenia Pitesti. Decizia este
nelegala pentru ca a fost emisa la 24.12.2008, dar comunicata pe adresa de email la
data de 16.01.2009, încalcându-se astfel disp.art.268 alin.3 Codul Muncii, în
cuprinsul ei nu au fost mentionate motivele pentru care i-au fost înlaturate apararile
formulate în scris în timpul cercetarii prealabile disciplinare , contravenind astfel
disp.art. 268 alin.2 Codul Muncii si sanctiunea a fost stabilita cu încalcarea vadita a
disp.art.266 Codul Muncii.
Decizia este si netemeinica pentru ca sanctiunea s-a aplicat apreciindu-
se ca a adus prejudicii unitatii pârâte prin modul sau defectuos de lucru, ceea ce
contravine rezultatelor obtinute de sucursala pe perioada activitatii sale, aceasta
situându-se în permanenta în topul primelor 5 sucursale din cadrul societatii, atât
sub aspectul volumului primelor încasate, cât si al indicatorilor de performanta.
La data de 29.04.2009, contestatorul si-a completat contestatia,
solicitând obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 25000 lei,
reprezentând prejudiciul de imagine creat prin aplicarea sanctiunii. Prin aceeasi
cerere, contestatorul si-a precizat si obiectul cererii de chemare în judecata,
sustinând ca îsi mentine motivele indicate în cuprinsul celei initiale si ca invoca
exceptia nulitatii absolute a deciziei nr.1328/2008.
S-a aratat ca intimata a încalcat dispozitiile art.267 alin.1 Codul muncii
întrucât procedura cercetarii disciplinare prealabile s-a desfasurat cu nerespectarea
prevederilor legale în materie.
În cuprinsul deciziei de sanctionare nu este descrisa complet fapta
socotita drept abatere disciplinara, nu sunt mentionate textele de lege ori
dispozitiile din contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern,
dispozitia sau ordinul unui conducator ierarhic ce au fost încalcate de contestator
,precum si motivele pentru care au fost înlaturate apararile sale formulate în timpul
cercetarii disciplinare prealabile. S-a mai sustinut ca trimiterea din cuprinsul deciziei
la referatul nr.770/19.12.2008 al Comisiei de Cercetare Disciplinara nu poate
acoperi cerinta prev.de art.268 alin.2 Codul muncii .
A concluzionat contestatorul ca lipsa oricareia din mentiunile de mai
sus atrage nulitatea absoluta a deciziei .
A mai aratat contestatorul ca nu a savârsit nicio abatere disciplinara
întrucât rezultatele activitatii sale au fost de exceptie, aducând câstiguri substantiale
pentru societatea intimata si pozitia a doua la nivel national pentru sucursala pe
care o conduce în calitate de director.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestatiei ca
neîntemeiata aratând ca a fost aplicata corect contestatorului sanctiunea întrucât în
activitatea acestuia au fost constatate o serie de deficiente, cauzând în mod implicit
desfasurarea în mod deficitar a atributiilor de serviciu si de catre ceilalti angajati din
subordinea acestuia si producerea unui prejudiciu unitatii .
S-a mai sustinut ca intimata a respectat procedura cercetarii
disciplinare prealabile, aceasta s-a efectuat în prezenta salariatului, obiectul
cercetarii, data si locul întrevederii au fost stabilite, au fost indicate si motivele
pentru care au fost înlaturate apararile formulate de contestator în timpul cercetarii
disciplinare prealabile. De asemenea, intimata a precizat ca a raspuns obiectiunilor
contestatorului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare, acestea fiind
consemnate în cuprinsul referatului din data de 19.12.2008 si ca sanctiunea nu a
fost aplicata în fapt.
La data de 20.05.2009 intimata a invocat exceptia lipsei de interes
având în vedere ca sanctiunea nu a fost aplicata, exceptie pe care instanta a respins-
o la data de 03.06.2009 pentru motivele indicate în cuprinsul încheierii din acea
data.
În urma probelor administrate în cauza, Tribunalul Arges prin sentinta
civila nr.1103/CM/17.07.2009 a admis în parte contestatia formulata, a constatat
nulitatea absoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008 emisa de intimata si a
obligat-o pe aceasta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecata.
S-a retinut de instanta de fond la pronuntarea acestei sentinte ca în
decizia de sanctionare emisa de intimata fapta pretins a fi abatere disciplinara nu a
fost descrisa concret, nu au fost mentionate aspectele ce o individualizeaza (data
savârsirii, modalitatea în care s-a comis). Intimata a mentionat în cuprinsul deciziei
ca salariatul a încalcat anumite atributii de serviciu pe care le enumera însa,
abstract, neindicând, de exemplu, care au fost sarcinile trasate de conducerea
unitatii neglijate de contestator si în ce mod au fost încalcate; numarul dosarelor de
dauna si datele care nu au fost înregistrate sau nu corect, etc., pentru ca instanta sa
poata exercita controlul asupra temeiniciei deciziei. Lipsa acestor mentiuni nu poate
fi suplinita de existenta lor în cuprinsul referatului de cercetare prealabila, mai ales
ca nu exista dovada ca acesta a fost comunicat salariatului odata cu decizia de
sanctionare. Lipsa motivarii în fapt a deciziei de sanctionare, potrivit art. 268 alin.2
lit.a Codul Muncii atrage nulitatea absoluta a acesteia .
Din cuprinsul deciziei lipsesc, de asemenea si motivele pentru care au
fost înlaturate apararile salariatului formulate cu ocazia cercetarii disciplinare
instanta neputând verifica daca a avut loc o cercetare disciplinara efectiva în cadrul
careia contestatorul si-a putut exercita dreptul la aparare. Acest viciu de forma al
deciziei, potrivit art. 268 alin.2 lit.c Codul Muncii se sanctioneaza tot cu nulitatea
absoluta a deciziei. De asemenea, lipsa cercetarii prealabile disciplinare constituie,
la rândul ei o alta cauza de nulitate a deciziei potrivit disp. art.267 alin.1 Codul
muncii .
Intimata nu a motivat în drept decizia, neindicând prevederile din
dispozitiile din contractul colectiv sau individual de munca, regulamentul intern,
dispozitia sau ordinul conducatorului ierarhic ce au fost încalcate de contestator,
ceea ce constituie potrivit art. 268 alin.2 lit.b Codul muncii un alt motiv de nulitate
absoluta a deciziei .
În privinta daunelor morale instanta a apreciat ca acestea nu pot fi
acordate contestatorului atâta timp cât nu au fost prevazute în contractul colectiv
de munca, contractul individual de munca sau de lege.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs, în termen legal, atât
contestatorul si intimata.
S-a aratat în recursul declarat de contestator, ca sentinta instantei de
fond este nelegala si netemeinica, urmând a fi reanalizata cauza sub aspectul
prevederilor art.3041 Codul muncii, întrucât în mod gresit s-a respins capatul de
cerere privind plata daunelor morale.
Instanta nu a avut în vedere ca prevederile art.295 alin.1 din Codul
muncii se întregesc cu celelalte dispozitii cuprinse în legislatia muncii, iar art.269
alin.1 din Codul muncii prevede ca angajatorul este obligat în temeiul normelor si
principiilor raspunderii civile contractuale sa-l despagubeasca pe salariat în situatia
în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în
timpul îndeplinirii obligatiilor de serviciu sau în legatura cu serviciul.
Interpretarea corecta a acestui text de lege este aceea ca, daca nu exista
o clauza expresa în Contractul individual de munca sau în Contractul colectiv cu
privire la acordarea acestor daune se poate apela la calea dreptului comun, adica la
raspunderea civila delictuala instituita prin art.998-999 Cod civil.
Nu s-a avut în vedere prejudiciul grav de imagine ce i-a fost adus
contestatorului în cadrul firmei prin aplicarea sanctiunii, imaginea sa fiind grav
deteriorata. Aceasta sanctiune îi afecteaza imaginea si reputatia nestirbita în cadrul
societatii si în acest fel se aduc prejudicii majore sanselor sale de promovare în
cadrul firmei.
Fata de motivul aratat s-a solicitat admiterea recursului si modificarea
în parte a sentintei civile atacate, în sensul admiterii în totalitate a contestatiei
formulate.
În recursul declarat de intimata s-a criticat sentinta instantei de fond ca
nelegala si netemeinica fata de motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod
pr.civila, solicitându-se reanalizarea cauzei si sub aspectul prev.de art.3041 Cod
pr.civila.
1. În mod gresit instanta de fond a retinut ca fapta pretins a fi abatere
disciplinara nu a fost descrisa concret si nu au fost mentionate aspectele care o
individualizeaza, desi, din analiza deciziei de sanctionare se observa ca în cuprinsul
acesteia se face trimitere la referatul nr.570/19.12.2008 întocmit de Comisia de
cercetare si disciplina si la rezolutia conducerii societatii, acte care au stat la baza
emiterii deciziei de concediere nr.1328 din 24 decembrie 2008.
Prin acest referat s-a stabilit în mod concret si detaliat care au fost
deficientele constatate, care au fost obiectiunile si motivatiile contestatorului,
precum si propunerile facute de conducerea societatii.
În mod gresit instanta de fond a apreciat ca din cuprinsul sentintei
lipsesc motivele pentru care au fost înlaturate apararile contestatorului formulate cu
ocazia cercetarii disciplinare.
Din actele dosarului rezulta în mod cert ca a fost numita o comisie de
cercetare disciplinare care a efectuat cercetarea prealabila, ocazie cu care
contestatorul si-a formulat apararile, iar motivele pentru care au fost înlaturate fiind
cele prevazute în referatul nr.770/19.12.2009.
De asemenea, în mod gresit instanta a retinut ca intimata nu a motivat
în drept decizia, desi se arata în decizie ca a fost sanctionat în baza art.264 alin.1
lit.d si art.266 si 267 alin.1 din Codul muncii pentru faptele prevazute de referatul
nr.670/19.12.2008.
Ca urmare, în mod eronat instanta de fond a apreciat ca nu au fost
îndeplinite conditiile prevazute de art.268 alin.2 din Codul muncii la emiterea
deciziei de sanctionare.
2. În mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei de interes
ridicata de intimata în promovarea contestatiei. Aceasta, întrucât, desi a fost
comunicata decizia de sanctionare contestatorului aceasta nu a fost niciodata pusa
în aplicare, pâna în prezent acestuia neretinându-i-se vreo suma de bani din salariu.
Cum îndeplinirea conditiei interesului este necesara nu numai la
momentul formularii cererii de chemare în judecata, ci si la data pronuntarii
sentintei, instanta trebuia sa respinga contestatia ca ramasa fara obiect.
Fata de motivele aratate s-a solicitat admiterea recursului si
modificarea sentintei instantei de fond, în sensul respingerii contestatiei formulate.
Recursul declarat de contestator a fost admis, cu consecinta casarii în
parte a sentintei si trimiterii spre rejudecare la aceeasi instanta a capatului de cerere
privind plata daunelor morale. A fost mentinuta în rest sentinta atacata si a fost
respins recursul formulat de intimata.
În considerentele acestei decizii, instanta de recurs a retinut
urmatoarele:
Obiectul contestatiei de fata îl formeaza obligarea intimatei la anularea
deciziei de sanctionare.
Ulterior, contestatorul si-a completat contestatia solicitând obligarea
intimatei la plata de daune morale în cuantum de 25.000 lei, reprezentând
prejudiciul de imagine creat prin aplicarea sanctiunii.
Instanta de fond a admis în parte contestatia formulata si a constatat
nulitatea absoluta a deciziei nr.1328 din 24 decembrie 2008.
S-a mentionat în considerentele sentintei ca în privinta daunelor
morale se apreciaza ca nu pot fi acordate contestatorului, nefiind prevazute în
contractul de munca.
Instanta de fond nu s-a pronuntat în nici un fel în dispozitivul
sentintei asupra acestui capat de cerere, nu a analizat în fond cererea privind plata
daunelor morale, în ce constau acestea, temeiul legal al solicitarii daunelor morale si
daca se acorda sau nu.
Procedând în acest mod, instanta de fond nu a clarificat obiectul
actiunii si, mai mult, nu s-a pronuntat asupra unui capat de cerere, motiv de casare
prevazut de art.304 pct.6 Cod procedura civila.
Fata de acest motiv a fost admis recursul declarat de contestator, cu
consecinta casarii în parte a sentintei atacate si trimiterii cauzei spre rejudecare la
aceeasi instanta privind cererea de plata a daunelor morale, fiind mentinute în rest
prevederile sentintei atacate.
Recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat, pentru
urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.1328 din 24 decembrie 2008, intimata-recurenta a
dispus sanctionarea contestatorului S.G. cu reducerea salariului de baza pe o durata
de 3 luni cu 5%.
S-a precizat în motivarea contestatiei ca masura sanctiunii disciplinare
s-a luat având în vedere faptul ca, datorita modului defectuos de lucru se creeaza
posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii si ca este sanctionat pentru
nerespectarea obligatiilor ce-i revin din contractul de munca.
Potrivit art.268 alin.2 lit.a, c, d din Codul muncii, sub sanctiunea
nulitatii absolute, decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa contina: descrierea
faptei care constituie abatere disciplinara, motivele pentru care au fost înlaturate
apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile sau
motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept în baza caruia
sanctiunea disciplinara se aplica.
Rezulta astfel ca, pentru a fi legala o decizie de sanctionare trebuie sa
cuprinda toate elementele enumerate în textul citat. Lipsa uneia dintre ele atrage
nulitatea absoluta a masurii dispuse de angajator.
Referitor la mentiunea de la lit.a, în decizie trebuie descrisa în concret
fapta pentru care a fost sanctionat cel în cauza.
Simpla mentiune ca, datorita modului defectuos de lucru se creeaza
posibilitatea prejudicierii patrimoniale a societatii, cât si nerespectarea obligatia de a
organiza activitatea de asigurari si daune, de a organiza si raspunde de îndeplinirea
sarcinilor trasate de aplicarea normelor si regulamentelor societatii, nu este de
natura a preciza în ce a constat atitudinea contestatorului si prin ce a contravenit
deontologiei profesionale.
De asemenea, art.268 alin.2 din Codul muncii face distinctie între
descrierea faptei, adica indicarea situatiei de fapt în materialitatea ei, prevazuta la
lit.a si motivarea în fapt si în drept prevazuta la lit.d, adica indicarea dispozitiilor în
baza carora se aplica sanctiunea, adica precizarea articolului, alineatului, literei.
dispozitiilor legale regulamentare din contractul colectiv de munca nesocotit de
acesta.
Precizarea prevederilor statutului, regulamentului de ordine interioara,
contractului colectiv de munca încalcate, are relevanta pentru ca instanta sa poata
stabili si verifica daca, într-adevar, fapta salariatului constituie abatere disciplinara si
daca se încadreaza printre obligatiile impuse acestuia.
Numai prin indicarea în decizia de sanctionare a motivelor pentru care
s-au înlaturat apararile formulate de salariatul învinuit se asigura în mod real si
efectiv dreptul lui la aparare.
Fata de prevederile art.268 alin.2 se retine în mod clar ca acest text,
prin fiecare componenta a sa, deci si în ceea ce priveste prevederile de la lit.a, c si d,
statorniceste o nulitate absoluta pentru nerespectarea unei cerinte de forma ad
validitatem, nulitate care, în lipsa unui text în sens contrar, nu se poate acoperi prin
confirmare.
Întrucât, asa cum s-a retinut în mod corect de instanta de fond, în
decizie nu s-a mentionat descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlaturate
apararile contestatorului si temeiul de drept al aplicarii sanctiunii, asa cum prevad
disp.art.268 alin.2 Codul muncii, în mod corect s-a constatat nulitatea deciziei
emise.
Si cel de-al doilea motiv de recurs s-a retinut a fi neîntemeiat, întrucât,
atâta vreme cât s-a formulat o contestatie împotriva deciziei de sanctionare, instanta
a solutionat-o în fond si a constatat ca este nula, neputând aprecia lipsa de interes.
Intimata avea posibilitatea sa anuleze decizia în masura în care nu trecea la
executarea acesteia.
Fata de cele aratate, recursul declarat de intimata a fost respins ca nefondat în baza
art.312 alin.1 Cod procedura civila.