Nerespectarea dispozitiilor art. 171 alin. 2 cod procedura penala privind dreptul la aparare efectiva a inculpatului arestat în alta cauza.

Dosar Nr. 19/P (15.01.2009)

Prin sentinta penala nr.1048/9.10.2008 pronuntata în dosarul penal cu nr.unic 12287/212/2008, Judecatoria Constanta a hotarât ca, « În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul S.C., fara ocupatie si fara loc de munca, recidivist, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infractiunea de furt calificat.

În baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru infractiunea de violare de domiciliu.

În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 2 ani închisoare aplicata prin sentinta penala. nr.2627/15.12.2003 a Judecatoriei Constanta definitiva prin decizia penala nr.304/13.05.2004 a Tribunalului Constanta, iar în baza art.7 din Legea nr.543/2002, revoca beneficiul gratierii conditionate pentru aceeasi pedeapsa.

În baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr.1021/24.04.2003 a Judecatoriei Constanta, definitiva prin decizia penala nr.445/22.06.2004 a Curtii de Apel Constanta, iar în baza art.7 din Legea nr.543/2002, revoca beneficiul gratierii conditionate pentru aceeasi pedeapsa.

S-a constatat ca infractiunile retinute prin sentinta penala nr.2627/15.12.2003 a Judecatoriei Constanta si prin sentinta penala nr.1021/24.04.2003 a Judecatoriei Constanta sunt concurente.

În baza art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal s-a contopit pedepsa de 2 ani închisoare pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal aplicata prin sentinta penala nr.2627/15.12.2003 a Judecatoriei Constanta cu pedeapsa de de 3 ani închisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, I Cod penal prin sentinta penala nr.1021/24.04.2003 a Judecatoriei Constanta, în final executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care în baza art.83 Cod penal si art.7 din Legea nr.543/2002 o executa alaturat de pedeapsele de 3 ani închisoare, respectiv de 3 ani închisoare aplicate prin prezenta hotarâre, in final rezultând pedepsele de 6 ani, respectiv 6 ani închisoare.

S-a constatat ca infractiunile retinute prin prezenta hotarâre sunt concurente cu infractiunea retinuta prin sentinta penala nr.460/24.10.2006 a Tribunalului Constanta.

S-a descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.460/24.10.2006 a Tribunalului Constanta în pedepsele componente: 6 luni închisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i Cod penal, 1 an si 2 luni închisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal, 3 ani inchisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a Cod penal si pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art. 208 alin.1-209 alin.1lit.a, g si alin.3 lit.f Cod penal.

În baza art. 36 alin.1 Cod penal raportat la art.33 lit.a Cod penal si art.34 lit.b Cod penal s-au contopit toate pedepsele de mai sus, de 6 luni închisoare pentru comiterea infractiunii prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal, 1 an si 2 luni închisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i Cod penal, 3 ani închisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a Cod penal si pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare aplicata pentru infractiunea prevazuta de art.208 alin.1-209 alin.1lit.a, g si alin.3 lit.f Cod penal rezultate în urma descontopirii cu pedepsele de 6 ani închisoare, respectiv de 6 ani închisoare aplicate prin prezenta hotarâre, în final urmând sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

Pedeapsa se executa în regim de detentie, conform art. 57 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art.64 lit.a teza a II a si b Cod penal pe durata executarii pedepsei.

În baza art.36 alin.3 Cod penal s-a scazut din pedeapsa perioada executata începând cu data de 16.04.2007 la zi.

S-au anulat vechile forme de executare emise anterior si dispune emiterea unui nou mandat de executare la data ramânerii definitive a prezentei.

S-a constatat ca inculpatul este arestat în alta cauza.

S-a luat act ca partea civila D.V.C. a renuntat la pretentiile civile formulate în cauza.

În baza art.118 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 180 lei.

Pentru a pronunta hotarârea, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 04.12.2006, în jurul orelor 05,30, inculpatul S.C. s-a deplasat pe Aleea A. nr.11 din Constanta, a intrat într-un camin si, sesizând ca usa de acces la camera nr.45 nu era încuiata, a patruns în interior unde, profitând ca partea vatamata D.V.C. dormea, a sustras telefonul mobil marca Siemens MC60 in valoare de 180 lei si, în momentul când intentiona sa paraseasca camera, a fost surprins de partea vatamata, care s-a trezit si l-a recunoscut pe inculpat, a fugit dupa el, însa nu a reusit sa-l prinda.

Inculpatul s-a întâlnit cu T.G. si l-a rugat sa-l ajute sa valorifice bunul, fara a-i spune despre provienenta acestuia. Martorul s-a prezentat la casa de amanet “C“ cu actul de identitate al fratelui sau, însa casiera D.M. a refuzat sa primeasca telefonul.

Bunul nu a fost recuperat, însa partea vatamata nu s-a mai constituit parte civila în cauza.

Faptele inculpatului au fost dovedite cu: declaratia partii vatamate, care l-a surprins pe inculpat, imediat dupa sustragerea bunului si pe care îl cunostea din vedere ca fiind o persoana ce comitea fapte antisociale, declaratia martorei B. D.M., care a aratatt ca nu inculpatul a fost cel care a venit sa amaneteze un telefon mobil, dar împreuna cu acel baiat era si inculpatul pe care l-a recunoscut dupa voce, întrucât îlstia din cartier, fapt ce se coroboreaza si cu declaratiile martorilor T.G., audiat în faza de urmarire penala, care a aratat ca inculpatul a apelat la el pentru a-l ajuta sa vânda un telefon mobil, dar si cu declaratia martorului L.M.A., care l-a surprins pe inculpat când a iesit din camera în fuga, pe acesta cunoscându-l sub porecla de “Nebunica”.

Retinând aceeasi motivare, în fapt si în drept, prin decizia penala nr.553 din data de 10.12.2008, Tribunalul Constanta a respins, în baza art. 379 pct.1 lit.b) Cod procedura penala, ca nefondat apelul declarat de apelantul S.C.

Împotriva hotarârilor, în termenul legal, inculpatul S.C. a declarat recurs deoarece nu i s-a respectat dreptul la aparare si nu este autorul faptei.

Critica este întemeiata pentru considerentele expuse în continuare.

În baza art.171 Cod procedura penala, în cursul judecatii (inclusiv a apelului), apararea este obligatorie când inculpatul este arestat chiar în alta cauza, precum si în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Cum inculpatul este arestat în alta cauza, în aceeasi situatie aflându-se si la judecarea apelului, iar obiectul judecatii îl constituie infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, tribunalul a asigurat numai în mod formal asistenta juridica prin desemnarea unui avocat din oficiu de la baroul Constanta.

Însa, potrivit dispozitiilor constitutionale, a prevederilor art.6 paragr.3 din Conventie asa cum au fost explicitate în jurisprudenta CEDO, dreptul la aparare trebuie sa fie efectiv, figurând printre elementele esentiale ale unui proces echitabil garantat prin paragraful 1.

În conditiile în care, în speta, apararea desemnata din oficiu a fost în dezacord cu propriul client fara a analiza si sustine solicitarile sale (primul formulând critici cu privire la individualizarea pedepsei, iar apelantul cu privire la vinovatie), când în - ultimul cuvânt (conform mentiunilor consemnate în practicaua deciziei) inculpatul „lasa la aprecierea instantei si nu este de acord cu concluziile aparatorului”, recurentul nu a beneficiat, în apel, de o asistenta calificata, efectiva de catre aparator, instanta neputând sa se substituie acestuia.

Astfel, în baza art.197 alin.2 Cod procedura penala, hotarârea instantei de apel este lovita de nulitate absoluta.

Cum nulitatea constatata nu poate fi înlaturata în nici un mod si fata de pozitia aparatorului contrara intereselor inculpatului, judecata a avut loc „în lipsa aparatorului” desi asistenta juridica era obligatorie ceea ce atrage existenta cazului de casare a hotarârii recurate prevazut de art. 3859 pct.6 Cod procedura penala.

Curtea de Apel Constanta, în baza art.38515 pct.2 lit.”c” Cod procedura penala cu referire la art.3859 pct.6 Cod procedura penala, a admis ca fondat recursul declarat de inculpatul S.C. – detinut în Penitenciarul Poarta Alba, judetul Constanta, împotriva deciziei penale nr.553 din data de 10.12.2008, pronuntata de Tribunalul Constanta, în dosarul penal nr.12287/212/2008 si a sentintei penale nr.1048 din data de 9.10.2008, pronuntata de Judecatoria Constanta, în dosarul penal nr.12287/212/2008.

A casat decizia penala nr.553 din data de 10.12.2008, a Tribunalului Constanta si a dispus rejudecarea cauzei de catre aceasta instanta de apel în vederea respectarii dreptului la aparare prevazut de art.171 alin.2 Cod procedura penala. S-a constatat ca recurentul este arestat în alta cauza.