TITLU:
1. Nerespectarea hotarârilor judecatoresti. Tulburarea folosintei locuintei. Diferentiere
2. Plângere împotriva solutiei procurorului. Conditii. Plângere formulata la prim-procuror dupa sesizarea instantei de judecata. Consecinte
C. pen., art. 271 alin. (2), 320
C. proc. pen., art.278, 2781
REZUMAT:
1. Fapta unei persoane de a refuza respectarea, în mod constant, pâna la efectuarea executarii silite, prevederile unei hotarâri judecatoresti, în sensul permiterii accesului reclamantului la subsolul imobilului la acoperis si la folosirea utilitatilor imobilului nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tulburarea folosintei locuintei prevazuta de art. 320 Cod penal, daca lipseste posesia, „folosinta locuintei locatarilor”, ci pe cele ale infractiunii de nerespectarea hotarârilor judecatoresti prevazute de art. 271 alin. 2 Cod penal: „împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti”.
Înfaptuirea justitiei este de neconceput fara executarea hotarârilor judecatoresti, infractiunea prevazuta de art.271 Cod penal având ca obiect juridic special relatiile sociale care asigura autoritatea hotarârilor judecatoresti, iar ca obiect juridic secundar relatiile sociale referitoare la drepturile persoanelor care se realizeaza prin hotarâri judecatoresti. În forma prevazuta la alineatul 2 se cere sub aspectul elementului material împiedicarea unei persoane, prin orice mijloace, actiuni sau inactiuni, de a folosi o locuinta, o parte din locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, iar forma de vinovatie este cea a intentiei, directa sau indirecta.
2. Daca plângerea împotriva ordonantei procurorului a fost formulata la instanta de judecata mai înainte de a fi formulata si depusa la prim procuror conform dispozitiilor art. 278 si art. 2781 Cod procedura penala, aceasta împrejurare nu atrage inadmisibilitatea cererii, ci în conformitate cu dispozitiilor art. 2781 alin. 13 Cod procedura penala trebuie trimisa organului judiciar competent, respectiv prim procurorului parchetului din care facea parte procurorul care a dat solutia contestata. Întrucât pâna la dezbaterea plângerii în fata instantei de judecata, petentul a formulat si depus plângere si la prim procuror, care a si solutionat-o, instanta de judecata nu mai avea temei sa dispuna însa înaintarea plângerii la prim procuror.
(Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, Decizia nr. 1731/R din 18.12.2009, definitiva)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: ANDONE-BONTAS AMALIA
JUDECATOR: VOICA VALERICA
JUDECATOR: RADU ADINA ADRIANA
CONSIDERENTE:
Prin sentinta penala nr. 1934/23.10.2009 pronuntata de Judecatoria Sector 4 Bucuresti – Sectia Penala în dosarul nr. 5274/4/2009, în baza art.2781 alin.8 lit.b Cod procedura penala, s-a admis în parte plângerea formulata de petentul P.S. în contradictoriu cu intimatii M.L. si M.S..
S-a desfiintat în parte Ordonanta nr.5032/P/2006 din 25.03.2009 si Ordonanta nr.2325/II-2/2009 din 30.07.2009 emise de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
S-a trimis cauza la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti în vederea începerii urmaririi penale fata de M.L. si M.S., sub aspectul infractiunii prevazute de art. 271 alin. 2 Cod penal.
S-a mentinut solutiile pronuntate sub aspectul infractiunilor prev. de art. 288, art. 291, art. 320 Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
S-a respins formulata de intimati, cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecata facute de acestia.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 14.05.2009 a fost înregistrata pe rolul instantei plângerea formulata de petentul P.S. în contradictoriu cu intimatii M.L. si M.S., împotriva Ordonantei procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti cu nr.5032/P/2006 din 25.03.2009 si a Ordonantei prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti cu nr.2325/II-2/2009 din 30.07.2009.
În motivare, petentul arata ca masurile procurorului sunt nelegale si netemeinice, fiind omise înscrisurile oficiale privind situatia juridica a subsolului si faptelor comise de învinuiti. În ordonanta este constatat eronat ca a declarat ca învinuitii îi împiedica folosinta subsolului si mansarda imobilului.
În realitate, a facut plângere pentru ca învinuitii îi împiedica folosinta subsolului imobilului, blocându-i toate utilitatile de apa curenta si canalizare din subsolul imobilului care este proprietate comuna, asa cum este dispus în toate hotarârile judecatoresti ramase definitive, irevocabile si executorii, si nu proprietatea privata a învinuitilor. Dintr-o grava eroare d-na procuror a constatat ca subsolul imobilului este proprietatea exclusiva a familiei M.. De asemenea, a constatat ca „petentul nu are autorizatie de construire privind lucrarile de modificare a instalatiilor interioare si astfel nu poate efectua modificarea utilitatilor existente în subsolul imobilului în cauza".
În realitate, pentru lucrari interioare de utilitati nu trebuie autorizatie de construire, conform Legii nr.50/1991.
D-na procuror nu a avut în vedere cel putin faptul ca prin sentinta civila nr.2834/2005 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti definitiva, irevocabila si executorie pusa în executare silita (deci nu mai trebuie autorizatie de construire), s-a dispus:
„obliga pârâtii-reclamanti sa-i permita neconditionat reclamantului-pârât executia lucrarilor de apa si canalizare ce deservesc apartamentul proprietatea sa, conform proiectului nr. 2694/29.07.2003",
„obliga pârâtii-reclamanti sa înceteze actele de tulburare si a folosintei proprietatii comune si de împiedicare de catre reclamantul-pârât a utilitatilor de apa curenta si canalizare",
„obliga pârâtii-reclamanti sa-i lase liber si neîngradit dreptul de acces si de folosinta a curtii, a subsolului tehnic cu instalatii de apa curenta si canalizare atât în curte, cât si în subsolul tehnic al imobilului".
Aceasta hotarâre judecatoreasca era mai mult decât suficienta pentru ca procurorul sa constate lipsa de folosinta a imobilului de la achizitia sa din ianuarie 2003 pâna la data de 26.09.2008, data când s-a efectuat executarea silita a montarii instalatiilor de apa si canalizare, iar un imobil în Bucuresti nu poate fi folosit fara apa curenta si canalizare.
Învinuirea privind savârsirea infractiunilor de fals în înscrisuri sub semnatura privata si uz de fals este dovedita prin faptul ca în aceeasi sentinta civila nr. 2834/2005 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti este dispus:
„dispune rectificarea partiala a cartii funciare aferente proprietatii pârâtilor - reclamanti (fam. M.) din strada Haralambie, parter, sector 4 pentru subsolul imobilului, în sensul înscrierii dreptului de coproprietate fortata si perpetua al reclamantului - pârât (P.S.) si al pârâtilor reclamanti asupra subsolului",
„constata ca boxele 1 si 6, astfel cum au fost identificate prin raportul exp. tehnic numit în cauza aflat la fila 92 si 288 din dosar, se afla în proprietate comuna fortata si perpetua a partilor".
Ca urmare a acestei dispozitii s-a rectificat cartea funciara, conform încheierii nr. 151588/18.02.2008 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Bucuresti Sector 4.
În concluzie, subsolul este proprietate comuna, nu proprietate privata a familiei M., cum prin fals învinuitii au declarat sub semnatura proprie.
Aceasta dispozitie a instantei de judecata a fost necesara deoarece prin declaratie în fals si uz de fals învinuitii declarasera la întabularea proprietatii lor private ca sunt proprietari privati si ai subsolului imobilului, fapt inexact, dovedit cu aceste hotarâri judecatoresti ramase definitive si irevocabile.
În realitate însa subsolul era proprietate comuna, asa cum rezulta din sentinta civila nr. 2834/2005 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, unde este dispus ca boxele din subsol nr.1 si 6 sunt proprietate comuna.
De asemenea, prin sentinta civila nr. 4837/04.10.2004 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, ramasa definitiva si irevocabila s-a dispus ca:
„recunoaste dreptul de coproprietate si de folosinta exclusiva al reclamantului-pârât asupra a doua boxe aflate la subsolul imobilului, în suprafata de 2 mp, respectiv 4,5m".
Hotarârile judecatoresti ramase definitive în baza carora Judecatoria Sector 4 Bucuresti a dispus prin sentinta civila nr.4837/2004 ca subsolul si boxele de la subsol sunt proprietati comune sunt urmatoarele:
- sentinta civila nr. 4363/1971 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti ramasa definitiva prin decizia civila nr.775/28.03.1972 a Tribunalului Bucuresti Sectia a IV-a Civila în care este dispus:
„dispune eliberarea de catre pârâti a boxelor în suprafata de 2mp si 4,5mp aflate în subsolul imobilului, pentru a fi folosite de reclamanti, dispunând si demontarea usii de placaj instalata de pârâti la intrarea scarii ce duce spre subsolul imobilului, unde se gasesc boxele",
- sentinta civila nr. 3445/20.09.1971 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 3002/13.12.1971 a Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila.
Aceste hotarâri judecatoresti au fost puse în executare silita în anii 1970, asa cum rezulta din hotarârile judecatoresti anexate în copie plângerii penale, apoi învinuitii au blocat din nou subsolul în anii 2001-2003 pâna în 26.09.2009, astfel ca nu au respectat aceste hotarâri judecatoresti ramase definitive prin care se dispusese ca subsolul imobilului este proprietate comuna.
Prin urmare petentul a solicitat:
a) admiterea plângerii;
b) desfiintarea ordonantei din 25.03.2009;
c) aplicarea în mod corect si întocmai a dispozitiilor din articolele codului penal;
d) despagubirea pagubitului de catre faptuitori, pentru împiedicarea folosintei în forma continuata de la data adjudecarii apartamentului din februarie 2003, pâna în 26.09.2008 (data executarii silite, conform procesului verbal de executare silita al executorului judecatoresc Casagranda Stana Anton ca daune materiale), cu suma de minimum 30.500 euro, echivalentul în lei, (reprezentând chiria minima lunara de 500 euro din luna octombrie 2004 pâna în luna septembrie 2009),
e) aducerea în stadiu anterior de functionare a utilitatilor, a folosirii de pagubit a usii de serviciu, folosinta boxelor atribuite petentului si instalatiilor de apa curenta si canalizare.
La termenul de judecata din 14.10.2009 instanta a respins exceptia tardivitatii formularii plângerii, invocata de intimati, ca neîntemeiata.
De asemenea, instanta a constatat ca plângerea nu poate fi considerata ca inadmisibila pe motiv ca petentul s-a adresat instantei înaintea momentului în care prim-procurorul s-a pronuntat asupra plângerii formulate împotriva solutiei procurorului de caz. Petentul a formulat plângere în fata instantei înainte ca prim-procurorul sa se pronunte, în scopul de a evita împlinirea termenului de decadere prevazut de art. 2781 alin. 2 Cod procedura penala.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca prin Ordonanta nr. 5032/P/2006 din 25.03.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, mentinuta ulterior prin Ordonanta nr. 2325/II-2/2009 din 30.07.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, s-a dispus, în temeiul art. 242 Cod procedura penala, art. 262 pct. 2 lit. a rap. la art. 11 pct. 1 lit. b si art. 10 lit. d Cod procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala a învinuitilor M.L. si M.S. sub aspectul infractiunii de tulburarea folosintei locuintei, prev. de art.320 Cod penal.
În temeiul art. 228 alin. 6 Cod procedura penala rap. la art. 10 lit. a Cod procedura penala s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de M.L. si M.S. sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. de art. 288 Cod penal, art. 291 Cod penal si art. 271 Cod penal
Procurorul a retinut ca: prin rezolutia din 16.11.2007, confirmata prin Rezolutia nr. 5032/P/2007 din 19.11.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti, s-a dispus începerea urmaririi penale împotriva sus-numitilor pentru savârsirea infractiunii de tulburarea folosintei locuintei, prev. de art.320 Cod penal
În fapt, la data de 14.06.2006, a fost înregistrata plângerea formulata de numitul P.S., cu privire la faptul ca învinuitii M.L. si M.S. îl împiedica pe petent de patru ani de zile sa foloseasca subsolul imobilului situat în str. General Haralambie nr. 43, sector 4, ca au intabulat acest subsol al imobilului în urma unei declaratii false si de asemenea nu respecta hotarârile judecatoresti ramase definitive ce privesc natura juridica a imobilului în cauza.
Partea vatamata a declarat ca învinuitii împiedica folosinta subsolului imobilului, prin blocarea accesului în subsol si mansarda imobilului.
Din înscrisurile existente la dosar a rezultat ca subsolul si mansarda imobilului din adresa mentionata sunt proprietatea exclusiva a familiei M. cu drept de acces pentru numitul P.S., în timp ce curtea imobilului este proprietate indiviza.
Din declaratia învinuitilor reiese ca petentul nu are autorizatie de constructie pentru lucrarile de modificare a instalatiilor interioare si astfel nu poate efectua modificarea utilitatilor existente la subsolul imobilului în cauza. De asemenea, învinuitii precizeaza ca intabularea imobilului s-a realizat în baza actelor de proprietate, având la baza certificate de mostenitor reale.
Prin Ordonanta nr. 334/P/2005 din 17.01.2006 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de învinuitii M.L. si M.S. sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 320 Cod penal si aplicarea fata de acestia a unei amenzi în cuantum de 500 RON fiecare si cheltuieli judiciare în cuantum de 200 RON fiecare.
În conformitate cu prevederile art. 2781 Cod procedura penala, ulterior respingerii de catre prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 4 a plângerii formulate de învinuiti, acestia s-au adresat Judecatoriei Sector 4 cu plângere. Prin sentinta penala a Judecatoriei Sector 4 nr. 2310 din 27.07.2006 s-a respins plângerea numitului P.S. ca inadmisibila, iar plângerea învinuitilor M.L. si M.S. ca neîntemeiata.
În ceea ce priveste blocarea usii de acces în subsolul imobilului de catre cei doi învinuiti, s-a constatat ca în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de tulburarea folosintei locuintei, prev. de art. 320 Cod penal sub aspectul laturii subiective, întrucât fapta trebuie sa fie savârsita cu vinovatie fie sub forma intentiei directe, fie sub cea a intentiei indirecte.
În fapt, învinuitii au învederat ca au încercat sa-1 împiedice pe numitul P.S. sa efectueze lucrari de modificare substantiala a instalatiilor de apa si gaze, lucrari pentru care de altfel, numitul P.S. nu a obtinut autorizatiile necesare de la societatile APA NOVA si DISTRIGAZ. De asemenea, proiectul pe care partea vatamata dorea sa-1 demareze presupunea strapungerea unui zid de rezistenta al imobilului, aspect cu care învinuitii nu au putut fi de acord, motiv pentru care au blocat accesul în subsolul imobilului.
În ceea ce priveste faptele de fals în înscrisuri sub semnatura privata, uz de fals si nerespectarea hotarârilor judecatoresti, s-a constatat ca din materialul de urmarire penala rezulta ca sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a Cod procedura penala, deoarece nu exista dovezi în sprijinul afirmatiilor petentului privind savârsirea infractiunilor mentionate, iar din cercetarile efectuate nu au reiesit date sau indicii temeinice care sa ateste ca faptele descrise în actul de sesizare ar exista în materialitatea lor, certificatele de mostenitor în baza carora s-a realizat intabularea nefiind false.
Prim-procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a respins plângerea formulata împotriva Ordonantei.
Prim-procurorul a retinut ca învinuitii au avut ca reprezentare psihica împrejurarea ca îl împiedica pe petent sa efectueze lucrari de modificare a instalatiilor de apa si gaze, lucrari oricum neautorizate de APA NOVA si DISTRIGAZ. Mai mult, s-a avut în vedere si faptul ca demersul pe care petentul P.S. îl initiase cu privire lucrarile respective presupunea penetrarea unui zid de rezistenta al imobilului astfel ca învinuitii au blocat accesul în subsol tocmai pentru a împiedica acest lucru. Astfel, în mod corect s-a constatat ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, în speta intentia.
Cu privire la savârsirea de catre M.L. si M.S. a infractiunilor prev. de art. 288 Cod penal, art. 291 Cod penal si art. 271 Cod penal, în cauza nu au rezultat date sau indicii temeinice cu privire la existenta faptelor în materialitatea lor. Faptul ca instanta de judecata a dispus rectificarea partiala a cartii funciare pentru subsolul imobilului în sensul înscrierii dreptului de coproprietate fortata si perpetua al petentului P.S. si al numitilor M.L. si M.S., nu poate proba savârsirea nici uneia dintre infractiunile aratate, fara ca acest aspect sa se coroboreze si cu alte probe care sa sprijine învinuirea.
Instanta de fond a apreciat ca plângerea petentului este întemeiata numai în parte.
Astfel, faptele intimatilor nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de tulburarea folosintei locuintei prev. de art. 320 Cod penal, ci în opinia instantei, infractiunii de nerespectarea hotarârilor judecatoresti prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal: „împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda”.
Cât priveste infractiunile de fals (fals material în înscrisuri oficiale sau fals în înscrisuri sub semnatura privata, uz de fals), în mod corect s-a constatat ca acestea nu exista în materialitatea lor, neexistând actiuni de falsificare a unui înscris oficial sau a unui înscris sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, ori de folosire a unui astfel de înscris în vederea producerii unei consecinte juridice.
Cât priveste însa infractiunea de nerespectarea hotarârilor judecatoresti, instanta a apreciat ca exista indicii temeinice desprinse din materialul probator administrat, din care rezulta ca intimatii s-ar face vinovati de savârsirea acesteia.
Înfaptuirea justitiei este de neconceput fara executarea hotarârilor judecatoresti, infractiunea prevazuta de art.271 Cod penal având ca obiect juridic special relatiile sociale care asigura autoritatea hotarârilor judecatoresti, iar ca obiect juridic secundar relatiile sociale referitoare la drepturile persoanelor care se realizeaza prin hotarâri judecatoresti.
În forma prevazuta la alineatul 2 se cere sub aspectul elementului material împiedicarea unei persoane, prin orice mijloace, actiuni sau inactiuni, de a folosi o locuinta, o parte din locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, iar forma de vinovatie este cea a intentiei, directa sau indirecta, aceste elemente constitutive fiind întrunite în cauza.
Instanta a avut în vedere hotarârile judecatoresti aflate la dosarul cauzei, care au putere de lucru judecat, si întreg materialul probator administrat, din care rezulta urmatoarele aspecte:
Prin sentinta civila nr.2834/09.05.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.10247/2004 (filele 263-281 d.u.p.) s-a dispus:
„Admite în parte cererea principala formulata de reclamantul-pârât P.S. în contradictoriu cu pârâtii-reclamanti M.S. si M.L..
Admite în parte cererea reconventionala formulata de pârâtii-reclamanti M.S. si M.L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât P.S..
Constata ca imobilul-teren situat în Bucuresti, str. Nicolae Haralambie nr.43, sector 4 este în coproprietatea partilor, reclamantului-pârât revenindu-i cota ideala si abstracta din dreptul de proprietate asupra terenului de 1/3, respectiv 42,421 mp din suprafata totala de 127,265 mp.
Constata ca boxele nr.1 si 6, astfel cum au fost identificate prin rap. exp. th. întocmit în cauza aflat la fila 92 si 288 dosar, se afla în proprietatea comuna fortata si perpetua a partilor.
Obliga pârâtii-reclamanti sa-i lase liber si neîngradit dreptul de acces si de folosinta a curtii, a subsolului tehnic cu instalatiile de apa curenta si canalizare aflate atât în curte cât si în subsolul tehnic al imobilului.
Obliga pârâtii-reclamanti sa înceteze actele de tulburare a posesiei si a folosintei proprietatii comune si de împiedicare a folosintei de catre reclamantul-pârât a utilitatilor de apa curenta si canalizare.
Obliga pârâtii-reclamanti sa demonteze usile de placaj instalate la intrarea principala (mentiune rectificata prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28.07.2005, pârâtii-reclamanti fiind obligati la demontarea usilor aflate pe scara de serviciu).
Obliga pârâtii-reclamanti sa-i permita neconditionat reclamantului-pârât executia lucrarilor de apa si canalizare ce deservesc apartamentul proprietatea sa, conform proiectului 694/29.07.2003.
Obliga pârâtii-reclamanti sa-i predea reclamantului-pârât un rând de chei de la usa scarii de serviciu.
Obliga pârâtii-reclamanti sa refaca zidul despartitor aflat în spatele bibliotecii pe cheltuiala acestuia, iar în caz de refuz, autorizeaza reclamantul-pârât sa refaca acest zid pe cheltuiala pârâtilor-reclamanti.
Obliga pârâtii-reclamanti sa asigure reclamantului-pârât accesul la acoperis pentru a efectua reparatiile necesare bunei întretineri a imobilului.
Dispune rectificarea partiala a cartii funciare aferente proprietatii pârâtilor-reclamanti din str. Haralambie nr.43, parter, sector 4 pentru subsolul imobilului, in sensul înscrierii dreptului de coproprietate fortata si perpetua al reclamantului-pârât si al pârâtilor-reclamanti asupra subsolului.”
Instanta a retinut în esenta ca prin actul de vânzare-cumparare autentificat de Notariatul de Stat al Raionului Nicolae Balcescu din Bucuresti la data de 05.05.1960, numitii M.S. si M.L. au vândut numitilor E.I. si E.E. apartamentul situat la parterul imobilului din Bucuresti, str. General Haralambie, nr.43, raionul Nicolae Balcescu, compus din doua camere, hol, vestibul, un oficiu, bucatarie, camara si WC, împreuna cu 1/3 cota indiviza de teren aferenta constructiei de 42,421 mp., din suprafata totala terenului de 127,265 mp.
Acest apartament intrase în proprietatea numitei M. Spira prin cumparare conform actului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 27529/29.07.1938 si transcris sub nr.13408/1938 de Tribunalul Ilfov-Sectia Notariat, iar de pârâtul-reclamant M.L. prin mostenire de la defunctul sau tata M.P., conform certificatului de mostenitor nr. S 108/1958 eliberat de Notariatul de Stat al raionului Nicolae Balcescu, fiecare detinând cota de 1/2. Conform certificatului de mostenitor mentionat de pe urma defunctului M.P., decedat la data de 22.01.1958, a ramas, printre alte bunuri succesorale, jumatate parte indiviza din imobilul situat în Bucuresti, str. General Haralambie, nr.43, raionul Nicolae Balcescu, compus global din 127,265 m.p. (teren 63, 632 m.p. masa succesorala) si jumatate din constructia aflata pe acest teren, care a fost dobândit prin mostenire legala de M.L., în calitate de fiu.
Prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.8535/06.05.1992 de Notariatul de Stat al Sectorului 4, numitii E.I. si E.C.F. au vândut numitului N.V. apartamentul situat la parterul imobilului situat în Bucuresti, str. General Haralambie, nr.43, sector 4, fost raion Nicolae Balcescu, format din 2 camere, hol, vestibul, un oficiu, bucatarie, camara si WC, împreuna cu 1/3 cota indiviza de teren aferenta constructiei de 42,421 m.p. din suprafata totala a terenului de 127, 256 m.p.
Prin actul de adjudecare din data de 14.02.2003 întocmit de Biroul Executorului judecatoresc Popescu Sofica în dosarul de executare nr.349/2002, adjudecatarul P.S. a dobândit prin vânzare la licitatie publica de la debitorul N.V. imobilul situat în Bucuresti, str.General Haralambie, nr.43, parter, sector 4, compus din 2 camere, hol, vestibul, un oficiu, bucatarie, camara si WC, împreuna cu 1/3 cota indiviza de teren aferenta constructiei de 42,421 m.p. Acest act de adjudecare a fost înscris în Cartea Funciara nr.17876 N prin încheierea nr.10534/14.05.2003.
Apelul declarat împotriva sentintei a fost respins prin decizia civila nr.2057A/20.12.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, sentinta ramânând irevocabila prin decizia civila nr.530R/09.10.2007 a Curtii de Apel Bucuresti.
Intimatii M.S. si M.L. nu au respectat în mod constant de-a lungul timpului, cel putin pâna la efectuarea executarii silite, prevederile acestei hotarâri, prin mai multe acte materiale, respectiv i-au împiedicat petentului P.S. accesul la subsol, i-au împiedicat folosirea utilitatilor; de asemenea, nu i-au permis accesul la acoperis, nu i-au predat cheile de la usa scarii de serviciu. În acest sens, instanta de fond a avut în vedere hotarârile judecatoresti aflate la dosar.
Prin încheierea din 21.03.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.1030/4/2008, M.L. si M.S. au fost obligati la plata unei amenzi civile în favoarea statului pâna la executarea obligatiei de a-i preda creditorului P.S. un rând de chei de la usa scarii de serviciu a imobilului.
Prin încheierea din 28.07.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.6228/4/2008, M.L. si M.S. au fost obligati la plata unei amenzi civile în favoarea statului pâna la executarea obligatiei de a permite creditorului P.S. executia lucrarilor de apa si canalizare ce deservesc apartamentul proprietatea sa.
Prin încheierea din 19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.8694/4/2008, retinându-se refuzul debitorilor M.S. si M.L. de a executa obligatia prevazuta în sentinta civila nr.2834/2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, de a permite creditorului P.S. accesul la acoperis pentru a efectua reparatiile necesare întretinerii imobilului, au fost obligati la plata unei amenzi civile în favoarea statului pâna la executarea obligatiei.
Prin încheierea din 04.05.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.2092/4/2009 creditorul P.S. a fost autorizat sa aduca la îndeplinire, pe cheltuiala debitorilor, obligatia debitorilor M.L. si M.S. de a-i permite accesul la acoperisul imobilului pentru a efectua reparatiile necesare.
Fata de aceste aspecte, petentul a depus la organele de cercetare penala mai multe plângeri, inclusiv în anul 2009, solicitând tragerea la raspundere penala a învinuitilor.
Fiind audiat, M.L. a declarat ca a hotarât împreuna cu celalalt intimat sa monteze un lacat pe usa de acces la subsol, lacat a carui cheie era doar în posesia lor, pozitie sustinuta si de intimatul M.S..
Astfel, instanta de fond a apreciat ca, motivatia oferita de intimati nu poate fi acceptata, acestia oferind o serie de pretexte cum ar fi faptul ca petentului nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra subsolului, ca petentul ar fi dorit sa faca instalatii neautorizate, ca boxele nu erau mentionate în actul de adjudecare, ca Apa Nova nu îi daduse petentului aprobare pentru modificarea instalatiei de apa.
Fata de aceste considerente, în baza art.2781 alin.8 lit.b Cod procedura penala, instanta a admis în parte plângerea formulata de petentul P.S. în contradictoriu cu intimatii M.L. si M.S..
A desfiintat în parte Ordonanta nr.5032/P/2006 din 25.03.2009 si Ordonanta nr.2325/II-2/2009 din 30.07.2009 emise de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
A trimis cauza la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în vederea începerii urmaririi penale fata de M.L. si M.S., sub aspectul infractiunii prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere Decizia nr. 48/04.06.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite în recurs în interesul legii, publicata în Monitorul Oficial nr.574 din 30 iulie 2008, instanta de fond a constatat ca nu se poate pronunta solutia prevazuta de art. 2781 alin.8 lit. c Cod procedura penala cu privire la aceasta infractiune, deci nu poate retine cauza spre judecare, având în vedere ca procurorul a dispus neînceperea urmaririi penale.
Se va proceda în cadrul urmaririi penale la audierea completa a petentului (partii vatamate) P.S. si a intimatilor (învinuitilor) M.L. si M.S. sub aspectul infractiunii care face obiectul dosarului, se va efectua o cercetare la fata locului, se va administra proba cu înscrisuri si orice alte probe pertinente si utile cauzei.
Vor fi mentinute solutiile pronuntate sub aspectul infractiunilor prev. de art. 288, art. 291, art. 320 Cod penal.
Fata de solutia pronuntata, instanta a respins cererea formulata de intimati, cu privire la obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecata facute de acestia (onorariu aparator ales).
Împotriva acestei sentinte penale au declarat recurs petentul P.S. si intimatii M.S. si M.L., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul petent P.S. a precizat ca recursul vizeaza doar dispozitiile privind mentinerea solutiilor pronuntate de parchet in cele doua ordonante referitor la infractiunile prevazute de art. 288, art. 291 si art. 320 Cod penal si cheltuielile judiciare, precum si despagubirea sa cu suma de 23.500 euro reprezentând lipsa totala de folosinta pe perioada octombrie 2004-septembrie 2008.
În motivarea recursului sau, recurentul petent P.S. a precizat, în esenta, ca instanta de fond trebuia sa aiba în vedere ca intimatii l-au lipsit de folosinta imobilului in forma continuata de la adjudecare din ianuarie 2003 pâna in septembrie 2008 pâna când intimatii au fost executati silit (sub motivul fals ca sunt proprietarii privati ai subsolului, subsolul fiind intabulat pe numele lor prin declaratia falsa data la intabulare), conform procesului-verbal de executare silita întocmit de executorul judecatoresc Casagranda-Stana Anton (fila 394), împrejurare ce rezulta din înscrisurile administrate în cauza (ordonanta procurorului, sentinte civile pronuntate între parti si proiectul vizat de APA NOVA). Aceasta lipsire de folosinta a fost efectuata în forma continuata peste cinci ani si jumatate si a fost efectuata deliberat de intimati, intimatii cunoscând prevederile legale, întrucât intimatul M.L. este avocat cu o vechime de peste 50 ani; referitor la fals si uzul de fals, instanta în mod nelegal a mentinut solutia procurorului având în vedere faptul ca intimatii când au întabulat subsolul imobilului au declarat în fals (fila 147) si au semnat ca sunt proprietarii privati exclusivi ai subsolului, iar prin aceasta declaratie falsa au reusit întabularea subsolului ca proprietate privata. De asemenea, instanta de fond nu a avut in vedere absolut nici una din hotarârile judecatoresti ramase definitive (SC 3445/1971 ramasa definitiva prin DC 3002/1971 si SC 4363/1971, ramasa definitiva prin DC 775/1972), prin care s-a judecat si dispus ca subsolul este proprietate comuna al celor doi proprietari (familia Paun si M.), deci se rezolvase situatia juridica a subsolului, ca proprietate comuna din anii 1970.
În motivarea recursurilor, recurentii intimati M.L. si M.S. au precizat, în esenta, ca instanta de fond nu a fost legal sesizata, întrucât cererea formulata si depusa la instanta era inadmisibila, deoarece împotriva Ordonantei din 25.03.2009 data de procurorul petentul P.S. a formulat doua plângeri: una depusa în data de 14.05.2009 la Judecatoria sector 4 iar cealalta depusa în data de 26.05.2009 la prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti. În atare situatie, plângerea depusa la instanta trebuie respinsa ca inadmisibila, deoarece nu a fost respectata succesiunea procedurala prevazuta de lege, fiind intro¬dusa mai înainte de a se adresa cu plângere la prim procuror; faptele sesizate în acest dosar au mai fost cercetate în dosarul penal nr. 334/P/2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti si chiar daca instanta de fond a dat o alta încadrare faptelor, ele au fost definitiv judecate în dosarul amintit (334/P/2005) prin ramânerea definitiva si irevocabila a Sentintei penale nr. 2310/27.07.2006, dosar penal nr. 3417/4/2006 al Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. j coroborat cu art. 278/1 alin. 11 din Cod procedura penala; instanta de fond a admis plângerea desi aceasta era tardiva. Astfel, petentul P.S. a formulat plângere împotriva Ordonantei din 25.03.2009 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti si a fost depusa în data de 14.05.2009 la Judecatoria Sector 4 Bucuresti, iar plângerea împotriva Ordonantei din 30.07.2009 data de Prim procu¬ror Mihai Betelie al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti a fost depusa la data de 16.09.2009 la Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Potrivit art. 278/1 alin. 2 C.pr.pen. în cazul in care Prim procu¬rorul parchetului nu a solutionat plângerea în termenul prevazut în art. 277, termenul prevazut în alin.1 la instanta curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile. Adica de la data formularii plângerii la prim-procuror si data formularii plângerii la instanta sa nu fi trecut mai mult de 40 de zile .
În cazul de fata Prim procurorul Parchetului nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile de la primire .
Plângerea formulata de petentul P.S. la Prim procuror dateaza din 26.05.2009, iar la instanta a fost depusa plângere împotriva solutiei Primului procuror la data de 16.09.2009. Deci au trecut mai mult de 40 de zile de la formularea primei plângeri.
Se mai invoca faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor probe aflate la dosar (respectiv contractul de vânzare-cumparare a parterului catre sotii E. care prevede doar coproprietatea asupra a 1/3 din teren; contractul de vânzare-cumparare catre N.V. care are aceleasi prevederi; expertiza privind bunurile sotilor E. din 1980, expertiza pentru bunul ipotecat si expertiza pentru licitatie; sentinta civila nr. 4656 din 30.06.2009 si rapoartele de expertiza din dosarul nr. 10773/4/2009 privind coproprietatea asupra podului si modul de acces la acoperis; normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 care prevad mentionarea expresa în contract a boxelor si valoarea lor; conventia prin care propunem lui P.S. accesul la subsol pentru modificarea instalatiei de ape; schitele A si B din proiectul propus de P.S. prin care se preconizeaza efectuarea de modificari a instalatiei de apa numai la parterul imobilului si nu la subsol, contractul de abonament la SC APA NOVA SA în care figureaza si P.S. înca din 15.10.2003), gresita încadrare juridica data de confuzia între o vila duplex pentru o singura familie si un imobil pe etaje si apartamente, confuzia între coproprietate drept real, legal si servitute, drept personal, contractual si confuzia creata de instanta între coproprietate cu drept de folosinta în comun si servitutea personala de folosinta exclusiva, a permis petentului P.S. o serie de abuzuri de drept asupra subso¬lului imobilului a podului si mansardei, precum si gresita aplicare a legii prin nesocotirea elementelor constitutive ale proprietatii depline; dreptul de folosinta, de percepere a fructelor si de dispozitie, ca dezmembraminte ale proprietatii înstrainarea primelor doua neavând ca urmare pierderea proprietatii nudului proprietar, nesocotirea art.136 Constitutie si Declaratia universala a drepturilor omului privind garantarea proprietatii, neretroactivitatea noilor legi privind proprietatea imobiliara referitor la o vânzare din 1960, nesocotirea obligatiei de aprobare din partea coproprietarilor - colocatarilor pentru modificari la partile comune din imobil, nesocotirea cuantumului contributiei colocatarilor la cheltuielile comune.
De asemenea, se mai arata ca hotarârea cuprinde erori grave de fapt, dat fiind faptul ca imobilul e considerat a fi pe etaje si apartamente, în realitate fiind vorba de o vila duplex pentru o singura familie, ca atare se aplica prevederile art. 969 C.civ. referitor la regimul contractual si nu normele privitoare la constructiile pe etaje si apartamente, petentul-intimat P.S. nu a dobândit parterul imobilului prin act de vânzare-cumparare de la fostul proprietar, ci prin licitatie publica, care are alt regim juridic subrogarea nefiind posibila decât in conditii speciale pe care petentul nu le îndeplineste.
Ca ultim motiv de recurs se invoca nulitatea prevazuta de art. 385/9 alin.1 pct. 12 Cod procedura penala: nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infractiuni. Astfel, în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de tulburare folosintei locuintei sau de nerespectarea hotarârilor judecatoresti sub aspectul laturii subiective, întrucât fapta trebuie sa fie savârsita cu vinovatie fie sub forma intentiei directe, fie sub cea a intentiei indirecte. Or, învinuitii au învederat ca au încercat sa-1 împiedice pe numitul P.S. sa efectueze lucrari de modificare substantiala a instalatiilor de apa si gaze, lucrari pentru care de altfel, numitul P.S. nu a obtinut autorizatiile necesare de la societatile APA NOVA si DISTRIGAZ. De asemenea, proiectul pe care dorea sa-1 demareze presupunea strapungerea unui zid de rezistenta al imobilului, aspect cu care învinuitii nu au putut fi de acord, motiv pentru care au blocat accesul în subsolul imobilului.
Fata de cele de mai sus, se solicita admiterea recursului nostru si schimbarea în parte a sentintei penale nr. 1934/20 oct. 2009 în sensul mentinerii Ordonantei nr.5032/P/2006 din 25.03.2009 si Ordonantei nr. 2325/II-2/2009 din 30.07.2009 emise de Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 4 Bucuresti si obligarea petentului P.S. la plata cheltu¬ielilor de judecata facute de intimatii M.S. si M.L., precum si la cheltuielile judiciare avansate de stat.
Examinând sentinta penala recurata prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca fiind nefondate recursurile pentru urmatoarele considerente:
Dat fiind faptul ca în cauza au fost invocate si motive de recurs care ar atrage casarea sentintei penale si respingerea plângerii fara a analiza fondul cauzei, motive prioritare în analiza în raport cu cele prin care se critica solutia pe fondul sau, Tribunalul va proceda mai întâi la verificarea acestor critici.
Astfel, cât priveste nelegala sesizare a instantei atrasa de faptul ca cererea formulata si depusa la instanta era inadmisibila, deoarece împotriva Ordonantei din 25.03.2009 data de procuror, petentul P.S. a formulat doua plângeri: una depusa în data de 14.05.2009 la Judecatoria sector 4, iar cealalta depusa ulterior, în data de 26.05.2009, la prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, invocata de intimatii recurenti, Tribunalul, în acord cu instanta de fond, constata ca aceasta este nefondata.
Astfel, plângerea împotriva ordonantei procurorului a fost formulata la instanta de judecata mai înainte de a fi formulata si depusa la prim procuror conform disp. art. 278 si art. 2781 Cod procedura penala, însa aceasta împrejurare nu atragea inadmisibilitatea cererii, ci în conformitate cu disp. art. 2781 alin. 13 Cod procedura penala trebuia trimisa organului judiciar competent, respectiv prim procurorului parchetului din care facea parte procurorul care a dat solutia contestata.
Întrucât pâna la dezbaterea plângerii în fata instantei de judecata, petentul a formulat si depus plângere si la prim procuror, care a si solutionat-o (plângere si solutie înaintata instantei împreuna cu dosarul de urmarire penala necesar solutionarii plângerii formulate si depuse pe rolul instantei) instanta de judecata nu mai avea temei sa dispuna înaintarea plângerii la prim procuror. În atare situatie nu se poate retine ca plângerea formulata la instanta de judecata este inadmisibila.
Cât priveste sustinerea recurentilor intimati referitoare la tardivitatea plângerii, Tribunalul constata ca este nefondata.
Astfel, ordonanta nr. 5032/P/2006 emisa la data de 25.03.2009 de catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti a fost comunicata petentului P.S. la data de 28.04.2009 (fila 11 dosar fond), iar plângerea împotriva acesteia a fost formulata si înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 4 Bucuresti la data de 14.05.2009, mai înainte ca prim procurorul sa se pronunte pe plângerea cu care fusese sesizat, respectiv la data de 30.07.2009 prin ordonanta nr. 2325/II-2/2009 s-a dispus respingerea plângerii formulate de petent.
În atare situatie, Tribunalul, în acord cu instanta de fond, retine ca au fost respectate de catre petent termenele prev. de art. 2781 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, iar critica adusa hotarârii sub acest aspect este nefondata.
Nici sustinerea recurentilor intimati în sensul ca faptele sesizate în acest dosar au mai fost cercetate în dosarul penal nr. 334/P/2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti si chiar daca instanta de fond a dat o alta încadrare faptelor, ele au fost definitiv judecate în dosarul amintit (334/P/2005) prin ramâ¬nerea definitiva si irevocabila a Sentintei penale nr. 2310/27.07.2006, dosar penal nr. 3417/4/2006 al Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, fiind aplicabile disp. art. 10 lit. j coroborat cu art. 278/1 alin. 11 din Cod procedura penala, nu poate fi retinuta de Tribunal întrucât în cele doua dosare faptele au fost savârsite, respectiv epuizate la date diferite si nu se constata nici identitate de infractiuni.
Astfel, prin sentinta penala nr. 2310/27.07.2006 a Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 2346/R/03.10.2006 a Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala, s-a constatat temeinicia si legalitatea ordonantei nr. 334/P/2005 din data de 17.01.2006 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sector 4 Bucuresti prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatilor pentru savârsirea infr. prev. de art. 320 alin. 1 Cod penal si aplicarea unei amenzi administrative conform art. 181 Cod penal, retinându-se ca fapta de tulburare a folosintei locuintei a fost comisa în perioada februarie 2003-iulie 2006 (momentul pronuntarii sentintei penale). Or, în prezenta cauza faptele pentru care petentul se plânge sunt altele, respectiv infractiunile de fals, uz de fals, nerespectarea hotarârilor judecatoresti, iar infr. prev. de art. 320 Cod penal vizeaza o alta perioada de savârsire, respectiv perioada de la ramânerea definitiva a sentintei penale anterioare si pâna în septembrie 2008 când s-a executat silit hotarârea civila si a încetat tulburarea folosintei locuintei, situatie în care nu se poate retine incidenta dispozitiilor art. 10 lit. j Cod penal, asa cum sustin recurentii intimati.
Cât priveste cazul privind gresita încadrare juridica invocat de catre recurentii intimati, Tribunalul retine ca acesta nu este incident în cauza, întrucât nici macar nu s-a început urmarirea penala în cauza cu privire la infractiunea pentru care s-a admis plângerea. Încadrarea juridica a faptelor reclamate se va efectua pe parcursul urmaririi penale, daca aceasta va fi începuta, dupa administrarea probatoriului, astfel ca în aceasta faza a actelor premergatoare nu se poate vorbi de o încadrare gresita a faptei, ci de indicii de savârsire a unei fapte penale care urmeaza a fi corespunzator încadrata juridic ulterior, dupa începerea urmaririi penale.
Cât priveste celelalte motive invocate de catre recurentii intimati, respectiv instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor probe aflate la dosar, gresita aplicare a legii, faptul ca hotarârea cuprinde erori grave de fapt si fapta nu întruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, precum si motivele invocate de recurentul petent vor fi analizate de tribunal cu ocazia verificarii temeiniciei hotarârii recurate.
Astfel, sub aspectul temeiniciei sentintei penale recurate, Tribunalul retine ca instanta de fond, în motivarea solutiei pronuntate, a facut o corecta si completa analiza a materialului probator administrat în cauza în raport cu dispozitiile legale incidente în speta, stabilind în mod corect situatia de fapt.
În acord cu prima instanta, Tribunalul retine ca prin sentinta civila nr.2834 din 09.05.2005 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr. 10247/2004 s-a dispus:
„Admite în parte cererea principala formulata de reclamantul-pârât P.S. în contradictoriu cu pârâtii-reclamanti M.S. si M.L..
Admite în parte cererea reconventionala formulata de pârâtii-reclamanti M.S. si M.L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât P.S..
Constata ca imobilul-teren situat în Bucuresti, str. Nicolae Haralambie nr.43, sector 4 este în coproprietatea partilor, reclamantului-pârât revenindu-i cota ideala si abstracta din dreptul de proprietate asupra terenului de 1/3, respectiv 42,421 mp din suprafata totala de 127,265 mp.
Constata ca boxele nr.1 si 6, astfel cum au fost identificate prin rap. exp. th. întocmit în cauza aflat la fila 92 si 288 dosar, se afla în proprietatea comuna fortata si perpetua a partilor.
Obliga pârâtii-reclamanti sa-i lase liber si neîngradit dreptul de acces si de folosinta a curtii, a subsolului tehnic cu instalatiile de apa curenta si canalizare aflate atât în curte cât si în subsolul tehnic al imobilului.
Obliga pârâtii-reclamanti sa înceteze actele de tulburare a posesiei si a folosintei proprietatii comune si de împiedicare a folosintei de catre reclamantul-pârât a utilitatilor de apa curenta si canalizare.
Obliga pârâtii-reclamanti sa demonteze usile de placaj instalate la intrarea principala (mentiune rectificata prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28.07.2005, pârâtii-reclamanti fiind obligati la demontarea usilor aflate pe scara de serviciu).
Obliga pârâtii-reclamanti sa-i permita neconditionat reclamantului-pârât executia lucrarilor de apa si canalizare ce deservesc apartamentul proprietatea sa, conform proiectului 694/29.07.2003.
Obliga pârâtii-reclamanti sa-i predea reclamantului-pârât un rând de chei de la usa scarii de serviciu.
Obliga pârâtii-reclamanti sa refaca zidul despartitor aflat în spatele bibliotecii pe cheltuiala acestuia, iar în caz de refuz, autorizeaza reclamantul-pârât sa refaca acest zid pe cheltuiala pârâtilor-reclamanti.
Obliga pârâtii-reclamanti sa asigure reclamantului-pârât accesul la acoperis pentru a efectua reparatiile necesare bunei întretineri a imobilului.
Dispune rectificarea partiala a cartii funciare aferente proprietatii pârâtilor-reclamanti din str. Haralambie nr.43, parter, sector 4 pentru subsolul imobilului, in sensul înscrierii dreptului de coproprietate fortata si perpetua al reclamantului-pârât si al pârâtilor-reclamanti asupra subsolului.”
Apelul declarat împotriva sentintei a fost respins prin decizia civila nr.2057A/20.12.2006 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, sentinta ramânând irevocabila prin decizia civila nr.530R/09.10.2007 a Curtii de Apel Bucuresti.
Intimatii M.S. si M.L. nu au respectat în mod constant de-a lungul timpului, cel putin pâna la efectuarea executarii silite, prevederile acestei hotarâri, prin mai multe acte materiale, respectiv i-au împiedicat petentului P.S. accesul la subsol, i-au împiedicat folosirea utilitatilor; de asemenea, nu i-au permis accesul la acoperis, nu i-au predat cheile de la usa scarii de serviciu, astfel cum rezulta din hotarârile judecatoresti civile aflate la dosar.
Prin încheierea din 21.03.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.1030/4/2008, M.L. si M.S. au fost obligati la plata unei amenzi civile în favoarea statului pâna la executarea obligatiei de a-i preda creditorului P.S. un rând de chei de la usa scarii de serviciu a imobilului.
Prin încheierea din 28.07.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.6228/4/2008, M.L. si M.S. au fost obligati la plata unei amenzi civile în favoarea statului pâna la executarea obligatiei de a permite creditorului P.S. executia lucrarilor de apa si canalizare ce deservesc apartamentul proprietatea sa.
Prin încheierea din 19.12.2008 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.8694/4/2008, retinându-se refuzul debitorilor M.S. si M.L. de a executa obligatia prevazuta în sentinta civila nr.2834/2005 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, de a permite creditorului P.S. accesul la acoperis pentru a efectua reparatiile necesare întretinerii imobilului, au fost obligati la plata unei amenzi civile în favoarea statului pâna la executarea obligatiei.
Prin încheierea din 04.05.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr.2092/4/2009 creditorul P.S. a fost autorizat sa aduca la îndeplinire, pe cheltuiala debitorilor, obligatia debitorilor M.L. si M.S. de a-i permite accesul la acoperisul imobilului pentru a efectua reparatiile necesare.
În atare situatie, Tribunalul retine, în acord cu instanta de fond, ca faptele intimatilor ar putea întruni elementele constitutive ale infractiunii de nerespectarea hotarârilor judecatoresti prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal: „împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinta ori parte dintr-o locuinta sau imobil, detinute în baza unei hotarâri judecatoresti, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda”.
Întrucât în cauza, la acest moment, din actele premergatoare si probele administrate, nu rezulta incidenta vreunuia dintre cazurile prev. de art. 10 Cod procedura penala care sa împiedice punerea în miscare a actiunii penale, în mod corect s-a dispus desfiintarea în parte a ordonantei procurorului si trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmaririi penale fata de intimatii M.L. si M.S. sub aspectul savârsirii infr. prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Totodata se constata ca instanta de fond a respectat dispozitiile Deciziei nr. 48/04.06.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectiile Unite în recurs în interesul legii, precum si ale art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedura penala, aratând motivele pentru care a trimis cauza procurorului si a indicat faptele si împrejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce mijloace de proba.
Astfel fiind, Tribunalul constata ca fiind nefondate criticile recurentilor intimati care vizau faptul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor probe aflate la dosar, gresita aplicare a legii, faptul ca hotarârea cuprinde erori grave de fapt si fapta nu întruneste elementele constitutive ale unei infractiuni.
Cu privire la savârsirea de catre intimatii M.L. si M.S. a infractiunilor prev. de art. 288 Cod penal, art. 291 Cod penal, în acord cu instanta de fond, Tribunalul retine ca în cauza nu au rezultat date sau indicii temeinice cu privire la existenta faptelor în materialitatea lor, neexistând actiuni de falsificare a unui înscris oficial sau a unui înscris sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natura sa produca consecinte juridice, ori de folosire a unui astfel de înscris în vederea producerii unei consecinte juridice. Faptul ca instanta de judecata a dispus rectificarea partiala a cartii funciare pentru subsolul imobilului în sensul înscrierii dreptului de coproprietate fortata si perpetua al petentului P.S. si al intimatilor M.L. si M.S., nu poate proba savârsirea nici uneia dintre infractiunile aratate, fara ca acest aspect sa se coroboreze si cu alte probe care sa sprijine învinuirea. Pe de alta parte, întabularea unui imobil se face în baza actelor de proprietate si nu în baza unei declaratii date de solicitant astfel cum se sustine de catre petent.
Mai mult decât atât, si daca s-ar constata ca fapta ar exista în materialitatea ei, începerea urmaririi penale nu ar mai fi posibila întrucât în cauza este incident cazul de împiedicare de punere în miscare a actiunii penale prev. de art. 10 lit. g Cod procedura penala, intervenirea prescriptiei raspunderii penale, întrucât faptele de fals si uz de fals ar fi fost savârsite cu ocazia întabularii, respectiv la data de 26.06.2003.
Cât priveste infractiunea prev. de art. 320 Cod penal, Tribunalul constata ca în mod corect s-a dispus scoaterea învinuitilor M.L. si M.S. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infractiuni, dat fiind faptul ca pe de o parte aceasta infractiune presupune existenta unei posesii „folosinta locuintei locatarilor”, ceea ce în speta lipseste (petentul a început sa foloseasca subsolul imobilului în litigiu abia dupa punerea în executare silita a hotarârii civile), iar pe de alta parte lipseste elementul subiectiv – respectiv intentia astfel cum corect a retinut si procurorul.
Cu privire la motivul de recurs formulat de catre recurentii intimati privind cheltuielile judiciare, Tribunalul retine ca instanta de fond în mod corect a respins cererea de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare fata de faptul ca plângerea petentului a fost admisa, chiar si în parte si fata de dispozitiile art. 193 alin. 6 Cod procedura penala rap. la art. 274-276 Cod procedura civila.
Fata de considerentele expuse anterior, Tribunalul constata ca nefondate recursurile declarate de recurentul petent P.S. si de recurentii-intimati M.S. si M.L., sentinta penala recurata fiind legala si temeinica.
În consecinta, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, Tribunalul va respinge ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-petent P.S. si de recurentii-intimati M.S. si M.L. împotriva sentintei penale nr. 1934/23.10.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr. 5274/4/2009.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penal va obliga pe fiecare recurent la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Fata de solutia ce urmeaza a se pronunta pe recursurile declarate de recurentii intimati si fata de disp. art. 193 alin. 6 Cod procedura penala rap. la art. 274-276 Cod procedura civila va respinge cererea recurentilor-intimati de obligare a recurentului-petent la plata cheltuielilor judiciare, ca neîntemeiata.
DISPOZITIV:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-petent P.S. si de recurentii-intimati M.S. si M.L. împotriva sentintei penale nr. 1934/23.10.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti în dosarul nr. 5274/4/2009.
Obliga pe fiecare recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Respinge cererea recurentilor-intimati de obligare a recurentului-petent la plata cheltuielilor judiciare, ca neîntemeiata.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica azi, 18.12.2009.