Notiunea de „lucru judecat”, în sensul art. 1201 Cod civil. Identitatea de obiect
Nu exista identitate de obiect atunci când scopul urmarit de reclamant în cea de-a doua actiune nu este acelasi cu scopul din prima actiune, solutionata irevocabil.
Curtea de Apel Iasi, decizia civila nr. 126 din 2 octombrie 2008
Tribunalul Iasi a respins apelul reclamantului L.-C.C.-S. si a pastrat sentinta Judecatoriei Iasi de respingere a actiunii pentru autoritate de lucru judecat.
Tribunalul a constatat ca prima instanta a retinut corect ca finalitatea urmarita în ambele cereri - stabilire paternitate, solutionata definitiv si irevocabil si cea de obligare a pârâtei sa se prezinte la I.M.L. pentru testarea serologica si ADN este aceeasi: cercetarea paternitatii apelantului L.-C.C.-S.
În jurisprudenta instantei supreme s-a decis ca pentru a exista identitate de obiect între doua actiuni este suficient ca din cuprinsul lor sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi în ambele actiuni si, chiar daca în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidenta un drept invocat de o parte, solutia data de instanta are putere de lucru judecat într-o noua actiune în care se încearca valorificarea aceluiasi drept.
De asemenea, ca, daca statuând asupra obiectului unei cereri, judecatorul ar putea contrazice cele statornicite într-o hotarâre anterioara, afirmând un drept negat sau negând un drept afirmat, exista identitate de obiect.
Esential este sa nu se ajunga la doua hotarâri contradictorii, în sensul ca drepturile recunoscute prin prima hotarâre sa nu fie contrazise prin hotarârea ulterioara, ceea ce trebuie sa se verifice este daca prin noua actiune nu se urmareste acelasi scop, ca in primul proces.
În speta, paternitatea apelantului a fost verificata în primul proces, astfel încât cererea de fata, care urmareste acelasi scop, nu poate fi primita, deoarece exista autoritate de lucru judecat.
În privinta identitatii de parti, tribunalul a constatat ca acestea sunt aceleasi ca în primul proces: copilul L.-C.A.(întrucât actiunea în stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste în numele sau de mama, fiind irelevant ca în hotarâre nu s-a specificat calitatea de reprezentanta a mamei) si tatal L.-C.C.-S.
Prin urmare, tribunalul a retinut ca exista autoritate de lucru judecat, tripla identitate de parti, obiect si cauza, ceruta de art. 1201 Cod civil, fiind întrunita.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul L.-C.C.-S., aratând ca nu sunt întrunite conditiile stabilite de art. 1201 Cod procedura civila, pentru a se retine în cauza autoritatea de lucru judecat. Chiar daca mama a reprezentat minora în justitie, a pretins recurentul ca pârâta majora în prezenta pricina nu a avut calitatea de reclamanta în prima actiune si ca scopurile celor doua cereri de chemare în judecata nu coincid.
Recurentul a învederat ca, în conformitate cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, persoana are dreptul la stabilirea unui statut civil care sa corespunda realitatii.
Intimata L.-C.A.-A. nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele si lucrarile dosarului, curtea a constatat ca recursul este fondat.
Articolul 1201 Cod civil reglementeaza „lucrul judecat”, iar articolul 166 Cod procedura civila exceptia autoritatii de lucru judecat. Primele doua instante au retinut corect ca paternitatea pârâtei a fost stabilita prin hotarâre judecatoreasca irevocabila, dar au conchis gresit ca opereaza exceptia puterii lucrului judecat. Curtea de apel a retinut ca judecatoria a verificat doar identitatea de obiect, tribunalul adaugând si considerente care vizeaza identitatea de parti. Este adevarat ca – astfel cum argumenteaza instanta de apel – se verifica identitatea de parti între cele doua judecati. Nu exista – însa – identitate de obiect, atât timp cât scopul urmarit de reclamant în actiunea formulata de Judecatoria Iasi nu este acelasi cu scopul din actiunea în cercetarea paternitatii. Tribunalul a motivat corect – în abstract – ca esential este a nu se ajunge la doua hotarâri contradictorii, în sensul ca drepturile recunoscute prin prima hotarâre sa fie contrazise prin hotarârea ulterioara. În concret, însa, instanta de apel nu a observat ca o asemenea contrazicere nu ar putea aparea între cele doua judecati, L.-C.C.-S. cerând Judecatoriei Iasi nu constatarea unei situatii contrare celei stabilite irevocabil de Judecatoria Ploiesti, ci obligarea pârâtei la prezentarea pentru administrarea unor teste stiintifice. Prin urmare, Curtea de apel a constatat ca scopul urmarit de reclamant nu coincide cu acela din actiunea judecata de instanta ploiesteana, gresit fiind retinuta incidenta exceptiei autoritatii de lucru judecat, în sensul art. 1201 Cod civil si 156 Cod procedura civila.
Raportat considerentelor expuse curtea, în aplicarea art. 312(1) si (5) Cod procedura civila, a admis recursul, modificând în tot decizia Tribunalului Iasi si admitând apelul reclamantului. Curtea a desfiintat sentinta Judecatoriei Iasi, în baza art. 297 (1) Cod procedura civila si – respingând exceptia autoritatii de lucru judecat – a trimis cauza Judecatoriei Iasi, pentru rejudecare.