Obiectiuni la raportul final al lichidatorului. Propunere de închidere a procedurii. ( II )
În absenta documentatiei contabile si a posibilitatilor de identificare a bunurilor societatii, precum si a transferurilor patrimoniale care au intervenit în legatura cu acestea, lichidatorul nu poate fi obligat sa ,,identifice’’ anumite bunuri care au existat în patrimoniul debitoarei si carora nu le este cunoscuta în prezent situatia juridica.
Administratia Finantelor Publice–Constanta a depus obiectiuni la raportul final prezentat de lichidatorul societatii comerciale AGDC S.R.L., criticând în esenta acest act procesual sub doua aspecte : emiterea propunerii de închidere a procedurii, în conditiile art. 118 din Legea nr. 64/1995, precum si nefinalizarea verificarilor asupra patrimoniului debitoarei, prin lipsa demersurilor necesare identificarii tuturor bunurilor (autovehicule) care s-au aflat la un moment dat în evidenta organelor fiscale, a valorificarii lor si satisfacerii creantelor.
Obiectiunile formulate în temeiul art. 115 din lege au fost respinse ca nefondate, pentru urmatoarele considerente :
Principala atributie a lichidatorului este, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 23 din lege, examinarea activitatii debitorului în raport de situatia de fapt si întocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au condus la starea de încetare de plati.
Conform legii, daca debitorul nu a prezentat informatiile cerute de art. 26 sau le-a prezentat în mod necorespunzator, lichidatorul poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa angajeze un expert contabil care, folosind bilantul, registrele si documentele contabile si extracontabile ale debitorului, poate sa le întocmeasca sau, dupa caz, sa le corecteze.
În speta, însa, astfel cum rezulta din rapoartele întocmite de lichidator la 30.10.2001 si la 18.02.2002, nu a putut fi identificata documentatia contabila a societatii, nefiind posibila refacerea ori completarea ei.
Legea lasa, în aceste conditii, posibilitatea creditorilor de a solicita judecatorului sindic aplicarea uneia din cele doua solutii prefigurate într-o asemenea situatie: închiderea procedurii sau angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere, în conditiile art. 124 din lege.
În absenta documentatiei contabile si a posibilitatilor reale de identificare a bunurilor societatii, precum si a transferurilor patrimoniale care au intervenit în legatura cu acestea, lichidatorul nu poate fi tinut raspunzator pentru neîndeplinirea obligatiilor legale.
Identificarea ,,în trafic’’ a autovehiculelor care au apartinut debitoarei si care au fost înstrainate catre terti înainte de declansarea prezentei proceduri nu poate constitui o masura cu acoperire în plan procesual, iar masura asiguratorie a sechestrului nu poate fi dispusa fata de bunuri care nu mai apartin în mod cert debitorului, ci unor terti.
Oricare dintre creditori poate furniza date referitoare la situatia bunurilor debitoarei si poate propune masuri concrete, legale si eficiente de recuperare a bunurilor debitorului, aspect care însa nu se regaseste în speta.
Apreciind ca nu s-a probat îndeplinirea defectuoasa a atributiilor de catre lichidator, ca acesta nu poate decât recomanda – iar nu solicita – închiderea procedurii, precum si faptul ca o parte dintre creditori au formulat cereri de angajare a raspunderii patrimoniale a administratorului, obiectiunile la raportul final urmeaza a fi respinse, judecata continuând în raport de cererile întemeiate pe dispozitiile art. 124 din lege.
(sentinta civila nr. 1398 COM/ 11.03.2002, irevocabila prin nerecurare)