SENTINTA CIVILA NR. 490/03.02.2010 - obligatia de a face pe calea ordonantei presedintiale
Asupra cauzei civile de fata;
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de xx, sub nr. xx, reclamantul xx a chemat în judecata pârâta xx, solicitând instantei ca pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale sa dispuna obligarea pârâtei sa-i predea neîntârziat autoturismul marca WOLKSWAGEN TIGUAN, cu nr.de înmatriculare xx, proprietate a sa, pe care pârâta refuza sa-l predea în mod constant înca din data de 01.06.2009.
În motivarea cererii, a aratat ca prin procesul verbal de licitatie din data de 01.06.2009 a adjudecat în mod definitiv autotursmul în cauza, însa nu a putut intra si fizic în posesia sa, întrucât acesta era sechestrat, dar lasat în custodia pârâtei. Desi a facut numeroase demersuri pentru a intra în posesia bunului, inclusiv prin intermediul executorului judecatoresc, chiar si în conditiile în care administratorul societatii pârâte a dat o declaratie prin care s-a angajat sa-i predea autoturismul la data de 18.06.2009, acest lucru nu s-a întâmplat. A mai aratat ca desi a formulat si o plângere penala, solutia legala a fost aceea a neînceperii urmaririi penale, motiv pentru care a formulat aceasta cerere, în conditiile în care a devenit proprietar printr-o procedura legala, iar pârâta refuza sa-i predea bunul, folosindu-l abuziv si împotriva vointei sale. A mai aratat ca cererea sa îndeplineste toate cele trei conditii de admisibilitate ale ordonantei, respectiv: protejarea dreptului de proprietar, urgenta izvorând din necesitatea de a preveni paguba iminenta si care nu s-ar putea repara în cazul unei distrugeri, uzuri accentuate sau chiar înstrainari a bunului, subzistând si temeiul de admisibilitate pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii silite.
În drept, reclamantul a invocat prev.art.581, alin 3 C.pr.civ.
Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 11 lei si timbru judiciar de 0,15 le.
Anexat cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 4-9).
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea prezentei actiuni, pâna la judecarea cauzelor aflate pe rol în legatura cu vânzarea autoturismului. În motivare a aratat ca licitatia privind autoturismul în cauza s-a desfasurat fara respectarea dispozitiilor legale, existând pe rolul instantei dosare prin care atât ea, cât si CEC Bank au solicitat anularea licitatiei.
La termenul de 12.01.2010 reclamanta a depus doua înscrisuri(filele 22-23), învederând instantei ca în dosarele la care a facut referire pârâta în întâmpinare contestatia la executare a fost respinsa ca nefondata.
Instanta, în temeiul prev. art. 167 C.pr.civ a încuviintat partilor proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reglementând prin dispozitiile art. 581-582 C.pr.civ procedura sumara a ordonantei presedintiale, legiuitorul a stabilit conditiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la aceasta cale rapida.
Astfel, stabilind ca „instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice” art. 581 C.pr.civ fixeaza doua din conditiile de admisibilitate ale ordonantei: urgenta si caracterul vremelnic al masurii care se cerea fi luata pe aceasta cale. Din aceasta ultima conditie decurge si o a treia cerinta, aceea ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul cauzei.
În afara de aceste conditii speciale trebuie îndeplinite conditiile generale ale actiunii civile, respectiv interesul, calitatea si capacitatea.
Referitor la conditia generala de admisibilitate a oricarei actiuni civile, afirmarea unui drept, instanta retine ca, în aceasta materie speciala, nu se poate vorbi de cerinta dreptului, întrucât cercetarea fondului este incompatibila cu natura si caracterul procedurii reglementate în art. 581-582 C.pr.civ, instanta având posibilitatea de a cerceta doar de partea cui este aparenta dreptului.
În prezenta cauza, instanta retine ca prin cererea formulata, reclamantul a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala pârâta sa fie obligata la respectarea dreptului de proprietate asupra autoturismului adjudecat la licitatia organizata în data de 01.06.2009. Totodata, instanta retine ca pârâta a contestat legalitatea licitatiei, iar din verificarile facute de catre instanta, desi i-a fost respinsa contestatia, a formulat recurs împotriva sentintei civile pronuntate în dosarul nr. 4058/279/2009.
În conditiile în care nu a fost facuta dovada suspendarii executarii silite instanta retine ca reclamantul are aparent un titlu de proprietate valabil, asa cum rezulta si din înscrisul de la fila 8, respectiv eliberarea de catre executorul judecatoresc a dovezii ce atesta proprietatea unui bun mobil.
Pentru a putea fi dispusa o „obligatie de a face” pe calea acestei proceduri speciale, pe lânga conditiile de admisibilitate statuate de prev.art.581-582 C.pr.civ este necesar a se dovedi caracterul abuziv al actelor întreprinse de catre pârâta, deoarece numai astfel se pastreaza caracterul vremelnic al masurii luate.
Instanta apreciaza ca în cauza de fata nu este îndeplinita conditia vremelniciei, întrucât solicitarea reclamantului priveste predare autoturismului, ceea ce echivaleaza cu o masura definitiva, care ar echivala cu o solutionare a fondului.
De asemenea, instanta retine ca în cauza nu este îndeplinita nici conditia urgentei. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta retine ca legiuitorul nu defineste acest concept, ci doar indica situatiile ce pot face necesara o interventie a justitiei, respectiv pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executarii.
Prin urmare se poate desprinde ideea ca în primele doua situatii exista urgenta ori de câte ori pastrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei actiuni de drept comun.
Având în vedere aceste considerente, fata de faptul ca reclamantul nu a justificat un element esential pentru recurgerea la aceasta procedura sumara, respectiv urgenta, constând în pagubirea vreunui drept sau producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, instanta apreciaza ca în prezenta speta reclamantul nu ar putea fi expus nici unei pagube iminente care ar denota în cazul unei distrugeri, uzuri accentuate sau chiar înstrainari, care sa nu poata fi reparata pe calea procedurii comune.
Cu privire la înlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executarii, instanta retine ca din înscrisurile depuse la dosar rezulta faptul ca în speta de cauza au fost trimise notificari pârâtei în luna iunie 2009, prin care a fost somata sa predea autoturismul, însa pe de alta parte actiunea a fost introdusa la data de 06.11.2009, iar reclamanta nu a facut dovada ca între cele doua perioade executarea silita ar fi fost împiedicata în mod abuziv de catre pârâta.
Prin urmare, ordonanta presedintiala nu poate constitui calea de aducere la îndeplinire a cererii astfel cum a fost formulata de catre reclamant, astfel ca, în raport de aceste considerente, constatând ca cererea reclamantului nu îndeplineste toate conditiile de admisibilitate prevazute cumulativ de art.581 C.pr.civ., instanta urmeaza a o respinge ca inadmisibila.
În raport cu disp. art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, instanta va lua act ca nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecata.