Obligaţia de a face

Dosar Nr. 4670 (15.12.2009)

Sentinta civila nr. 4670 din 15.12.2009 – obligatia de a face -

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 01.09.2009, sub nr. 6706/279/2009, precizata la termenul din data de 06.10.2009, reclamantul xx a chemat în judecata pârâtul xx, solicitând ca instanta, prin hotarârea ce se va pronunta, sa oblige pârâtul sa radieze autoturismul cu nr.de înmatriculare xx si sa-i restituie suma de 400 de lei pe care a achitat-o el, cu titlu de impozit.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca la data de 18.12.2005, printr-un înscris sub semnatura privata, a vândut pârâtului autoturismul mentionat mai sus.

Pârâtul nu a efectuat formalitatile necesare în vederea radierii, drept pentru care reclamantul plateste în continuare impozitul aferent, desi nu mai beneficiaza de autoturism din data de 18.12.2005, sosindu-i o înstiintare de poprire pe salariu la Banca Carpatica.

În drept, cererea nu a fost motivata.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopie: contractul de vânzare-cumparare, acte de stare civila, înstiintare poprire, proces verbal privind cheltuielile de executare silita, cartea de identitate a autovehiculului. Pentru termenul din data de 08.12.2009 a depus o adresa de la Primaria or.Tg.Neamt, care atesta plata impozitului si cuantumul acestuia.

Legal citat, pârâtul s-a prezentat la termenul din data de 06.10.2009 si a învederat ca nu a putut sa înregistreze autoturismul pe numele sau doar în baza contractului de vânzare cumparare, care nu a fost întocmit în forma autentica. La solicitarea instantei de a depune aceste precizari în scris, pentru termenul din 08.12.2009 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii, motivând ca nu a putut sa radieze de unul singur masina, în certificatul de înmatriculare figurând reclamantul. De asemenea, a mai aratat ca la data de 29.07.2006 a vândut autoturismul în cauza numitului xx, caruia i-a predat actele si cheile masinii, punându-i la dispozitie si informatii cu privire la reclamant, în vederea radierii. A mai aratat ca în luna august 2009 s-a întâlnit întâmplator cu reclamatul care i-a reprosat ca plateste impozit pentru masina, considerând ca acesta este singurul vinovat de situatia creata, întrucât nu a radiat masina de pe numele sau. A mai aratat ca este de acord sa plateasca impozitul, însa numai pentru perioada cât a detinut-o el(7 luni).

În sustinere a depus contractul de vânzare cumparare de care a facut vorbire în întâmpinare.

Cererea a fost legal timbrata.

Instanta a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

La data de 18.12.2005, printr-un contract de vânzare-cumparare sub semnatura privata, reclamantul xx a vândut autovehiculul având nr. de înmatriculare xx, pentru pretul de 2.500 lei, pârâtului xx (fila 3).

Instanta retine ca potrivit art. 1295 C.civ., contractul de vânzare-cumparare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de vointa al partilor, fara îndeplinirea vreunei formalitati.

Desi a avut loc înstrainarea autovehiculului mentionat mai sus, partile nu au efectuat formalitatile legale în vederea radierii masinii de pe numele reclamantului xx si înscrierii acesteia pe numele pârâtului xx iar, asa cum rezulta din adresa Primariei or.Tg.Neamt-Serviciul venituri-impozite si taxe depusa la dosarul cauzei, reclamanta figureaza în evidentele fiscale ca platitor de impozite – fila 22. Situatia de fapt este confirmata si de adresa nr.41950/2009 a Institutiei Prefectului-Serviciul public comunitar regim permise auto de conducere si înmatriculare a vehiculelor(fila 19), reclamantul fiind cel care figureaza în baza de date ca si proprietar al autoturismului în cauza.

Privitor la primul capat de cerere- obligarea pârâtului sa radieze autoturismul instanta retine ca potrivit disp. art. 24 din Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006, privind procedura înmatricularii, înregistrarii, radierii si eliberarea autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulatie, în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

În baza art. 25 din acelasi act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare si a placutelor cu numar de înmatriculare ori de înregistrare, dupa caz, a cartii de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate dupa 1 iulie 1993), a fisei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autoritatii administratiei publice locale, stabilita potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscala, precum si a documentelor care atesta faptul ca a intervenit una dintre situatiile prevazute la art. 24 alin. 1 - 4.

Din analiza textelor mentionate mai sus, rezulta ca proprietarul de vehicul înregistrat este obligat sa radieze masina care a fost înstrainata.

Disp. art. 1 alin. 2 din acelasi act normativ stabilesc competenta înmatricularii, radierii, respectiv autorizarii provizorie sau pentru probe în favoarea serviciilor publice comunitare regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor, în a caror raza de competenta proprietarii îsi au domiciliul sau sediul ori resedinta, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în strainatate.

Chiar daca vânzatorul nu mai dispune de actele necesare pentru radierea autovehiculului (mentionate mai sus), deoarece le-a predat cumparatorului în urma înstrainarii autovehiculului, acesta are obligatia sa se adreseze mai întâi organului competent sa dispuna radierea, sa faca dovada acestei solicitari, iar în caz de refuz, sa se adreseze tribunalului – sectia contencios administrativ, conform disp. Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanta va respinge capatul de cerere având ca obiect radiere autovehicul, ca inadmisibil, deoarece competenta apartine unui organ al statului fara activitate jurisdictionala, respectiv Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor.

Privitor la cel de-al doilea capat de cerere instanta retine ca potrivit înscrisurilor de la dosar, reclamatul a achitat suma de 390,24 lei, reprezentând impozitul datorat pentru auto marca Dacia, serie sasiu UU1R11700G2012960, aferent perioadei 01.01.2006-31.12.2009 si ca acesta a înstrainat autoturismul în cauza la data de 18.12.2005, printr-un contract de vânzare-cumparare sub semnatura privata, rezultând fara dubiu ca începând cu acea data nu a mai folosit autoturismul, operând transferul dreptului de proprietate, odata cu proprietatea se transmitându-se si obligatiile ce revin proprietarului unui bun, inclusiv obligatia de plata a impozitului. Va retine, de asemenea, culpa procesuala a pârâtului care, desi a înstrainat, la rândul sau, autovehiculul în cauza, a perpetuat starea de incertitudine, ca numai el este parte în contractul încheiat cu vânzatorul si ca nu a înteles sa cheme în garantie tertul cumparator, astfel încât nu va retine solicitarea acestuia de a plati impozitul numai aferent perioadei pe care l-a detinut, având deschisa actiunea în regres împotriva tertului dobânditor.

Pentru aceste considerente, având în vedere ca reclamatul a solicitat numai obligarea la plata impozitului, în cuantum de 400 de lei, nu si la plata taxei de parcare, va admite în parte acest capat de cerere si va obliga pârâtul xx la plata sumei de 390,24 lei reprezentând impozitul datorat ;i achitat pentru autoturismul cu nr.de înmatriculare xx, pentru perioada 01.01.2006-31.12.2009.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.