Ocrotirea copilului. Dreptul parintelui care locuieste în alt stat de a mentine relatii personale cu copilul sau. Refuzul tatalui de a-i permite mamei sa-l deplaseze pe minor în strainatate. Interesul superior al copilului.
C. fam., art. 43 alin. 3, art. 97
Legea nr. 272/2004, art. 2 , art. 14 , art. 16.
Conventia europeana a drepturilor omului, art. 8
Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii, art. 4
Dreptul de a pastra legaturi personale cu minorul trebuie sa-i fie asigurat parintelui care locuieste în alt stat si în raport de posibilitatile sale de a-l exercita, în conditii normale si în interesul copilului.
Atâta timp cât în cauza nu s-a dovedit ca deplasarea minorilor la mama în Spania ar dauna intereselor acestora, intimata reclamanta prezentând garantii materiale si morale suficiente pentru petrecerea de catre cei doi minori a unei luni de vacanta de vara la aceasta resedinta, simpla opozitie a tatalui nu poate fi primita.
Sectia pentru cauzele cu minori si de familie – Decizia civila nr. 24/23 februarie 2009
Constata ca prin sentinta civila nr.664/2006 a Judecatoriei Orastie s-a admis în parte actiunea reclamantei M.L. formulata împotriva pârâtului M.E.V. având ca obiect modalitatea de vizitare a minorilor M.D.G. nascuta la 4.11.1995 si M.G.I. nascut la 19.08.1997 si a fost obligat pârâtului sa-i permita reclamantei sa-i ia pe minori la domiciliul sau din Spania timp de o luna în timpul vacantelor scolare de vara si o saptamâna în cursul vacantelor de iarna, la locuinta din O., jud. Hunedoara.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin hotarârea de divort, ramasa definitiva si irevocabila, minori rezultati din casatoria partilor au fost încredintati spre crestere si educare tatalui reclamant, cu obligarea mamei pârâte la plata pensiei de întretinere în favoarea celor doi minori.
Probele dosarului releva ca reclamanta s-a stabilit în Spania, începând cu anul 2002, în prezent având domiciliul legal în aceasta tara, lucreaza si locuieste într-un imobil închiriat împreuna cu unul dintre fratii sai, cu spatiu si confort corespunzator, ca reclamanta a venit în tara de mai multe ori, a stat mai mult de o luna, perioada în care i-a luat pe cei doi minori sa locuiasca în locuinta ei din O.
Pârâtul nu a fost de acord ca reclamanta sa aiba legaturi personale cu minorii, dupa programul solicitat prin actiune, însa instanta a apreciat ca este în interesul minorilor de a avea legaturi personale cu mama lor la domiciliul acesteia din Spania.
Intr-adevar, minorii sunt de vârsta scolara, însa având în vedere distanta de parcurs dintre cele doua tari, programul de vizitare propus prin cererea formulata nu se poate realiza în totalitate.
Astfel, instanta a apreciat ca se impune obligarea pârâtului sa-i permita reclamantei sa-i ia pe minori la domiciliul sau din Spania timp de o luna în timpul vacantelor scolare de vara si o saptamâna în cursul vacantelor de iarna, însa la locuinta din O., unde de altfel a mai locuit împreuna cu minorii, atunci când venea în tara.
Prin decizia nr.289/A/2006 a Tribunalului Hunedoara s-a schimbat în parte modalitatea de vizitare a minorilor mentinându-se în rest sentinta nr.664/2006 a Judecatoriei Orastie. Prin decizia civila nr.23/2007 a Curtii de Apel Alba Iulia s-a casat decizia mai sus aratata cu trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului la Tribunalul Hunedoara cu îndrumarea de a se verifica conditiile locative ale reclamantei în Spania în vederea respectarii principiului interesului superior al minorilor.
Prin decizia civila nr. 261/A/28.10.2008 pronuntata de Tribunalul Hunedoara - Sectia civila în Dosar nr. 03359/97/2006 s-au admis ca fondate apelurile introduse de catre reclamanta M.L. si de catre pârâtul M.E.V , a fost schimbata în parte hotarârea atacata si s-a stabilit , printre altele, modalitatea de pastrare de catre reclamanta a legaturilor persoanele cu minorii în sensul ca a fost obligat pârâtul sa permita reclamantei sa îi ia pe minori la resedinta ei din Spania, în perioada 1 – 31 iulie în cursul vacantei scolare de vara si la domiciliul reclamantei din România pe perioada primei saptamâni din vacanta de iarna.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut, în esenta, de catre tribunal, cu referire la probele administrate cauzei ca reclamanta prezinta garantiile morale si materiale necesare petrecerii de catre cei doi minori a unei luni de vacanta de vara la resedinta acesteia din Spania si ca cei doi minori doresc sa-si viziteze mama în Spania, astfel ca apelul reclamantei s-a privit ca fondat.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs în termen, legal timbrat si motivat în scris prin cererea de declarare a recursului pârâtul, solicitând modificarea hotarârii atacate în sensul de a se stabilii o modalitate de pastrare a legaturilor personale cu minorii pe perioada vacantelor scolare o luna în vacanta de vara si o saptamâna în vacanta de iarna la domiciliul reclamantei din România , respectiv din localitatea O.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invoca faptul ca hotarârea atacata este nelegala si netemeinica, întrucât nu a luat în considerare opinia exprimata de minori în camera de consiliul cu ocazia audierii, acestia aratând ca nu doresc sa mearga în Spania, ca din ancheta sociala efectuata la locuinta reclamantei nu rezulta relatia care exista între mama minorilor si barbatul cu care aceasta locuieste iar mama nu a dovedit ca manifesta interes pentru copii.
În drept, se invoca , printre altele, disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila .
La data de 6 februarie 2009 instanta de recurs cu respectarea disp. art. 144/1 Cod procedura civila, art. 24 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si art. 6 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii , a procedat la ascultarea minorilor, opinia acestora fiind consemnata în procese-verbale aflate al dosar.
Prin decizia civila nr. 24 din 23 februarie 2009 Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori si de familie a respins ca nefondat recursul pârâtului M.E.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre s-a retinut urmatoarele:
Recurentul pârât invoca în sustinerea motivelor de recurs cazul prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Examinând actele si lucrarile dosarului prin prisma acestui motiv de recurs, instanta de recurs observa ca hotarârea pronuntata nu este lipsita de temei legal si nici nu a fost data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Astfel, ambele instante au facut o corecta aplicare a legii atât în ce priveste administrarea probelor cât si în ceea ce priveste aprecierea lor, stabilind o corecta stare de fapt, solutia pronuntata fiind legala si temeinica, criticile invocate nefiind fondate.
Speta pune în discutie dispozitiile art.16 si 22 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ce consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie ( denumita în continuare Legea nr. 272/2004), art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, precum si a practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (denumita în continuare Curte) în aceasta materie, sens în care obiectiunea recurentului pârât ca legaturile firesti dintre reclamanta si copii sa se desfasoare la domiciliul mamei din România trebuie sa fie fundamentata pe probe din care sa rezulte neechivoc ca aceasta limitare este impusa în interesul superior al copilului. Altfel, o atare împiedecare ori limitare afecteaza dreptul la respectul vietii de familie, asa cum continutul acestui drept a fost dezvoltat în jurisprudenta Curtii.
Potrivit legii, ambii parinti, chiar daca nu locuiesc împreuna sunt datori sa îngrijeasca de persoana copilului minor, astfel ca parintele care nu locuieste împreuna cu minorul trebuie sa pastreze dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala ( art. 100 si 101 din Codul familiei).
Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacra însa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atât cu ambii parinti, cât si cu rudele sale si cu celelalte persoane fata de care a dezvoltat relatii apropiate. Articolul 15 din lege reglementeaza modalitatile de exercitare a relatiilor personale.
Si art. 4 pct. 1-2 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copii (ratificata de România la data de 3 aprilie 2007 prin Legea nr. 87/2007) prevede ca „ Copilul si parintii sai au dreptul de a obtine si de a întretine relatii personale constante. Aceste relatii personale nu pot fi restrânse sau excluse atunci când acest lucru este necesar în interesul superior al copilului.”
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul consacra atât dreptul parintelui care locuieste în alt stat de a mentine relatii personale cu copilul sau, având în vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere în ce priveste cresterea si educarea copilului, cât si dreptul copilului, care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale, dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie si acela de a creste în familie.
În speta, este de observat ca minorii, M. D. G. si M. G. I. nascuti la data de 04.11.1995 si, respectiv, 19.08.1997, urmare a relatiilor de casatorie dintre parti, au fost încredintati prin hotarârea de divort spre crestere si educare tatalui, pârâtului recurent iar acesta se opune ca mama, intimata reclamanta sa-i deplaseze la resedinta sa din Spania conform programului de vizita stabilit de tribunal, ca instanta de apel.
În apel s-a dispus efectuarea anchetei sociale si la locuinta reclamantei din Spania si s-a procedat la ascultarea minorilor pentru a-si exprima opinia cu privire la stabilirea programului de vizita si deplasarea acestora de catre mama în Spania.
Curtea constata ca din ancheta sociala efectuata de autoritatile competente din Spania la resedinta reclamantei nu rezulta ca deplasarea minorilor la mama ar dauna intereselor acestora, intimata reclamanta prezentând garantii materiale si morale suficiente pentru petrecerea de catre cei doi minori a unei luni de vacanta de vara la aceasta resedinta.
Sustinerile recurentului pârât referitoare la relatia pe care intimata reclamanta o are cu barbatul cu care locuieste nu pot constitui un motiv pentru a refuza deplasarea minorilor în strainatate, în contextul în care se concluzioneaza în ancheta sociala ca nu exista indicii de anomalii în privinta modului de viata al reclamantei care sa poata împiedica minorii sa petreaca jumatate din vacanta de vara cu mama lor iar minorii în vârsta de 13 ani si 4 luni si, respectiv, 11 ani si 8 luni si-au exprimat opinia si dorinta de a merge la mama lor în Spania.
Este adevarat, ca minorii cu ocazia audierii si-au manifestat temerea referitoare la faptul ca odata deplasati în Spania mama nu-i va mai lasa sa se întoarca în tara, însa Curtea apreciaza ca, în spiritul bunei-credinte si al întelegerii, în interesul superior al copiilor, principial ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera încât copii sa se bucure de prezenta, de afectiunea, de grija si de crestere din partea ambilor parinti.
Din aceasta perspectiva, Curtea de Apel apreciaza ca este în interesul copiilor în cauza, dar si al reclamantei de a avea o viata de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin încuviintarea reclamantei de a-i lua pe minorii la resedinta din Spania în perioada 1-31 iulie în cursul vacantei scolare de vara.
Asa fiind, avându-se în vedere tocmai interesul superior al copiilor, acela de a pastra legaturi normale, firesti cu mama lor naturala, Curtea apreciaza ca motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate sub acest aspect de catre pârâtul recurent nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare.
Asa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat în cauza de pârâtul M. E. V., conf. art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.