Omisiunea prezentării materialului de urmărire penală. Sancţiune.

Dosar Nr. 148/r (27.03.2009)

Prin sentinta penala nr. 1580 din 16 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, în dosarul penal nr. 1456/320/2007, instanta de fond, în temeiul art. 300 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art. 250 si urm Cod procedura penala, a dispus restituirea cauzei privind pe inculpata XX – trimisa în judecata pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala - la Parchetul de pe lînga Judecatoria Tg. Mures, în vederea refacerii actului de sesizare, respectiv a prezentarii materialului de urmarire penala.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:

Fata de actele si lucrarile dosarului si în raport cu prevederile art. 250 si urmatoarele Cod Procedura Penala, instanta de fond a considerat ca cererea de restituire a cauzei la Parchet este întemeiata.

Astfel, la fila 4 a dosarului de urmarire penala se afla procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, datat de 30.10.2007, proces-verbal la care se solicita de catre învinuita a fi citata la adresa din xx.

Ulterior, la data de 28.11.2007, prin rezolutia procurorului de caz se dispune audierea sotului învinuitei, numitul Xx, pentru a se verifica sustinerile învinuitei referitoare la implicarea acestuia în administrarea societatii.

Prin aceeasi rezolutie se dispune a se solicita învinuitei acte privind specimenul de semnatura pentru societatea SC Cobradin Prod SRL.

Ca urmare, organele de urmarire penala u procedat, la data de 10.01.2008 la audierea numitului Xx (f. 19-20 a dosarului de urmarire penala), iar la data de 29.01.2008 se solicita Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Mures listingul si istoricul societatii comerciale Cobradin Prod SRL. La aceeasi data se comunica de catre Camera de Comert si Industrie a judetului Mures date privind specimenul de semnaturi.

Ulterior obtinerii acestora informatii, se dispune citarea învinuitei, cu mandat de aducere cu executare în fapt, la adresele din str. Ramurele, nr. 29 apt. 3 (la data de 12.02.2008 – f. 218-219 dos.urm.pen.), respectiv B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 209, apt. 40 (f. 220-221 dos.urm.pen.), ambele mandate nefiind executate, întocmindu-se în acest sens procese-verbale de neexecutare în care se consemneaza faptul ca învinuita este plecata în Spania, iar la ultima dresa indicându-se ca nu mai locuieste de aproximativ 5 ani.

Raportând aceasta stare de fapt la obligatiile instituite de art. 252 si 253 Cod Procedura Penala – neprezentarea din nou a materialului de urmarire penala, dupa administrarea noilor probe – admise ca urmare a cererii învinuitei prin Rezolutia din 28.11.2007, reprezinta o încalcare a dreptului la aparare garantat învinuitei prin textele legale citate.

Având în vedere si prevederile art. 254 Cod Procedura Penala, care prevede expres si limitat cazul în care prezentarea materialului de urmarire penala nu poate avea loc si coroborându-le cu continutul procesului-verbal de neexecutare a mandatului de aducere emis pentru termenul de judecata din data de 09.12.2008, în care se arata ca la adresa indicata de învinuita locuieste tatal acesteia – rezulta ca nu se poate concluziona ca învinuita a disparut sau s-a sustras de la chemarea organului de urmarire penala.

Faptul ca învinuita a indicat ca loc al comunicarii actelor procedurale domiciliul tatalui sau, coroborat cu declaratia martorei Xx – din care rezulta ca s-a întâlnit cu învinuita în oras în vacanta de vara a anului 2008, în centrul orasului, duce la concluzia ca învinuita nu a intentionat si nici nu s-a sustras urmaririi penale.

Acoperirea acestei neregularitati procedurale nu ar fi posibila nici de îndata si nici prin acordarea unui termen în acest sens.

A admite o astfel de solutie (decât restituirea cauzei la Parchet pentru a proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire penala) si a înlatura probele administrate dupa data de 28.11.2007 ca fiind nule ar aduce o grava atingere a dreptului la aparare aduce o grava atingere a dreptului de aparare al învinuite prin faptul ca cererile formulate de aceasta în aparare si admise printr-o rezolutie perfect legala nu pot fi luate în considerare dintr-o eroare a organului judiciar.

Pe de alta parte o astfel de ipoteza si anume înlaturarea probelor admise prin Rezolutia din 28.11.2007 ar fi în contradictie cu temeiurile care au stat la baza Rezolutiei procurorului citata mai sus prin care a admis cererile în probatiune ale învinuitei apreciind asupra temeiniciei si utilitatii acestora pentru cauza instrumentata.

Nu în ultimul rând o astfel de practica (înlaturarea în fata instantei a neregularitatii ivite prin anularea probelor administrate conform Rezolutiei din 28.11.2007) ar avea ca efect caderea în desuetudine atât a prevederilor art. 253 Cod Procedura Penala si urmatoarelor din Codul de Procedura Penala cât si a art. 177 alin. 2 Cod Procedura Penala care prevad expres – primul obligatia prezentarii din nou a materialului de urmarire penala într-o astfel de situatie, iar cel de-al doilea dreptul învinuitului si obligatia acestuia de a indica locul în care urmeaza sa i se comunice actele procesuale ce-l privesc.

Ca urmare, pentru considerentele mai sus expuse, s-a admis cererea formulata de aparatoarea inculpatei si s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Târgu-Mures, pentru a se proceda la prezentarea din nou a materialului de urmarire penala catre învinuita, conform art. 250 si urmatoarele Cod Procedura Penala.

Împotriva acestei hotarâri judecatoresti în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lînga Judecatoria Tg. Mures, iar în motivarea caii de atac, a aratat ca hotarârea primei instante este nelegala si netemeinica, în conditiile în care procesul s-a judecat, fara a intra în cercetarea fondului, motivul pentru care s-a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare nefiind întemeiat.

Astfel, în motivele de recurs s-a aratat ca la 18.02.2008 Parchetul de pe lânga Judecatoria Târgu Mures a dispus, prin rechizitoriul 1282/P/2005, trimiterea în judecata a inculpatei Xx, pentru savârsirea infractiunii de de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Prin sentinta pronuntata la 16.12.2008 Judecatoria a admis cererea formulata de aparatoarea inculpatei Xx si în temeiul art.300 alin. 2 teza finala Cod procedura penala, raportat la art. 250 si urmatoarele Cod procedura penala si art. 177 alin. 2 Cod procedura penala a dispus restituirea dosarului nr. 1456/320/2008 (dosar nr. 1282/P/2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgu-Mures) privind pe inculpata Xx, trimisa în judecata prin rechizitoriul din 18.02.2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgu-Mures, pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod Penal, în vederea refacerii prezentarii materialului de urmarire penala.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca, la data de 30.10.2007, procurorul de caz a procedat la prezentarea materialului de urmarire penala învinuitei Xx. La aceeasi data, învinuita a formulat o cerere în probatiune, solicitând totodata ca citarea acesteia sa fie realizata la noua adresa indicata, aceea din Aleea Carpati, bl. 35, apt. 53, Târgu-Mures ( fila 4 a dosarului de urmarire penala).

La data de 28.11.2007, prin rezolutia procurorului de caz s-a dispune audierea sotului învinuitei, numitul Xx, pentru a se verifica sustinerile învinuitei referitoare la implicarea acestuia în administrarea societatii. Prin aceeasi rezolutie s-a dispus a se solicita învinuitei acte privind specimenul de semnatura pentru societatea SC Cobradin Prod SRL.

Ca urmare, organele de urmarire penala au procedat, la data de 10.01.2008 la audierea numitului Xx, iar la data de 29.01.2008 au solicitat Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Mures listingul si istoricul societatii comerciale Cobradin Prod SRL. La aceeasi data s-a comunicat de catre Camera de Comert si Industrie a judetului Mures date privind specimenul de semnaturi.

Ulterior obtinerii acestor informatii, s-a dispus citarea învinuitei, cu mandat de aducere cu executare în fapt, la adresele din xx (la data de 12.02.2008), respectiv xx, apt. 40 (f. , ambele mandate nefiind executate, întocmindu-se în acest sens procese-verbale de neexecutare în care se consemneaza faptul ca învinuita este plecata în Spania, iar la ultima dresa indicându-se ca nu mai locuieste de aproximativ 5 ani.

Raportând aceasta stare de fapt la obligatiile instituite de art. 252 si 253 Cod Procedura Penala - neprezentarea din nou a materialului de urmarire penala, dupa administrarea noilor probe admise ca urmare a cererii învinuitei prin Rezolutia din 28.11.2007, reprezinta in opinia instantei o încalcare a dreptului la aparare garantat învinuitei prin textele legale citate, acoperirea acestei neregularitati procedurale nefiind posibila nici de îndata si nici prin acordarea unui termen în acest sens.

În opinia instantei, a admite o altfel de solutie (decât restituirea cauzei la Parchet pentru a proceda la o noua prezentare a materialului de urmarire penala) si a înlatura probele administrate dupa data de 28.11.2007 ca fiind nule ar aduce o grava atingere a dreptului la aparare al învinuitei prin faptul ca cererile formulate de aceasta în aparare si admise printr-o rezolutie perfect legala nu pot fi luate în considerare dintr-o eroare a organului judiciar.

Pe de alta parte o astfel de ipoteza si anume înlaturarea probelor admise prin Rezolutia din 28.11.2007 ar fi în contradictie cu temeiurile care au stat la baza Rezolutiei procurorului citata mai sus prin care a admis cererile în probatiune ale învinuitei apreciind asupra temeiniciei si utilitatii acestora pentru cauza instrumentata.

Nu în ultimul rând o astfel de practica (înlaturarea în fata instantei a neregularitatii ivite prin anularea probelor administrate conform Rezolutiei din 28.11.2007) ar avea ca efect în opinia instantei, caderea în desuetudine atât a prevederilor art. 253 Cod Procedura Penala si urmatoarelor din Codul de Procedura Penala cât si a art. 177 alin. 2 Cod Procedura Penala care prevad expres - primul obligatia prezentarii din nou a materialului de urmarire penala într-o astfel de situatie, iar cel de-al doilea dreptul învinuitului si obligatia acestuia de a indica locul în care urmeaza sa i se comunice actele procesuale ce-l privesc.

Raportat la cele de mai sus, Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Mures apreciaza ca hotarârea instantei este nelegala pe de o parte sub aspectul gresitei restituiri a dosarului penal nr. 1456/320/2008 (dosar nr. 1282/P/2005 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Târgu-Mures) în temeiul art.300 alin.2 Cod procedura penala, iar pe de alta parte sub aspectul motivelor invocate în acest sens.

Potrivit dispozitiilor art.300 alin.1 Cod procedura penala, instanta este datoare sa verifice din oficiu la prima zi de înfatisare regularitatea actului de sesizare.

În conformitate cu prevederile art.300 alin.2 Cod procedura penala, atunci când instanta constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlaturata de îndata si nici prin acordarea unui termen în acest scop, aceasta restituie dosarul organului care a întocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.

Din continutul textelor indicate rezulta ca, acest caz de restituire a dosarului organului care a întocmit actul de sesizare priveste exclusiv situatia în care actul de sesizare al instantei nu a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale.

Constatând ca în speta, actul de sesizare al instantei l-a constituit rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg-Mures din data de 18.02.2008, iar instanta verificând rechizitoriul în cauza sub aspectul continutului sau în conformitate cu prevederile art.263 Cod procedura penala, respectiv sub aspectul confirmarii acestuia in conformitate cu prevederile art.264 alin.3 Cod procedura penala, a constatat la termenul de judecata din data de 24.06 2008 regularitatea actului de sesizare, recurentul apreciind ca în mod gresit aceasta a dispus restituirea dosarului penal nr. 1282/P/2005, în temeiul disp. art.300 alin.2 Cod procedura penala.

Recurentul arata ca în acelasi sens întelege sa sublinieze faptul ca, prevederile art.300 alin.2 Cod procedura penala reglementeaza un caz de restituire al dosarului de urmarire penala distinct fata de cel reglementat de dispozitiile art.332 alin.2 Cod procedura penala, doar în acest din urma caz legiuitorul reglementând posibilitatea instantei de a se desesiza si de a restitui cauza procurorului atunci când aceasta constata ca pe parcursul urmaririi penale nu au fost respectate dispozitiile legale prevazute de disp. art. 197 alin.2 Cod procedura penala sub sanctiunea nulitatii absolute.

Analizând hotarârea instantei, de restituire a dosarului la Parchet în vederea refacerii actului de prezentare a materialului de urmarire penala sub aspectul motivelor invocate în acest sens, recurentul arata ca desi opinia instantei potrivit careia dispozitiile art.253 Cod procedura penal stabilesc cu caracter obligatoriu obligativitatea reluarii actului de prezentare a materialului de urmarire penala atunci când au fost efectuate acte de cercetare noi, este întemeiata, trebuie remarcat faptul ca sanctiunea nerespectarii acestei obligatii este nulitatea relativa a actelor efectuate dupa prezentarea initiala a materialului de urmarire penala.

Prin urmare, actele de cercetare efectuate ulterior datei de 30.10.2007 - data prezentarii materialului de urmarire penala - puteau fi anulate de catre instanta - urmând ca aceasta sa le înlature din ansamblul probator fara a mai dispune restituirea dosarului - în masura în care instanta constata îndeplinirea cumulativa a celor trei conditii prevazute de dispozitiile art. 197 alin.1 Cod procedura penala.

Luând în considerare aceste trei conditii recurentul apreciaza ca, desi neîndeplinirea procedurii de citare cu învinuita Xx în vederea reluarii actului de prezentare a materialului de urmarire penala - fapt ce constituie o încalcare a prev. art. 177 alin.2 Cod procedura penala si implicit a prev. art. 253 Cod procedura penala,, a privat-o pe aceasta de posibilitatea de a lua la cunostinta de întregul material probator în vederea exercitarii dreptului la aparare fapt ce constituie o vatamare procesuala, aceasta vatamare putea fi înlaturata si altfel decât prin anularea celor doua acte de cercetare.

În acest sens, instanta în aplicarea principiului rolului activ, al nemijlocirii si al contradictorialitatii sedintei de judecata era în masura sa dispuna încuviintarea si administrarea probei testimoniale cu martorul Xx, dând astfel inculpatei Xx posibilitatea de a exercita dreptul la aparare prin formularea de întrebari.

Cat priveste înscrisurile atestând listingul si istoricul SC Cobradin Prod SRL, respectiv specimenul de semnatura al învinuitei în calitate de administrator al societatii anterior indicate, Parchetul apreciaza ca instanta putea sa ia în considerare aceste înscrisuri, vatamarea cauzata prin atasarea lor la dosarul cauzei ulterior prezentarii materialului de urmarire penala fiind susceptibila a fi înlaturata prin simpla lor lecturare de catre inculpata în fata instantei cu acordarea unui termen în acest sens.

Având în vedere cele de mai sus, Parchetul a apreciat întemeiata concluzia în sensul ca o neregularitate ivita în procedura prezentarii materialului de urmarire penala nu se poate rasfrânge asupra sesizarii instantei facând-o nelegala si justificând prin aceasta restituirea cauzei la procuror în temeiul art.300 alin.2 sau art.332 Cod procedura penala. A accepta o altfel de pozitie ar însemna a transforma o nulitate relativa (decurgând din faptul nereluarii procedurii de prezentare a materialului de urmarire penala dupa efectuarea de acte de cercetare noi) într-o nulitate absoluta (care ar interveni în conditiile nerespectarii pe parcursul urmaririi penale a dispozitiilor prev. de art. 197 alin.2 Cod procedura penala), ceea ce este inadmisibil.

Examinând recursul parchetului, prin prisma motivelor invocate si raportat la dispozitiile art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, art. 3858 Cod procedura penala, art. 3859 Cod procedura penala si art. 38514 Cod procedura penala, instanta îl gaseste fondat, pentru urmatoarele considerente:

Hotarîrea primei instante nu este întemeiata, întrucît considerentele pentru care s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare nu pot fi primite. În primul rând, este de precizat faptul ca exceptia pe care prima instanta si-a întemeiat restituirea, a fost invocata cu mult dupa momentul initial al sesizarii instantei prin rechizitoriu.

Astfel, desi procurorul a sesizat prima instanta, prin dispozitia sa de trimitere în judecata cu rechizitoriul, la data de 19 februarie 2008, data la care s-a înregistrat cauza sub numar de dosar 1456/320/2008, exceptia a fost invocata abia la data de 25 noiembrie 2008, în conditiile în care, la acel moment, cercetarea judecatoreasca era deja începuta, înca de la termenul de judecata din data de 24 iunie 2008, termen la care instanta a trecut la verificare actului de sesizare a instantei sub toate aspectele, la citirea rechizitoriului, iar ulterior, la administrarea de probe testimoniale.

Practic, toate exceptiile referitoare la actul de sesizare si la actele de urmarire penala – acte care pot fi remediate în termenul de care face vorbire art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, trebuie invocate anterior acestui moment, evident, în situatia în care, în speta, nu ne aflam în prezenta unor nulitati absolute.

Or, în prezenta cauza, instanta a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de prezentare a materialului de urmarire penala, dupa momentul la care a apreciat ca este legal sesizata, si în conditiile în care cercetarea judecatoreasca era demult timp începuta. În plus, omisiunea organului de urmarire penala de a prezenta materialul de urmarire penala inculpatului major, cercetat în stare de libertate, poate fi, cel, mult, sanctionata cu nulitatea relativa în conditiile prevazute de art. 197 alin. 4 Cod procedura penala, cu conditia dovedirii existentei unei vatamari care nu ar putea fi înlaturata în alt mod; totodata, textul de lege mentionat face vorbire, tot în mod expres, si de termenul în care poate fi invocata o atare nulitate, respectiv, la primul termen de judecata cu procedura completa, cînd partea a lipsit la efectuarea actului.

Pe de alta parte, este de mentionat faptul ca initial, la data de 30 octombrie 2007, inculpatei i s-a prezentat materialul de urmarire penala, însa ulterior, procurorul a apreciat ca se impune continuarea cercetarilor penale în cauza si a dispus restituirea cauzei la organele de cercetare penala, în vederea verificarii sustinerilor inculpatei referitoare la implicarea sotului sau în administrarea societatii comerciale la care ea a avut calitatea de administrator (filele 3 – 4 din dosarul de urmarire penala). Cu acea ocazie, inculpata nu a adus la cunostinta organelor de urmarire penala sau a procurorului ca ar avea un alt domiciliu decît cel cunoscut pîna la acel moment, astfel încît citatiile ulterioare acestui moment au fost emise la adresa cunoscuta, inclusiv cele din faza judecatii în prima instanta.

În atare situatie, anterior finalizarii cercetarii judecatoresti si emiterii rechizitoriului din data de 18 februarie 2008, s-a dispus citarea inculpatei, inclusiv cu mandat de aducere, de la adresa cunoscuta si s-au facut demersuri pentru identificarea noii adrese a acesteia, demersuri ramase fara rezultat. Astfel, si în cuprinsul rechizitoriului se arata faptul ca materialul de urmarire penala nu a putut fi prezentat, în conditiile în care inculpata nu s-a mai prezentat si nici nu a putut fi stabilita noua adresa a acesteia.

De altfel, în speta de fata, nici cu ocazia demararii cercetarilor judecatoresti în prim grad de jurisdictie, inculpata nu s-a prezentat la termenele de judecata fixate, exceptia admisa fiind ridicata de catre aparatorul acesteia.

Pe cale de consecinta, instanta de control judiciar însusindu-si si argumentele recurentului – Parchetul de pe lînga Judecatoria Tg. Mures, concluzioneaza ca motivele pentru care prima instanta a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii procesului verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, sunt neîntemeiate.

Asadar, dispozitia de restituire la parchet a cauzei penale privind-o pe inculpata Rîcian Mariana nu este întemeiata si nu se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului respectiv.

Sintetizând cele anterior expuse, instanta de control judiciar, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lînga Judecatoria Tg. Mures împotriva sentintei penale nr. 1580 din 16 decembrie 2008 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures, în dosarul penal nr. 1456/320/2008 si, în consecinta, va casa integral hotarârea atacata si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, respectiv Judecatoriei Tg. Mures, urmând ca procesul sa-si reia cursul de la momentul datei de 9 decembrie 2008, data la care s-a procedat la ascultarea unui martor, act procesual care urmeaza a fi pastrat.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuieli judiciare, din recurs în suma de 110 lei, vor ramâne în sarcina statului.