Fapta inculpatului de a-i aplica victimei mai multe lovituri cu un scaun în zona capului, lovituri care au condus la decesul victimei, constituie infractiunea de omor si nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât inculpatul a actionat cu intentia de a ucide chiar daca nu este vorba de intentie directa a acestuia, deoarece chiar daca prin loviturile aplicate nu a urmarit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.
Prin sentinta penala nr.302/27.11.2008 Tribunalul Mures a condamnat pe inculpatul V.A. pentru savârsirea infractiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c Cod penal la pedeapsa de 17 ani închisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii pe timp de 8 ani a drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a scazut din durata pedepsei închisorii durata retinerii pe 24 de ore din data de 21.04.2008 si durata arestarii din data de 22.04.2008 pâna la zi.
In conformitate cu prev. art. 71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
In baza art. 350 raportat la art. 148 lit. 1, 160 ind. b alin. l, 3 si art. 300 ind. 2 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si a mentinut aceasta masura fata de inculpat.
In baza art. 14, 17, 346 Cod procedura penala a respins ca neîntemeiata actiunea civila formulata de Ministerul Public din oficiu, în favoarea minorilor V. R, V. D. F, V.C. R. si V. J. .
In baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte trimise instantei alaturat dosarului Parchetului si pastrate la grefa Tribunalului Mures, constând într-un scaun de plastic de culoare alba, cu doua picioare rupte, ambalate separat.
In baza art. 191 alin. l Cod procedura penala a obligat inculpatul sa plateasca statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Mures, s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpatului V.A, pentru savârsirea infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. c Cod penal.
In motivarea rechizitoriului s-a aratat ca în data de 19.04.2008 inculpatul 1-a ucis pe tatal sau, victima V. A. senior, prin aplicarea unor lovituri repetate cu un scaun de plastic, la domiciliul comun din com. Alunis.
Instanta 1-a audiat pe inculpat, care a recunoscut aplicarea loviturilor, dar a aratat ca a facut-o, fiind speriat, de gestul tatalui sau de a încerca sa îl loveasca cu un cutit.
Având în vedere si declaratiile inculpatului date la urmarirea penala, în masura în care se coroboreaza cu ansamblul probelor dosarului, instanta a retinut ca fiind cert ca inculpatul este cel care a aplicat tatalui sau, loviturile care au dus la moartea acestuia, toate rezultând, în principal, din declaratiile inculpatului si martorilor D. A. A. si V. R.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat ca inculpatul si tatal sau locuiau singuri la domiciliul din com. Alunis, dupa plecarea mamei inculpatului, împreuna cu cei patru frati minori ai acestuia, din cauza comportamentului violent al victimei. Pe fondul consumului de alcool, între cei doi au avut loc în mai multe rânduri conflicte, iar unul dintre acestea s-a întâmplat si în data de 19.04.2008, când inculpatul s-a întors acasa dupa ce a consumat bere la un restaurant din Alunis cu mai multi prieteni, între care martorul D.A. La un moment dat, între inculpat si tatal lui a avut loc o altercatie, în cursul careia inculpatul a aplicat mai multe lovituri tatalui sau cu un scaun de plastic, în zona capului si antebratului. Loviturile au cauzat victimei fractura piramidei nazale, o dilacerare (ruptura) cerebrala si mai multe hematoame, plagi si echimoze. Mai apoi, inculpatul a parasit locuinta si s-a reîntâlnit cu martorul D. A.
Victima a fost gasita a doua zi culcata în pat (f.l ds.urm. pen.), a fost transportata la spital, unde a decedat în data de 21.04.2006.S-a constatat ca între loviturile primite si deces exista raport direct de cauzalitate, conform raportului de autopsie.
In ce priveste apararea inculpatului, instanta retine ca din probele dosarului nu rezulta ca acesta s-a aflat în stare de legitima aparare sau de provocare. Declaratiile inculpatului sunt oscilante sub acest aspect. La urmarire penala declara initial (f. 18) ca a lovit fiindca tatal sau nu înceta sa îl ameninte, chiar dupa ce i-a luat briceagul din mâna. Apoi (f. 31), a sustinut ca, dupa ce i-a luat briceagul, tatal sau a venit spre el amenintându-1 cu pumnii, 1-a si lovit de doua ori cu pumnii, moment în care, a luat scaunul si i-a aplicat doua-trei lovituri peste cap si piept. In fine, în declaratia data instantei, ca si în memoriile scrise depuse la dosar în cursul judecatii, inculpatul îsi aminteste ca, dupa ce a fost deposedat de briceag, tatal lui a luat din nou acea arma, a încercat sa îl înjunghie, si în aceste împrejurari, a fost nevoit sa îl loveasca, iar fractura craniana s-a putut produce când tatal sau a cazut pe pat.
Pe lânga împrejurarea ca sunt contradictorii între ele, declaratiile inculpatului nu sunt în concordanta cu raportul de autopsie, care a constatat numeroase leziuni în zona craniului victimei, inclusiv o lovitura în zona occipitala, si în zona antebratului si mâinii drepte, toate produse prin lovire directa si nu prin cadere pe o suprafata dura, indicând asadar, ca inculpatul i-a aplicat tatalui sau lovituri numeroase si puternice la cap, ca a continuat sa loveasca si dupa ce tatal lui s-a întors cu spatele, ca victima si-a folosit antebratul drept pentru a se apara.
Ipoteza provocarii este contrazisa si de anumite declaratii ale martorilor: D. A. a aratat ca inculpatul îl batuse si cu trei saptamâni înainte pe tatal sau, iar V. R. a mai vazut-o lovita pe victima, si aceasta, dupa ce initial a spus ca o doare maseaua, a recunoscut ca a fost batuta de fiul ei.
Dupa altercatie, inculpatul nu prezenta semne de violenta (asa cum rezulta din declaratia martorului D.A.), astfel rezulta ca, daca au existat, amenintarile victimei nu s-au concretizat.
Din cele mai sus expuse, mai rezulta ca, date fiind numarul si intensitatea loviturilor vizate, inculpatul a actionat cu intentia, chiar si indirecta, de a ucide.
In drept, fapta inculpatului de a-i aplica tatalui sau, în cursul unei altercatii, lovituri în zona capului, cu urmarea mortii acestuia, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. c Cod penal.
Instanta de fond a avut în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal, între care faptul ca inculpatul si-a ucis tatal, comportamentul procesual al inculpatului, care a recunoscut, dar cu rezerve, comiterea faptei, si împrejurarile care reies din referatul de evaluare si din declaratiile martorilor, nu a mai fost condamnat, dar a mai comis fapte de lovire sau alte violente, pe fondul consumului de alcool. Pe de alta parte, instanta a avut în vedere si faptul ca si victima era o persoana violenta, care a contribuit si ea, cel mai probabil, la conflict, si declaratia martorului audiat în circumstantiere, Z. J, care a aratat ca inculpatul 1-a ajutat în mai multe rânduri la munca.
Pentru toate aceste motive, instanta i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în limitele speciale, având în vedere prev. art. 175 Cod penal, i-a aplicat si pedeapsa complementara. De asemenea, în conformitate cu disp. art 71 Cod penal si ale deciziei penale nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a Sectiilor Unite ale înaltei Curti de Casatie si Justitie, i-a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit. a,b Cod penal pe durata executarii
pedepsei principale. Instanta a avut în vedere oportunitatea interzicerii acestor drepturi în cazul unui inculpat care a dat dovada în mod repetat de o conduita antisociala si a comis o infractiune deosebit de grava, precum inculpatul din cauza.
In baza art. 88 Cod penal a scazut din pedeapsa închisorii aplicata durata retinerii pe 24 de ore si a arestarii.
Vazând prev. art. 350 raportat la art. 148 lit.h, 160 ind. b alin. l, 3 si art. 300 ind. 2 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si a mentinut aceasta masura fata de inculpat.
Cu privire la latura civila, a retinut ca fosta concubina a victimei, R. E. si copiii minori ai celor doi, V. R, V. D. F, V. C. R. si V. J, nu au pretentii civile si au aratat ca victima nu contribuia la întretinerea lor si nu au suferit vreun prejudiciu în urma decesului ei.
Instanta de fond a mai retinut ca Ministerul Public a exercitat din oficiu actiunea civila, conform art. 17 Cod procedura penala. La ultimul termen a precizat ca obiectul actiunii civile constituie obligarea inculpatului la o renta lunara pentru minori, raportata la venitul minim pe economie si ca, potrivit art. 17 Cod procedura penala, instanta trebuia sa se pronunte si din oficiu asupra repararii pagubei si daunelor, daca persoana vatamata este minor. Totusi, considera ca si în acest caz, obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile, trebuiau îndeplinite conditiile raspunderii civile. Sa existe un prejudiciu, acesta sa fie cert si sa se afle în legatura de cauzalitate cu fapta inculpatului. Aceste conditii nu sunt întrunite în prezenta cauza, deoarece victima nu contribuia la întretinerea copiilor sai, acestia din urma au trebuit sa plece de acasa, pentru a nu mai fi abuzati de tatal lor.
Prin încheierea penala nr.303/12.12.2008, Tribunalul Mures a dispus în temeiul art.195 Cod pr.penala, îndreptarea erorii materiala strecurata în sentinta penala nr.303/27.11.2008, a Tribunalului Mures, în dosarul nr.4098/2008, în sensul ca, în mod eronat, s-a trecut art.148 lit.h Cod pr.penala, corect fiind art.148 lit.f Cod pr.penala.
Împotriva acestei hotarâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul, care solicita admiterea apelului si reducerea pedepsei aplicate.
În motivarea apelului inculpatul arata ca nu avut intentia sa suprime viata victimei, având o afectivitate de nedescris fata de aceasta, însa victima, care era tata sau, era extrem de violent si agresiv, alungându-si sotia si cei patru copii.
Examinând legalitatea si temeinicia hotarârii atacate, prin prisma motivelor de apel si în conformitate cu disp.art.378 rap. la art.371 Cod pr.penala, Curtea apreciaza ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la starea de fapt si de drept prima instanta, în baza probelor administrate atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul judecatii, a facut o apreciere corecta, astfel ca sub acest aspect hotarârea nu comporta nici un fel de discutie.
Totusi, instanta de fond a facut o apreciere gresita cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Potrivit art.72 alin.1 Cod penal, la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
În cursul judecarii apelului, Curtea a audiat doi martori, vecini cu familia inculpatului, care au declarat ca victima, respectiv tatal inculpatului, era un om extrem de violent, betiv, a avut patru neveste si 10 copii pe care i-a batut si alungat de acasa, iar pe inculpat, îl batea în mod regulat, înca de când acesta era în clasa a I-a, îi lua toti banii pe care îi câstiga si îi dadea pe bautura (f.44, 45 dosar apel).
De asemenea, si martorul Z. J, audiat în fata primei instante (f.85), a declarat ca victima consuma frecvent bauturi alcoolice si îsi teroriza familia, de multe ori acestia dormind în gara.
Astfel, având în vedere ca inculpatul nu a mai fost condamnat, a recunoscut ca a lovit victima înca de la începutul declansarii urmarii penale, precum si declaratiile martorilor Z. J, D.G. si D. I, care au aratat ca victima era extrem de violenta si îsi batea în mod regulat familia si doar printr-o întâmplare inculpatul nu a devenit el însusi victima, instanta de control judiciar a apreciat ca în cauza pot fi retinute în sarcina inculpatului circumstantele atenuate prev. de art.74 lit.a si c Cod pr.penala, inculpatul putând fi considerat o victima a mediului social în care a trait, astfel ca în baza art.76 lit.a Cod penal, instanta a redus pedeapsa principala aplicata inculpatului pentru savârsirea infractiunii de omor calificat de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare.
La termenul de judecata din 06.02.2009, avocatul ales al inculpatul a solicitat schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea de omor calificat, prev. de art.174 alin.1 lit.c Cod penal în infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal.
Curtea a apreciat ca cererea de schimbare a încadrarii juridice nu este fondata pentru urmatoarele considerente:
Infractiunea de lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte este o infractiune praeterintentionata. Lovirea sau fapta de vatamare corporala se savârseste cu intentie, iar urmarea mai grava produsa – moartea victimei – are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte, faptuitorul îsi da seama si vrea sa loveasca victima sau sa-i produca o vatamare corporala, dar nu urmareste si nici nu accepta posibilitatea producerii mortii victimei, dar daca totusi acest rezultat se produce, el nu va atrage raspunderea penala a subiectului în baza art.183 Cod penal, decât daca acesta a avut, în raport cu rezultatul mai grav, pozitia subiectiva a culpei, fie în modalitatea usurintei, fie în modalitatea neglijentei.
În speta, fapta inculpatului de a-i aplica victimei mai multe lovituri cu un scaun, în zona capului, scaun care în urma loviturilor s-a si rupt, lovituri care au condus la decesul victimei, constata intentia inculpatului de a ucide, chiar daca nu este vorba de intentie directa, poate fi retinuta intentia indirecta a acestuia, deoarece chiar daca prin loviturile aplicate nu a urmarit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.
În cauza nu sunt aplicabile nici disp.art.73 lit.b Cod penal, privind starea de provocare, deoarece asa cum corect a retinut instanta de fond, inculpatul a aplicat lovituri victimei dupa ce i-a luat cutitul din mâna, astfel ca nu se afla sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii.
La data de 05.02.2008, Spitalul Clinic de Urgenta Tg.Mures a depus la dosarul cauzei o cerere de constituire de parte civila, pe care instanta, urmeaza sa o respinga, ca tardiva, pe considerentul ca potrivit art.15 alin.2 Cod pr.penala, constituirea de parte civila se poate face în tot cursul urmarii penale, precum si în fata instantei de judecata pâna la citirea actului de sesizare, ori aceasta cerere a fost facuta în apel.
Fata de considerentele expuse, Curtea în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penala, a admis apelul inculpatului, a desfiintat partial hotarârea atacata si, rejudecând cauza, a redus pedeapsa aplicata inculpatului de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare pentru comiterea infractiunii de omor calificat prev. de art.174 , 175 lit.c Cod penal.
În baza art.383 rap.la art.350 Cod penal, instanta a mentinut inculpatul în stare de arest preventiv, deoarece temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii inculpatului impun în continuarea privarea de libertate a acestuia.
În baza art.381 alin.1 Cod pr.penala, instanta a dedus din pedeapsa aplicata durata arestarii preventive începând cu data de 17.11.2008 pâna la zi.
De asemenea, pentru considerentele aratate mai sus, instanta a respins ca nefondata cererea de schimbare a încadrarii juridice formulate de inculpat si ca tardiva cererea de constituire de parte civila a Spitalului Clinic de Urgenta Tg.Mures.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penala cheltuielile judiciare în apel ramân în sarcina statului.