Prin cererea din 27 octombrie 2009 reclamanta FM a chemat în judecata pe pârâtul FBM solicitând ca pe cale de ordonanta presedintiala sa-i fie încredintat minorul FMD, nascut la 19 mai 2001.
Judecatoria Turnu Magurele prin sentinta civila nr.1795 din 6 noiembrie 2009 a admis exceptia necompetentei materiale invocata de pârât si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Alexandria.
Pentru a hotarî astfel instanta a retinut ca partile au pe rolul Judecatoriei Alexandria dosarul de divort, or în conformitate cu dispozitiile art.581 al.2 Cod procedura civila ordonanta presedintiala se introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului pricinii.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta FM care arata ca sentinta este nelegala si netemeinica aratând în esenta ca din august 2008 domiciliul comun al partilor a fost în Turnu Magurele,acesta fiind ultimul domiciliu comun. Minorul a urmat clasa I în municipiul Turnu Magurele având domiciliul comun la ultimul domiciliu comun al parintilor.
Ultimul domiciliu comun al partilor fiind în Turnu Magurele, instanta competenta sa solutioneze divortul si cererile accesorii este Judecatoria Turnu Magurele.
Se mai arata ca din analiza cartilor de identitate ale partilor reiese ca sotii nu au domiciliu comun, astfel ca instanta competenta sa solutioneze divortul si cererile accesorii este instanta de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecatoria Turnu Magurele.
Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca recursul este nefondat având în vedere urmatoarele considerente:
Prin cererea sa recurenta reclamanta FM a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala sa-i fie încredintat minorul FMD, rezultat din casatoria sa cu intimatul pârât FBM pâna la solutionarea divortului ce face obiectul dosarului nr.3814/740/2009 al Judecatoriei Alexandria.
Conform art.613/2 Cod procedura civila instanta poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la încredintarea copiilor minori…”
Acest text legal se refera la instanta investita cu solutionarea divortului, caci ar fi total împotriva normelor de procedura si principiilor ce guverneaza procedura civila ca o masura vremelnica ce vizeaza un dosar aflat pe rolul unei instante sa fie dispusa de o alta instanta cu exceptia instantelor, a instantei de control judiciar cu solutionarea cailor de atac.
In situatia când se solicita luarea unor masuri vremelnice în temeiul art.613/2 Cod procedura civila instanta competenta sa dispuna asupra lor este instanta investita cu solutionarea divortului. În cadrul unei astfel de cereri nu pot fi puse în discutie aspecte de competenta ce vizeaza divortul caci s-ar ajunge în acest fel ca pe calea incidentala a rezolvarii unor masuri vremelnice ce vizeaza fondul sa se stabileasca aspecte distinctive ce tin exclusiv de fondul cauzei.
În cauza prin cererea în discutie a aspectelor vizând problema ultimului domiciliu comun al partilor se pun în discutie aspecte ce vizeaza competenta teritoriala a instantei ce solutioneaza divortul. Or în acest fel s-ar ajunge ca în accesoriu sa se solutioneze aspecte ce vizeaza principalul ceea ce este în afara cadrului si logicii procedurale.
Prin urmare singura instanta competenta sa se pronunte pe o masura vremelnica dispusa conform art.613/2 Cod procedura civila este instanta investita cu solutionarea divortului iar aspectele privind domiciliul comun pot fi ridicate numai în cadrul procesului de divort.